I introducere documentaţia Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean Brăila

I. INTRODUCERE
Documentaţia Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean Brăila Contract Nr. 83/2008 este elaborat de INCD URBANPROIECT, avînd ca beneficiar şi utilizator Consiliul Judeţean Brăila.

Proiectul se constituie într-o documentaţie de amenajarea teritoriului a cărei necesitate este stabilită conform prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului.

Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean are caracter director şi reprezintă expresia spaţială a programului de dezvoltare socio–economică a judeţului pe o perioadă de timp scurtă, medie şi de largă perspectivă. Strategia de dezvoltare spaţială va viza un orizont temporal de 15 ani, căruia îi corespund propuneri şi un program de măsuri etapizat pe termen scurt şi mediu (3 – 5 ani), mediu şi lung (5 – 10 ani) şi de perspectivă (15 ani).

Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean se va corela cu strategiile sectoriale şi teritoriale naţionale şi regionale, cu secţiunile din Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN), cu planurile de amenajare a teritoriului zonal (PATZ) aprobate până în prezent şi cu alte programe de dezvoltare la nivel judeţean, regional, naţional şi internaţional .

Pentru Judeţul Brăila se va avea în vedere corelarea în plan zonal cu Planul de Dezvoltare al Regiunii Sud-Est, cu “Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Interorăşenesc Galaţi-Brăila-Tulcea” cu programele de cooperare transfrontalieră/ transnaţională şi convenţiile din care România face parte ca ţară dunăreană.

Prevederile Planului de Amenajare a Teritoriului Judeţean devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului de nivel teritorial inferior şi a celor de urbanism .

Lucrarea constă într-un ansamblu de piese scrise şi desenate întocmite conform „Metodologiei de elaborare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului" — vol. I., Cap. IX secţiunea 2 şi se va elabora în concordanţă cu prevederile legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritorilui şi urbanismul” . Redactarea pieselor desenate este realizată în sistem Sistem Informaţional Geografic (GIS ARC View) coordonate Stereo 70.

Lucrarea este prezentată etapizat având următoarele faze de proiectare:

• 
  Faza I — Studii de fundamentare
  
• 
  Faza II — Identificarea elementelor care condiţionează dezvoltarea, cu evidenţierea problemelor şi disfuncţionalităţilor
  

Scopul fazei este identificarea elementelor care condiţionează dezvoltarea teritoriului şi se efectuează pe componentele cantitative şi calitative ale caracteristicilor economico-sociale şi de mediu, grupate pe domenii–ţintă, cu evidenţirerea disfuncţionalităţilor şi problemelor specifice.

• 
  Faza III— Diagnostic prospectiv şi general, evaluarea decalajului dintre situaţia actuala şi cea anticipată si dorita pentru orizontul stabilit
  

Scopul acestei faze este formularea diagnosticului prospectiv al dezvoltării teritoriale a judeţului, structurat pe domeniile-ţintă şi componentele acestora, pe baza problemelor şi disfunctionalităţilor identificate în faza anterioară, cât şi a tendinţelor majore care se manifestă în teritoriu. Prin diagnosticul prospectiv se urmăreşte investigarea şi estimarea condiţiilor viitoare ale fenomenelor şi proceselor aparţinând domeniilor diagnosticate, pentru evidenţierea problemelor şi oportunităţilor legate de desfăşurarea acestora. Problemele, respectiv oportunităţile, vor fi raportate la necesităţile şi obiectivele colectivităţilor.

• 
  Faza IV-Strategia de amenajare a teritoriului şi programul de măsuri
  

Strategia cuprinde obiectivele strategice generale care vizează dezvoltarea teritoriului pe termen lung. Acestea au un caracter principial şi asigură orientarea spre dezvoltare.

Obiectivele pentru domeniile-ţintă şi pentru componentele acestora trebuie să răspundă problemelor şi disfuncţionalităţilor identificate şi să se încadreze în obiectivele strategice generale, precum şi în obiectivele de protecţie a mediului stabilite în legislaţia privind protecţia mediului, precum şi în documentele programatice şi de acţiune elaborate de autorităţile pentru protecţia mediului.

Programul de măsuri se va întocmi sub forma unui set coerent şi corelat de propuneri de dezvoltare / transformare spaţială a teritoriului. Măsurile de amenajare a teritoriului, subordonate obiectivelor specifice amenajării teritoriului, au dimensiune spaţială şi caracter director, din acestea decurgând implicaţii cu caracter economic, social şi de protecţie a mediului, susţinute organizatoric şi juridic, structurate pe etape, cu durata determinată – termen scurt, termen mediu şi termen lung.

