Cu toată de sacralizarea lumii şi a timpului în care trăieşte, omul are nevoie instinctiv de o anume festivitate. Sărbătorile liturgice, care sunt comemorări ale unor evenimente religioase, sunt mai mereu dublate de „sărbători” care nu au nimic sacru. în unele dintre acestea se regăsesc elemente care amintesc vechea sărbătoare: odihna, festivismul, ruperea ritmului cotidian. Între aceste „sărbători laice” sunt unele cu caracter general (sărbătorile naţionale) sau cu caracter local (zilele municipiului). Între aceste zile şi sărbători, un rol crescând au perioadele de timp cu un pronunţat caracter economic: Zilele Bergenbier; Festivalul Ursus etc. precum şi cele dedicate unor grupuri de persoane: ziua diabeticilor, ziua nefumătorilor, ziua toleranţei. Sunt atât de multe zile desacralizate încât ar fi posibil întocmirea unui nou calendar: al festivalurilor şi zilelor nonreligioase.
