2.2. După veacul IV
Această perioadă este caracterizată prin dezvoltarea şi organizarea Bisericii în episcopii cu jurisdicţii precise în care autoritatea morală şi intelectuală a unor episcopi se resimte benefic. Libertatea adusă de Constantin duce la transformări majore, rapide şi neaşteptate în Biserică. Apologeţii şi cateheţii “specialişti” sunt înlocuiţi cu marii episcopi care devin centrul de referinţă pentru cele mai diferite aspecte din viaţa Bisericii şi în special liturgic. Tipicul după care slujesc Sf. Vasile sau Sf. Ioan Hrisostom se răspândeşte cu repeziciune pe suprafeţe extinse şi în zone îndepărtate de cetatea – metropolă unde-şi desfăşoară activitatea.
Înmulţirea pretendenţilor la religia în plină ascensiune duce pe de o parte la diminuarea stagiului catehumenal dar şi la o concentrare a sa asupra unor probleme de interes mistico-liturgic. Se dezvoltă acum, genul literar al catehezelor mystagogice în care sunt explicate mai ales tainele de iniţiere creştină.
a). în Răsărit:
Dostları ilə paylaş: |