• 
  Faza V— Documentaţii pentru obţinerea avizelor şi introducerea observaţiilor
  

II. IDENTIFICAREA ELEMENTELOR CARE CONDIŢIONEAZĂ DEZVOLTAREA, CU EVIDENŢIEREA PROBLEMELOR ŞI DISFUNCŢIONALITĂŢILOR.
1. STRUCTURA TERITORIULUI

1.1. CADRUL NATURAL / MEDIUL

1.1.1. Factori fizico - geografici

Aşezare geografică, suprafaţă

Judeţul Brăila este situat în parte de sud-est a României. Sub raport fizico-geografic este situat în estul Câmpiei Române, la confluenţa Siretului şi Călmăţuiului cu Dunărea.

Este intersectat de paralela de 45⁰ latitudine nordică (Viziru, Tufeşti) şi de meridianul de 28⁰ longitudine estică (est de Brăila şi Măraşu) şi are următoarele coordonate geografice: 28⁰10' longitudine estică (comuna Frecăţei); 27⁰28' latitudine vestică (comuna Galbenu); 45⁰28' latitudine nordică (comuna Măxineni); 44⁰44' latitudine sudică (comuna Ciocile).

Se învecinează cu judeţul Buzău în vest, judeţul Vrancea în nord-vest, judeţul Galaţi în nord, judeţul Tulcea în est şi judeţele Constanţa şi Ialomiţa în sud. Suprafaţa judeţului Brăila este de 4766 Km² şi reprezintă 2% din suprafaţa totală a României. Poziţia sa geografică prezintă un avantaj şi anume, distanţa relativ mică faţă de capitala ţării, Bucureşti.

Relieful

Câmpia tabulară şi lunca sunt cele două forme de relief ce domină aproximativ în părţi egale teritoriul judeţului Brăila. Singurele denivelări de pe suprafaţa câmpiei sunt crovurile, cuvetele lacustre, unele movile antropice, dunele de nisip de pe partea dreaptă a Buzăului şi Călmăţuiului şi malurile văilor. În luncă apar albii părăsite, meandre şi cuvete lacustre. Principale unităţi de relief sunt: Bărăganul Central (Câmpia Călmăţuiului), Bărăganul de Nord (Câmpia Brăilei), Câmpia Râmnicului, Lunca Dunării, Lunca Siretului sau Câmpia Siretului Inferior, Lunca Buzăului şi Lunca Călmăţuiului.

Hipsometric predomină altitudinile de 20-30 m, cu maxima de 51 m în zona Bumbăcari, Zăvoaia şi minima de 5 m în Balta Brăilei şi Câmpia Siretului Inferior.

Clima

Întreaga suprafaţă a judeţului Brăila aparţine sectorului cu climă continentală. Uniformitatea reliefului de câmpie determină o omogenitate evidentă a caracteristicilor climei. Verile sunt foarte calde, cu precipitaţii slabe, ce cad mai ales sub formă de averse. Iernile sunt relativ reci, marcate uneori de viscole puternice, dar şi de frecvente perioade de încălzire, care provoacă discontinuităţi stratului de zăpadă. În partea de est se individualizează topoclimatul specific al luncii Dunării caracterizat prin ierni mai blânde şi veri mai călduroase decât în restul câmpiei.

Temperatura aerului prezintă variaţii slabe în cuprinsul judeţului. Mediile multianuale cresc de la vest (10,4⁰C la Ion Sion) către est (11,1⁰C la Brăila). Temperaturile medii lunare multianuale cele mai mici, se realizează în luna ianuarie, luna cea mai rece, când în aer se înregistrează -3⁰C la Ion Sion şi -2,1⁰C la Brăila.

Precipitaţiile atmosferice totalizează în cursul unui an sub 500 mm. În partea de sud a judeţului (Câmpia Călmăţuiului) cantitatea de precipitaţii se apropie de 500 mm/an, iar în Câmpia Brăilei acestea variază între 400 – 490 mm/an. Cele mai mici cantităţi de precipitaţii (sub 400 mm/an) se înregistrează în Balta Brăilei. Din cantitatea de precipitaţii care cade în semestrul rece o bună parte sunt sub formă de zăpadă.

