4. 5. Sărbătorile Sfinţilor Îngeri
Cultul îngerilor are un solid fundament vechi-testamentar (vezi, de ex., Facere XLVIII,4; Jud. XIII,15,16; Ieşire XXIII, 20-23, III,15; Iosua V, 13-16) şi chiar nou-testamentar (vezi Apoc. XXII, 8,9). Totuşi, în creştinismul primar constatăm o oarecare rezervă în ceea ce priveşte cinstirea îngerilor, din pricina denaturării sau practicării abuzive şi eronate a acestui cult, fapt la care contribuia o dublă influenţă: una venită din partea păgânilor – care asimilau pe îngeri cu numeroasele divinităţi adorate de ei – şi alta din partea gnosticilor, care asimilau pe îngeri cu eonii.
Cultul Sfinţilor Îngeri a luat o mare dezvoltare în vechime, mai ales în Egipt, Italia şi Siria, unde sunt cele mai numeroase paraclise, oratorii şi biserici închinate sfinţilor arhangheli. Datorită unei înţelegeri greşite a cultului sfinţilor îngeri în unele zone din Asia Mică (Colosse şi Laodiceea - vezi Colos. II,18), Sinodul din Laodiceea, ţinut în a doua jumătate a secolului IV, se vede nevoit să oprească cinstirea îngerilor prin hotărârea sa din Canonul 35, a cărui interpretare a dat loc la o mulţime de dificultăţi, discuţii şi controverse.105
În calendarul (Sinaxarul) ortodox se află cinci zile liturgice închinate pomenirii şi cinstirii Sfinţilor Îngeri.
Dostları ilə paylaş: |
