I introducere I scopul lucrării – pentru o reevaluare a teologiei exorcismului

Semne fizice

Prima şi cea mai semnificativă schimbare în cel posedat este mimica feţei ce devine de nerecunoscut, grimasele schimbându-i înfăţişarea ca şi cum faţa umană ar fi substituită de chipul diavolului. Trăsăturile exprimă mânie, ură, batjocură şi insultă. Uneori acestea sunt însoţite de balonare peste măsură a pântecelui sau de retragerea exagerată a acestuia spre interior. Deseori posedatul are spasme însoţite de degradarea bunei funcţionări a organismului. Apar şi fenomene ca: schimbarea culorii pielii, greaţa, vărsăturile, aerofagia (înghiţirea aerului), aerocolia (acumularea aerului în colon), limbă murdară, mirosul urât al respiraţiei şi borborigmele (rostirea unor cuvinte neinteligibile). Omul simte mişcările naturale ale organelor propriului corp cu o acuitate înnebunitoare, ceea ce, într-o stare normală nu ar avea loc. Pot apărea iritaţii ale pielii şi ale mucoaselor. Cel în cauză manifestă simptome de zoofobie, acuzând senzaţia dezgustătoare a prezenţei unui animal în abdomen, care se mişcă, îl ciupeşte, îl muşcă din interior sau îl arde, fapt care constituie o adevărată tortură. Toate aceste manifestări mai pot fi însoţite de vertij, dureri de cap sau de coloană, crampe violente precum şi tensiuni în diferite părţi ale organismului, percepute de cel în cauză ca pătrundere sau ieşire a diavolului din corpul său.¹³³

Vocea celui posedat se schimbă, timbrul obişnuit devenind foarte grav, batjocoritor, ameninţător. Persoana face propuneri erotice sau scatologice fără nici o cenzură. Apar fenomene ca scrierea automată, a cărei grafologie denotă o violentă stare de dezordine interioară, aspect care diferenţiază fenomenul acesta la posedaţi de cel mediumic.

Toţi cei posedaţi manifestă trăsături ce caracterizează cu deosebire acest fenomen: fie sunt mânaţi de o impulsivitate agresivă, fie se inhibă ajungând la imposibilitatea comunicării, proferă insulte, ameninţări, blasfemii. Membrele corpului acţionează fără control. Au obiceiul de apărea şi a dispărea brusc, imprevizibil. Noua personalitate, demonomorfă, posedă o afectivitate marcată de reacţii agresive faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Cel posedat, în cele mai multe cazuri este conştient de ceea ce i se întâmplă, simţindu-se parcă desprins de sine însuşi şi manipulat de o forţă ce-l terorizează şi care-i produce o suferinţă insuportabilă.

Un fenomen ce revine în istoriile demonizaţilor este o răceală glacială care invadează camera unde sunt aceştia. Uneori, îşi simt craniul cuprins de mâini reci sau simt un curent rece care începe să sufle brusc. În multe cazuri de posesiune se manifestă frigiditatea sexuală iar în paralel cu aceasta insensibilitatea la durere, subiectul putând fi ars sau ciupit fără a reacţiona dureros. De asemenea tulburările funcţiunilor feminine, graviditatea fictivă, contracţii de tipul celor din timpul naşterii, bulimia şi nevoia nestăvilită de a ingera alimente ciudate sau respingătoare sunt fenomene ce însoţesc posesiunea.