Vânturile sunt în general influenţate de relieful uniform al judeţului. Vânturile din nord au o frecvenţă de 21,3% iar cele din sud de 16,7%, fiind urmate de vânturile din nord-vest (18,0%) şi sud-vest (12,8%). Vitezele medii anuale sunt mai mici la Brăila (între 1,5 şi 3,1 m/s) şi mai mari în vestul judeţului (între 2,4 şi 5,3 m/s).

Pe teritoriul judeţului Brăila se înregistrează fenomene climatice extreme cum sunt viscolul şi seceta. Viscolul constituie un risc climatic de iarnă la producerea căruia concură în mod deosebit viteza vântului şi cantitatea de zăpadă căzută. Pe o scară cu 4 trepte de vulnerabilitate, judeţul Brăila se află în aria cu cea mai mare vulnerabilitate la viscol. Seceta este un fenomen de risc climatic de vară la producerea căreia concură ciclonii mediteraneeni, aducători de aer cald tropical, care determină fenomene de uscăciune.

Hidrografia

Reţeaua hidrografică are o densitate foarte scăzută variind între 0-0,3 Km² şi are drept colector principal, fluviul Dunărea, delimitând la est, prin braţul Măcin şi Dunărea unită, judeţul Brăila de judeţul Tulcea. Graniţa de nord a judeţului o formează sectorul inferior al Siretului, care confluează cu Dunărea în amonte de Galaţi. Pe teritoriul judeţului se mai desfăşoară sectoarele inferioare al râurilor Buzău, afluent al Siretului şi Călmăţuiul, afluent al Dunării. O caracteristică importantă a hidrografiei o reprezintă existenţa, în spaţiile interfluviale a unor zone semiendoreice întinse.

Dunărea în cadrul judeţului este reprezentată prin braţele principale, Cremenea şi Măcin (Dunărea Veche) şi braţele secundare, Vălciu, Mănuşoaia, Pasca, Calia şi Arapu în arealul Bălţii Brăilei şi prin Dunărea propriu zisă, din dreptul municipiului Brăila şi până la confluenţa cu Siretul. Debitul mediu multianual al fluviului este de cca. 6000 m³/s.

Siretul, pe teritoriul judeţului se desfăşoară între localitatea Corbu Vechi şi confluenţa cu Dunărea pe 47,4 Km lungime. Faţă de debitul mediu multianual de 153 m³/s analizat la staţia hidrometrică Lungoci, situată în amonte de câţiva kilometri, pe teritoriul judeţului Galaţi, debitul maxim este de 4500 m³/s, iar cel minim de 26 m³/s.

Buzăul pe teritoriul judeţului se desfăşoară pe o lungime de 141 km, între Făurei şi confluenţa cu Siretul la Voineşti. Debitele medii multianuale sunt de 25,4 m la staţia hidrologică Băniţa, situată la 10 km în amonte de limita judeţului, debitul maxim fiind apreciat la 1800 m³/s, iar ca minim de 0,200 m³/s.

Călmăţuiul are o lungime totală de 70 km şi se desfăşoară între localităţile Ungureanu şi Gura Călmăţuiului. Debitul mediu multianual este de 1,20 m³/s la Cireşu, cel minim este de 0,200 m³/s, iar cel maxim de 50 m³/s.

Lacurile sunt de tip crov (Ianca, Plopul, Movila Miresii, Secu, Lutu Alb, Tătaru, Colţea, Plascu etc.), limanuri fluviatile (Jirlău, Ciulniţa, Câineni) sau lacurile din Lunca Dunării.

Apele subterane se împart în două tipuri: ape freatice - se găsesc cantonate în depozite loessoide şi nisipuri eoliene de pe interfluvii şi în aluviunile fluviatile din luncile Dunării, Siretului, Buzăului şi Călmăţuiului, iar adâncimea lor variază de la 0 m în luncile joase, până la peste 20 m pe câmpurile acoperite cu nisipuri; ape de adâncime - se găsesc cantonate în pietrişurile de Frăteşti (arealul Bălţii Brăilei şi cursul inferior al Călmăţuiului) şi în depozitele nisipoase de vârstă cuaternară (Câmpia Brăilei şi Câmpia Călmăţuiului).

Solurile

Datorită uniformităţii condiţiilor pedoclimatice, pe teritoriul judeţului Brăila s-a dezvoltat o gamă de soluri puţin variată. Cea mai mare răspândire o au cernozionurile şi cernozionurile carbonatice cu variantele lor afectate de hidrofilie (cernozionuri freatic umede şi cernoziomuri carbonatice freatic umede), care acoperă aproape în întregime câmpurile netede interfluviale. În partea de nord a Câmpiei Brăilei, ca şi la sud de Lunca Călmăţuiului s-au dezvoltat solurile nisipoase în diferite stadii de evoluţie. O pondere mare au solurile aluviale, local gleizate şi pe alocuri salinizate întâlnite în luncile largi ale Dunării, Siretului şi Buzăului. O bună parte dintre acestea au fost mlaştini sau lacuri, în prezent redate agriculturii prin lucrări de îndiguire şi desecare (Insula Mare a Brăilei, zona Vădeni-Baldovineşti). Soloneţurile şi salonceacurile ocupă de asemenea suprafaţe destul de întinse pe Valea Călmăţuiului şi a Iancăi, în jurul lacurilor sărate din Câmpia Brăilei şi în Lunca Siretului.

Vegetaţia

Judeţul Brăila se situează în două mari areale biogeografice: arealul de stepă şi arealul de luncă. Pajiştile stepice puternic modificate cu graminee şi diverse ierburi xerofile şi pârloage stepice, reprezintă vestigii ale vegetaţiei de stepă, înlocuită azi în proporţie de 95% cu plante de cultură. Vegetaţia naturală de stepă se mai găseşte în prezent pe versanţii depresiunilor de tasare, în spaţiile dintre parcelele agricole, pe marginile drumurilor, în zonele necultivate temporar. Asociaţiile de bază sunt cele de pajişti xerofile presărate din loc în loc cu tufărişuri constituite din arbuşti de stepă.

În spaţiile interfluviale se mai găsesc asociaţiile de nisip (vegetaţie psamofilă), pe dunele semifixate şi fixate din Câmpia Călmăţuiului, şi asociaţiile de sărătură (vegetaţia halofilă) în depresiunile de tasare.

Vegetaţia de lunca este mult mai bogată. Datorită umidităţii mari a solului, aici se dezvoltă o vegetaţie arborescentă de esenţă moale şi ierboasă cu adaptări la condiţiile ecologice. Flora acvatică propriu-zisă reprezentată prin macrofite a fost mult redusă prin dispariţia lacurilor.

Vegetaţia forestieră

In 2009, suprafata fondului forestier a judetului Braila era de 23821 ha, reprezentand circa 5,4 % din suprafata judetului. Habitatele cu vegetaţie forestieră sunt în general păduri tip zăvoi, de salcie, de amestec cu plop sau în regim de plantaţie sub forma perdelelor de protecţie (80% în zonele inundabile ale fluviului Dunărea şi râurilor Buzău şi Siret – salcia, plopul; 20% în câmpie- salcâm şi stejar)

Fauna

În judeţul Brăila, predomină speciile adaptate stepei cultivate, ca rozătoarele (popândăul, şoarecele de câmp, orbetele) şi păsările (ciocârlia de Bărăgan, fâsa de câmp, acvila sudică, pasărea ogorului, şorecarul, prepeliţa, potârnichea etc.). În lunci sunt numeroase speciile cinegetice (mistreţ, iepure, vulpe, căprioară, bizam şi câine enot), nurca şi vidra. De asemenea avifauna este variată: corcodelul, găinuşa de baltă, crârsteiul de baltă, ţigănuşul, raţa sălbatică şi lişiţa. Ihtiofauna este reprezentată prin peşti migratori ce vin din Dunăre pentru reproducere (nisetru, păstrugă, morun, scumbie de Dunăre) şi peşti semimigratori şi stagnofili (crap, salău, somn, ştiucă, lin, roşioară, biban), specii de mare valoare economică.

Resursele de sol

Judeţul Brăila posedă valoroase şi variate resurse de sol, distribuite deopotrivă pe cele două forme majore de relief: câmpie şi luncă.

Cernoziomurile ocupă 70-75% din suprafaţa judeţului şi cuprind o gamă foarte variată: cernoziomuri castanii şi ciocolatii, cernoziomuri carbonatice, cernoziomuri levigate argiloase compacte, cernoziomuri levigate nisipoase, cernoziomuri aluviale etc. În zona nisipurilor de pe malul drept al Călmăţuiului se găsesc cernoziomurile levigate nisipoase şi nisipurile slab solificate – psamosolurile, reflectând un proces incipient de pedogeneză, ca urmare a fixării recente a nisipurilor de dune. Solurile aluviale sunt răspândite în lunca Dunării (inclusiv Balta Brăilei) a Siretului şi a Buzăului. Sub influenţa predominantă a unui exces de umiditate de lungă durată s-au format o serie de soluri hidromorfe, reprezentate prin lăcovişti şi soluri gleice în diverse stadii de evoluţie. Solurile halomorfe reprezentate prin salonceacuri şi soloneţuri sunt răspândite insular în judeţul Brăila, îndeosebi în arealul crovurilor. Salonceacurile se găsesc pe suprafeţe mari în lunca Călmăţuiului între Ulmu şi Însurăţei, aproape în toate depresiunile de tip crov. Soloneţurile sunt mult mai restrânse în comparaţie cu solonceacurile fiind răspândite în jurul lacului Batogu, al localităţilor Surdila – Greci şi Romanu.

