În domeniul cultului sfinţilor locali, românii nu au făcut canonizări până la jumătatea sec. XX. Atunci, răspunzând repetatelor cereri făcute de către glasuri autorizate din rândurile credincioşilor, ale clericilor şi ale teologilor noştri, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa din 28 februarie 1950, a făcut începutul canonizării sfinţilor de origine românească, hotărând:
a. Introducerea în întreaga noastră Biserică a cultului Sfântului Ioan Valahul, (12 mai), precum şi introducerea sau recunoaşterea formală a cultului local al unor martiri ai Ortodoxiei româneşti din Ardeal şi al unor ierarhi români cu viaţă îmbunătăţită, şi anume:
