Spre deosebire de cultul Vechiului Testament, în care Dumnezeu era adorat în unitatea naturii Sale, cultul creştin cinsteşte pe Dumnezeu atât în unitatea esenţei sau fiinţei Sale, cât şi – mai ales – în treimea persoanelor Sale. În imnele şi rugăciunile din slujbele ortodoxe, fiecare dintre dumnezeieştile persoane ale Sfintei Treimi este invocată şi cinstită sau adorată, fie individual fie simultan în funcţie de lucrările sau atributele specifice în iconomia mântuirii.
a). Rugăciunile noastre se adresează în general lui Dumnezeu – Tatăl ca principiu al Dumnezeirii, ca Născător al Fiului şi Purcezător al Duhului. El este invocat ca Ziditor (Creator) şi Proniator al lumii.
b). Dumnezeu – Fiul este invocat şi slăvit în cultul creştin mai ales ca Răscumpărător sau Mântuitor al lumii. Pe Mântuitor Îl adorăm în întregimea persoanei Sale divino-umane, adică atât ca Dumnezeu cât şi ca om.
Pe întreaga lucrare a lui Hristos, dar mai cu seamă pe jertfa Sa mântuitoare se întemeiază cultul Sfintei Euharistii, care a luat o dezvoltare deosebită mai ales în Biserica Romano-catolică. În această privinţă, cinstirea pe care o dăm Sfintei Euharistii trebuie să fie cu totul egală cu cea pe care o dăm Mântuitorului însuşi.
Dumnezeu-Fiul ocupă locul predominant în cultul creştin, fiind cel mai mult şi mai des pomenit, lăudat şi slăvit, invocat şi solicitat în imnele şi rugăciunile din sfintele slujbe, ca fiind cel mai apropiat de firea omenească. Din acest motiv s-a afirmat despre cultul nostru că este hristocentric. Credinţa în lucrarea lui Hristos individualizează credinţa creştină de cea a altor religii cu care se înrudeşte (mozaism, islamism).
c). Dumnezeu – Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, este invocat şi adorat în cult ca “vistiernic al harului dumnezeiesc”, ca izvor şi principiu sfinţitor al lumii şi al unirii noastre cu Tatăl. Biserica este Cincizecimea în gestaţie continuă, coborârea neîncetată a limbilor şi distribuirea darurilor … Ortodoxia e Însuşi Sfântul Duh, Care viază în Biserică, Sfinţitor prin fiinţa Sa, fiind ipostază a sfinţeniei divine, Duhul Sfânt se revelează ca principiu activ al oricărei acţiuni divine. Ca fii ai Tatălui şi următori ai lui Hristos, creştinii nu pot să trăiască şi să acţioneze decât în virtutea harului şi în împărăţia Mângâietorului promis. Orice altă lucrare în afara Sa este şi în afara Bisericii. Fiind stăpânul acestui eon început la Cincizecime, creştinii îi adresează nenumărate rugăciuni în cadrul cultului public.
d). În imnele şi rugăciunile cultului ortodox cele trei Persoane dumnezeieşti sunt invocate, slăvite sau adorate destul de rar în rugăciuni osebite, adresate fiecăruia în parte. În general, în virtutea inseparabilei uniri sau a identităţii de esenţă dintre cele trei Persoane treimice, ele sunt de obicei pomenite şi invocate tustrele mai în fiecare rugăciune, în chip succesiv, care de exemplu în formulele finale ale ecfoniselor rugăciunilor, care au toate caracter trinitar.
Dostları ilə paylaş: |