Resurse naturale neregenerabile

În judeţul Brăila, zăcămintele de ţiţei şi gaze se află situate în două unităţi geologice distincte şi anume: în zona sud-estică a Platformei Moesice; în zona nordică a Promotoriului Nord Dobrogean.

Alte zăcaminte existente sunt: zăcăminte de gaze libere în zona de sud-est a Platformei Moesice, zăcăminte de balast în albia majoră a râului Buzău, zăcăminte de argilă aluvionară cu intercalaţii nisipoase şi granule de CaCO₃ la Baldovineşti, argilă prăfoasă nisipoasă la Brăila, argilă marnoasă cu înalt grad de refractaritate la Făurei.

O importantă categorie a apelor de suprafaţă o constituie lacurile terapeutice sărate, cu nămol sapropelic (Lacu Sărat I şi II, Căineni Băi, Movila Miresii, Batogu). În judeţul Brăila există patru sonde cu ape geotermale, două la Însurăţei, două în comuna Victoria, actualmente neutilizate. Resursele de ape minerale şi termale sunt în prezent nevalorificate.

1.1.2. Calitatea factorilor de mediu

CALITATEA AERULUI

Calitatea aerului ambiental s-a determinat prin monitorizarea poluanţelor atmosferici din reţeaua judeţeană raportându-se concentraţiile obţinute la valorile limită prevăzute de legislatia in vigoare.

La nivelul anului 2009: NO₂ (dioxidul de azot) – s-au inregistrat valori mai mici cu 20-25% fata de anul 2008; SO₂ (dioxidul de sulf) – s-au inregistrat valori mai mari cu 10-15% fata de anul 2008; CO (monoxidul de carbon) – s-au inregistrat valori mai mici cu 15-20% fata de anul 2008; pulberile in suspensie au inregistrat in general o concentratie medie anuala mai mica cu 20-25% fata de anul 2008.

Analizând evoluţiile concentraţiilor medii anuale ale poluanţilor atmosferici monitorizaţi pe perioada 2000 – 2009, se constată tendinţele descrescătoare ale acestora şi cu valori situate sub CMA.

Cantitatea cea mai mare de poluanţi este rezultată din activităţi precum producerea energiei electrice, termice şi apă caldă (SC Termoelectrica, Sucursala Electrocentrale Brăila, SC CET SA Brăila, centrale termice de cartier sau instituţii publice) din industria metalelor feroase (SC Promex SA), industria alimentară (SC Marex SA, SC Soroli Cola SA), zootehnie (SC Caruz Brăila SA, SC Cruciani Impex SA, SC Complexul de porci SA, fermele Baldovineşti şi Tichileşti, SC Agrimon SRL, fermele de păsări Oprişeneşti, Traianu şi Plopu, SC Vegetal Trading SRL) şi gospodărie comunală (SC Tracon SRL).

Cu privire la acidifierea atmosferei, produsă prin transformarea emisiilor de oxizi de sulf, oxizi de azot şi amoniac în substanţe acide se constată următoarele: scăderea semnificativă a cantităţii de dioxid de sulf ca urmare a reducerii consumului de păcură la SC Termoelectrica SA, Electrocentrale Brăila; uşoară tendinţa de creştere a oxizilor de azot; creşterea semnificativă a emisiilor anuale de amoniac.

Poluarea atmosferei cu compuşi organici volatili nemetalici, cu metale greşe şi poluanţi organici persistenţi este în creştere ca urmare a creşterii numărului de autovehicule din ultimii ani.

Ca urmare a faptului că monitorizarea poluanţilor atmosferici nu a relevat depăşiri ale valorilor limită, se poate afirma că în judeţul Brăila nu se conturează zone critice sub aspectul poluării atmosferei.

