I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

4.1. 2. Înmulţirea sărbătorilor

Deoarece la începuturile creştinismului majoritatea adepţilor proveneau dintre iudei, pentru multă vreme ei au continuat să ţină sărbătorile cu care au fost obişnuiţi. Cel puţin aşa rezultă din lectura Noului Testament – Fap. 2,1; 20,16 etc.

Cu timpul însă, semnificaţia şi motivaţia teologică a acestor sărbători este înlocuită de semnificaţii cu totul şi cu totul noi, construite pe baze creştine. Aşa este cazul Paştilor Cincizecimii şi a Duminicii. De fapt primii creştini nici nu au avut prea multe sărbători. Deşi încă de prin veacul II apar celebrări liturgice cu caracter comemorativ legate de ziua morţii unor martiri (memoriae, γενθελια), totuşi, până prin veacul III singurele sărbători cunoscute, în cel mai deplin sens al cuvântului, erau doar cele menţionate. «A fost nevoie de un nou imperiu creştin, scrie J. Danielou, să se înlocuiască vechile sărbători păgâne cu sărbători creştine care să răspundă nevoii elementare din fiecare societate de a sărbători cele mai importante momente din viaţa obişnuită. În mod evident acest gen de sărbătoare era necunoscut creştinismului primar. Pentru acesta sfârşitul timpului era aproape. Botezul a făcut cunoscută fiecărei persoane singura sărbătoare: Paştele etern, a Opta zi. Nu existau sărbători deoarece oricare zi devenise de fapt o zi sfântă.».⁷²

După încetarea persecuţiilor, în atmosfera de libertate nou creată de Constantin cel Mare numărul sărbătorilor creşte. Sunt adăugate în calendar diferite evenimente locale, ca târnosirea unor biserici (cum este cazul Schimbării la faţă, sărbătoare introdusă ca urmare a sfinţirii unor biserici pe Muntele Tabor⁷³), a îngropării unor episcopi cu faimă (depositiones) sau a mutării moaştelor lor în biserici dedicate. (Aceste două feluri de comemorări sunt considerate ca cele mai vechi sărbători de origine pur creştină.⁷⁴). în sec. IV odată cu creşterea gustului pentru pelerinaje se formează un fel de “geografie biblică” în care locuri memorabile din viaţa Domnului sunt marcate şi de edificii somptuoase unde creştinii se adună pentru a rememora evenimentul respectiv.⁷⁵

Toate sărbătorile au avut la început un caracter local dar cu timpul, datorită unor factori favorabili, pelerinajelor, sau transferului unor moaşte cu prilejul consacrării unor biserici sau generalizat.