Subjugarea diabolică: destul de rar întâlnită şi nestudiată îndeajuns, prin care un om ajunge să coopereze voluntar cu diavolul chiar în urma unui „pact” – cum se povesteşte despre vrăjitoarele Evului Mediu – sau prin adoraţie satanică, aşa cum apare în satanism. În aceste situaţii pot apărea, deşi nu cu necesitate, fenomenele de la 1, 2, 3, 4.
În multe cazuri, fenomenele enumerate pot fi manifestări ale bolilor psihice care sunt de competenţa psihiatriei sau a psihologiei. Totuşi, „formele de influenţă demonică, cu toate că sunt misterioase nu pot fi interpretate doar ca situaţii cu fundament patologic: ele trebuie să primească o evaluare teologică în măsura în care se prezintă ca antiteze la planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru creaturile Sale.”132 De aceea, sunt necesare anumite semne, criterii, după care poate fi recunoscută cu certitudine acţiunea demonică. Relatarea desfăşurării unor exorcisme prezintă numeroase trăsături comune. Nu există diferenţe mari între posedaţii din Evanghelie şi cei întâlniţi de diverşi misionari în Africa sau în Asia. În ciuda faptului că multe dintre semnele exterioare ale posesiunii diabolice sunt comune cu ale unor boli, decelarea unor fenomene preternaturale poate încredinţa de realitatea unei posesiuni. Pentru Biserică, prezenţa efectivă a bolii nu exclude prezenţa demonică. De multe ori, diavolul se ascunde în spatele acestor manifestări naturale, pentru a nu putea fi recunoscut.
Fenomenul posesiunii diabolice este însoţit de semne fizice, intelectuale şi afective, pe care le redăm în cele ce urmează.
-
Dostları ilə paylaş: |
