Descrierea bisericii şi contemplaţia mistică24 a patriarhului Gherman I al Constantinopolului (650-733) se ocupă, continuând linia trasată de Sf. Maxim, de explicaţia mistico simbolică a bisericii şi a unor obiecte din ea (chivotul, jertfelnicul, syntronul, iconostasul, amvonul, orientarea liturgică spre răsărit, simbolismul veşmintelor preoţeşti, proscomidia cu toate elementele componente, precum şi o descriere simbolică amănunţită a tuturor riturilor şi formelor din cadrul Liturghiei.
Explicarea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite25, alcătuită de Sf. Teodor Studitul († 826) este încă netradusă şi nu cunoaştem în amănunt ce cuprinde.
b). în Apus:
Omilii de tip catehetic ne-au rămas de la Sf. Ambrozie, episcopul Milanului († 397): De mysteriis 26 şi De sacramentis.27 Mai ales în aceasta Sf. Ambrozie dă mărturie despre înţelegerea mistico-simbolică a tainelor de iniţiere explicând anumite părţi şi rituri liturgice. (Ca particularităţi apusene, Ambrozie descrie ritul “deschiderii urechilor” şi cel al “spălării picioarelor”).
Lucrări importante, asemănătoare jurnalului Egeriei, ne-au lăsat pelerinul anonim din Bordeaux (333), Arculf (670) şi Willibald (720).
În veacul şase patriarhul Gherman al Parisului a comentat în două scrisori Liturghia galicană din timpul său, iar Isidor de Sevilia († 636) a explicat liturghia hispanică într-o lucrare intitulată De ecclesiasticis officiis accentuând latura istorică a dezvoltării acestei liturghii.
c. în Bisericile necalcedoniene
Comentarii liturgice cu caracter alegoric au alcătuit Iacob de Edesa († 708) şi Iacob Barsalibi († 1171) pentru iacobiţi; Narsai († 506), Abraham bar Lifeh (sec. VII-VIII) şi Pseudo-Giorgios de Arabela (sec. IX-X) pentru sirienii nestorieni. Pentru armeni astfel de comentarii liturgice au alcătuit Chosroe cel Mare († 972) şi Nerses de Lampron († 1198).
Dostları ilə paylaş: |