Conform Ordinului MMGA nr. 347/2007 privind aprobarea încadrării localităţilor în liste, în judeţul Brăila există localităţi unde:

• 
  Lista 1 – nivelurile concentraţiilor unuia sau mai multor poluanţi sunt mai mari decât valoarea limită plus marja de toleranţă: Vădeni – pentru dioxid de sulf; Brăila, Vădeni – pentru dioxid de azot şi oxizi de azot; Brăila, Cazasu, Chişcani, Frecăţei, Măraşu, Vădeni – pentru pulberi în suspensie.
  
• 
  Lista 2 – nivelurile concentraţiilor unuia sau mai multor poluanţi sunt între valoarea limită şi valoarea limită plus marja de tolerenţă: Bordei Verde, Cireşu, Făurei, Gemenele, Grădiştea, Gropeni, Ianca, Însurăţei, Măxineni, Mircea Vodă, Movila Miresii, Racoviţa, Râmnicelu, Romanu, Salcia Tudor, Scorţaru Nou, Siliştea, Stăncuţa, Surdila Găiseanca, Surdila Greci, Şuteşti, Tichileşti, Traian, Tudor Vladimirescu, Tufeşti, Unirea, Viziru, Zăvoaia – pentru dioxid de azot şi oxizi de azot.
  

CALITATEA APEI

În judeţul Brăila există numeroase folosinţe de apă (servicii de gospodărie comunală, agenţi economici industriali, ferme zootehnice etc.) care evacuează ape uzate în cursurile de apă.

Agenţia de Protecţia Mediului Brăila, urmăreşte aceste surse de poluare, care prin natura activităţilor, a capacităţilor existente de epurare şi a compoziţiei apelor uzate, pot afecta calitatea apelor de suprafaţă şi a apelor subterane. O parte dintre agenţii poluatori dispun de staţii de epurare mai mult sau mai puţin eficiente. Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare se face de obicei după o prealabilă epurare locală, de cele mai multe ori ineficientă. O mare parte dintre staţiile de epurare sunt construite cu ani în urmă şi, datorită lipsei posibilităţilor financiare şi a exploatării îndelungate, au devenit necorespunzătoare cerinţelor actuale. În această situaţie se află staţiile de epurare ale serviciilor de gospodărire comunală din oraşele Ianca şi Făurei. Municipiul Brăila nu dispunea de staţie de epurare, apele menajere uzate fiind deversate direct în Dunăre, în prezent fiind în curs de realizare o staţie de epurare. Principalii indicatori de calitate la care s-au inregistrat depasiri ale limitelor autorizate au fost urmatorii: suspensii totale, CBO₅, CCO-Cr , substante extractibile cu solventi organici, pH.

Starea raurilor

In cursul anului 2008 starea chimica a fluviului Dunarea a fost determinata la nivelul a trei secţiuni cu monitoring de supraveghere, si anume: Dunare Braila 1, Dunare Braila 2 si Dunare Gropeni.

In sectiunea Braila 1 s-a regasit stare corespunzatoare la: pentaclorbenzen, fluorantren, naftalina, antracen, cianuri totale si stare necorespunzatoare la : hexaclorbenzen, alaclor. In sectiunea Braila – Gropeni s-a regasit stare corespunzatoare la: pentaclorbenzen, fluorantren, naftalina, antracen, cianuri totale, atrazin si endrin si stare necorespunzatoare la alaclor. In sectiunea Braila 2 s-a regasit stare corespunzatoare la cianuri totale si stare necorespunzatoare la hexaclorbenzen.

In anul 2009 pentru monitorizarea calitatii apelor fluviului Dunare, pe teritoriul judetului Braila au fost amplasate trei sectiuni de supraveghere: amonte Braila (Gropeni), Braila 1 si Braila 2. Global, calitatea apei încadrându-se in clasa a II a.

Starea lacurilor

Din punct de vedere al gradului de traficitate, lacurile sunt de clasa a V-a, ca urmare a prezenţei algelor în număr foarte mare. În funcţie de indicatorii de eutrofizare lacurile se prezintă astfel: Lacul Movila Miresii – oligotrof, Ciulniţa – eutrof, Jirlău – eutrof, Balta Albă şi Balta Amara – mezotrof şi Lacul Sărat – mezotrof în trimestrul III şi oligotrof în trimestrul IV.

Zone critice sub aspectul poluării apelor

Pe teritoriul judeţului Brăila nu s-au constatat zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafaţă. Sub aspectul poluării apei subterane cu nitraţi proveniţi din surse agricole, în judeţul Brăila s-au identificat mai multe zone vulnerabile cum sunt perimetrele localităţilor Galbenu, Movila Miresii, Vădeni, Şuteşti, Traian, Chiscani şi Vişani.

