Comerţul ambulant (este reglementat prin Hotarîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulilor de funcţionare a reţelei de comerţ ambulant şi a Regulilor de comerţ în pieţile din Republica Moldova Nr. 517 din 18 septembrie 1996) - se admite în baza autorizaţiei pentru amplasarea obiectelor comerţului ambulant într-un anumit loc, eliberată de către organele administraţiei publice locale. Autorizaţia pentru amplasarea unităţilor de comerţ ambulant pe teritoriul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor se coordonează suplimentar cu administraţia acestora. Amplasarea şi funcţionarea reţelei de comerţ ambulant se admite numai cu avizul centrelor teritoriale de igienă şi epidemiologie şi în baza autorizaţiilor sanitare pentru atare activitate.
Direcţiile (secţiile) de comerţ şi alimentaţie publică ale primăriilor municipiilor şi comitetelor executive raionale eliberează autorizaţii de amplasare a unităţii comerciale. Nomenclatorul autorizaţilor este aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 920 din 30 august 2005.
Proceduri legale de încadrare într-o afacere existentă (înregistrată)
Încadrarea într-o afacere existentă (înregistrată) constă în preluarea unei activităţi economice care, cel puţin sub aspect juridic, deja există (este înregistrată). În aceste cazuri noul întreprinzător care intră în afacere trece peste etapa organizatorică (înregistrarea), iar întreprinzătorul care iese din afacere evită procedurile de lichidare a afacerii pentru care a pierdut interesul. Această cale ar putea implica cheltuieli mai mari în comparaţie cu înregistrarea unei noi întreprinderi dacă, spre exemplu, afacerea deja are parteneri, imagine, loc pe piaţă etc. Vom examina cele mai des întâlnite modalităţi de încadrare într-o afacere existentă.
Cumpărarea unei părţi (cote) sociale într-o societate comercială.
Orice persoană poate procura o cotă în capitalul social al unei S.R.L.în modul stabilit de lege şi actul de constituire al societăţii în cauză.
Exemplu
Cetăţeanul A. şi cetăţeanul B. au înregistrat S.R.L. X (un magazin), în care fiecare asociat deţine ½ sau 50% din capitalul social. Asociaţii înţeleg că trebuie să extindă afacerea ca să o facă mai profitabilă (să lărgească asortimentul mărfurilor, să ridice calitatea serviciilor etc.) şi au contactat un potenţial partener nou, cetăţeanul D. În procesul negocierilor, cetăţeanul A. a decis să iasă din afacere, iar cetăţeanul B. a hotărât să-şi reducă cota sa de la ½ (50%) la ¼ (25%).
Cetăţeanul D., prin contract autentificat notarial, a procurat de la cetăţeanul A. cota de ½ (50%) şi de la cetăţeanul B. cota de ¼ (25%), devenind astfel asociat cu o cotă de 2/3 (75%), ceea ce-i oferă un număr de voturi suficient pentru a adopta deciziile cele mai importante necesare pentru viitoarea activitate. În acelaşi mod cetăţeanul D. ar putea procura de la ambii asociaţi cota întreagă (100%) şi în acest caz ar deveni asociat unic al S.R.L. X .
Cumpărătorul obţine dreptul asupra părţii sociale cumpărate la data înregistrării în Registrul de stat al întreprinderilor. Pentru
Cumpărătorul obţine dreptul asupra părţii sociale cumpărate la data înregistrării în Registrul de stat al întreprinderilor. Pentru
înregistrarea dreptului cumpărătorul va prezenta la Camera Înregistrării de Stat actul juridic de înstrăinare autentificat notarial.
Cumpărarea întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic.
Codul civil prevede un tip special de contract de vânzare-cumpărare a întreprinderii (Codul Civil al R.M. art. 817-822):
Vânzătorul se obligă să dea în proprietate cumpărătorului întreprinderea în calitate de complex patrimonial unic, inclusiv dreptul la denumirea de firmă, la mărcile de producţie etc;
Componenţa întreprinderii şi valoarea ei se determină în corespundere cu actul evaluare, bilanţul contabil, concluzia auditorului independent, lista datoriilor etc.
Predarea întreprinderii către cumpărător se efectuează în baza actului de predare, în care se indică datele despre bunurile predate, faptul că sînt înştiinţaţi creditorii, viciile întreprinderii.
Contractul de vânzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic se încheie în formă autentică (notarial) şi se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat.
IV.Impozite, taxe şi plăţi obligatorii
Din momentul înfiinţării unei afaceri, întreprinzătorul sau întreprinderea devin responsabili pentru achitarea diferitor impozite,
taxe şi altor plăţi obligatorii. Actele legislative de bază, care reglementează sistemul acestor plăţi sunt:
Codul fiscal (CF);
Legile pentru punerea în aplicare a titlurilor respective ale CF;
Legea privind sistemul public de asigurări sociale;
Legile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii respectivi;
Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală;
Legile fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anii respectivi.
Bugetul de stat şi bugetele locale se completează preponderent prin plăţile obligatorii numite impozite şi taxe. Persoanele, care au obligaţia de a achita impozite şi taxe se numesc contribuabili, sau subiecţi ai impozitării.
Pentru asigurarea mijloacelor ce se remit cetăţenilor în formă de pensii şi indemnizaţii se achită plăţi obligatorii, atât la bugetul