CALITATEA SOLULUI CA SUPORT DE DEPOZITARE

Numărul diversificat al activităţilor economice şi sociale din judeţul Brăila, are ca rezultat producerea unei cantităţi însemnate de deşeuri industriale şi menajere. Modalităţile de colectare, transport şi depozitare a acestor deşeuri sunt tratate în paragraful intitulat „Gospodărirea deşeurilor”.

Expertizarea solurilor în jurul platformelor industriale (platforma industrială Chiscani) şi al depozitelor menajere (depozitul ecologic Tracon, depozitele de deşeuri menajere Baldovineşti, Ianca şi Făurei) relevă faptul că solurile nu au fost contaminate cu substanţe poluante, încadrându-se în categoria unui sol normal. Solul din zona de influenţă a depozitului de reziduuri petroliere Oprişeneşti, înregistrează valori normale pentru majoritatea indicatorilor de mineralizare determinaţi.

1.1.3. Zone de risc natural

a. Inundaţii

Teritoriul judeţului este afectat de inundaţii locale. Cauzele principale care generează acest fenomen sunt cele naturale. Inundaţiile se manifestă pe cursurile de apă ale fluviului Dunărea şi ale râurilor ce străbat judeţul: Siret, Buzău şi Călmăţui.

Caracteristicile acestor inundaţii sunt diferite, astfel: fluviul Dunărea se caracterizează prin durate mari ale viiturilor; râurile Siret, Buzău, Călmăţui prin durate mai scurte ale viiturilor.

Fenomenul inundaţiilor este generat de cauze naturale şi antropice. Cauza naturală majoră o reprezintă ploile cu volum mare şi durată scurtă, topografia plată a judeţului, care creează un pericol permanent la inundaţii, peste care se suprapune: reducerea capacităţii de transport datorită colmatării albiilor cursurilor de apă; acumularea de sloiuri în zonele meandrate ale râurilor sau în zona podurilor (zăpoare). Cauzele antopice care favorizează acest fenomen pe teritoriul judeţului sunt: “încorsetarea” cursurilor de apă prin lucrări hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundaţiilor; neefectuarea lucrărilor de întreţinere a digurilor şi albiilor râurilor; creşterea necontrolată a vegetaţiei forestiere în albia minoră a râurilor.

Zone vulnerabile la inundaţii sunt identificate în teritoriul comunelor: Chiscani, Grădiştea, Măxineni, Mircea Vodă, Siliştea,Vădeni, Vişani.

Apărarea împotriva inundaţiilor în judeţul Brăila, este realizată prin lucrări specifice de regularizări ale cursurilor de apă, îndiguiri şi consolidări de maluri. Sunt în funcţiune cca. 500 km de îndiguiri, 50 km de regularizări şi consolidări de mal.

Problemele majore în privinţa vulnerabilităţii la inundaţii le pune în mare parte fluviul Dunărea, în Insula Mare a Brăilei şi anume:

• 
  pericolul deversării digurilor, în cazul debitelor extreme în zone întinse de pe traseul digurilor principale, datorită scăderii cotelor acestora ca urmare a fenomenului de tasare;
  
• 
  pericolul major de producere a fenomenelor de infiltraţii, sufozii si grifoane datorită duratei foarte mari a viiturilor de pe Dunăre (1-3 luni, câteodată chiar 6 luni);
  
• 
  efectul deosebit de distructiv al valurilor, în special în perioadele de viitură (luciul de apă în faţa digurilor poate depăşi l km, iar viteza vântului depăşeşte 5-6 m/s), la care se adaugă şi efectul circulaţiei navelor;
  
• 
  fenomenele de eroziune ale malurilor fluviului Dunărea pe circa 120-130 km în jud. Brăila, care apar datorită scăderii debitului solid, fenomenelor de îngheţ şi în special datorită circulaţiei navelor;
  
• 
  fenomene de înmlăştinire a suprafeţelor îndiguite şi irigate, ca urmare a ridicării nivelului pânzei freatice în urma practicării neraţionale a irigaţiilor şi a masivelor infiltraţii prin canalele magistrale şi de aducţiune a apei.
  

b. Alunecări de teren

În conformitate Legea nr. 575/2001 privind aprobarea PATN – Secţiunea - “Zone de risc natural”, din punct de vedere al alunecarilor de teren, judetul Braila se află intr-o zonă în care potenţialul de producere a alunecărilor de teren este scăzut.

Conform studiului realizat de IPTANA în 2007- “Identificarea şi delimitarea hazardurilor naturale (cutremure, alunecări de teren şi inundaţii). Hărţi de hazard la nivelul teritoriului judeţean. Secţiunea III. Regiunea 2 - (Sud-Est): Judeţul Braila” pe teritoriul judeţului Brăila procesele geomorfologice sunt reprezentate cu precădere prin sufoziuni, tasări, procese eoliene în câmpurile tabulare, la care se adaugă cele specifice luncilor precum şi subsidenţa din Câmpia Siretului Inferior. Alunecările de teren au o dezvoltare redusă şi s-au manifestat pe teritoriile comunelor Măxineni, Racoviţa, Râmnicelu, Scorţaru Nou, Suteşti, Grădiştea, Movila Miresei, Siliştea, Vădeni, Vişani, Jirlău, Ianca, Tichileşti, Ulmu, Cireşu, Zăvoaia, Însurăţei, Berteştii de Jos.

Din punct de vedere al vulnerabilitatii la hazarde naturale a teritoriului, judeţul Brăila, situat în estul Câmpiei Române la confluenţa Siretului şi a Călmăţuiului cu Dunărea, reprezintă un areal cu potenţial scăzut de manifestare a proceselor geologice dinamice actuale – alunecărilor de teren.

c. Cutremure

Judetul Braila aparţine unei zone cu probleme deosebite din punct de vedere al expunerii construcţiilor la riscul seismic. În conformitate cu prevederile STAS 11100/1–1993, judeţul Brăila se încadrează ariilor macroseimice 8₁ la nord şi vest de un aliniament ce trece aproximativ prin apropierea localităţilor Brăila – Roşiori, şi zonei macroseismice 7₁ la sud de acest aliniament. Conform STAS P100–92, zonarea teritoriului din punct de vedere al coeficienţilor K_s încadrează arealul judeţului zonelor seismice de calcul C (K_s = 0,20), la vest de acelaşi aliniament amintit mai sus şi D (K_s = 0,16), la sud-est de respectivul aliniament. În ceea ce priveşte zonarea teritoriului din punct de vedere al perioadei de colţ a spectrului de răspuns, majoritatea teritoriului judeţului Brăila se încadrează la valoarea T_c = 1,0 sec.

1.1.4. Gospodărirea deşeurilor

Deşeurile menajere reprezintă o categorie de deşeuri municipale depozitabile, cu posibil impact asupra solului. Principala modalitate de eliminare a deseurilor menajere si asimilabile acestora este depozitarea, intrucat doar un procent relativ mic de deseuri sunt colectate selectiv si valorificate sau tratate pentru ca nu exista instalatii pentru tratarea deseurilor municipale.

Pentru municipiul Braila functioneaza din anul 2002 un depozit conform de deseuri menajere si industriale asimilabile acestora, situat in localitatea Muchea. In orasele Ianca si Faurei exista depozite de deseuri menajere neecologice, neconforme cu legislatia actuala. Aceste depozite au fost programate sa sisteze depozitarea conform calendarului de inchidere prevazut de HG 349/2005 in anul 2009 si respectiv 2017, termen respectat in cazul depozitului Ianca.

Deseurile generate de catre populatia din mediul rural erau depozitate pe un numar de 155 de platforme de depozitare satesti, ocupand o suprafata de 135,26 ha, acestea fiind considerate spatii de depozitare neecologice. Conform legii, in iulie 2009 s-a sistat depozitarea pe aceste terenuri, platformele au fost inchise prin metode simplificate conform Ord. MMGA 1274/2005 privind emiterea avizului de mediu la incetarea activitatilor de eliminare a deseurilor, respectiv depozitare si incinerare, iar terenurile reabilitate.

Deşeurile periculoase, ca parte din deşeurile menajere şi deşeuri asimilabile deşeurilor menajere nu sunt colectate separat. Aceste deşeuri pot îngreuna procesul de descompunere în depozitele de deşeuri, precum şi tratarea levigatului şi, în final, pot polua apa freatică.

Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate menajere provin de la staţiile de epurare orăşeneşti, industriale precum şi de la potabilizarea apei. Apele uzate tratate în staţiile de epurare sunt în principal de la agenţi economici sau de la populaţie, fiind transportate prin reţelele de canalizare şi colectate cu ajutorul vidanjelor de la unităţile neracordate la reţeaua de canalizare.