Catehumenatul şi botezul
Elementul predominant al vieţii Bisericii din această perioadă este dezvoltarea instituţiei catehumenale pe baza schemei prezente în Fapte 2: evanghelizare (kerigma) – credinţa – pocăinţa – botez. La începutul sec. II catehumenatul se află în plin avânt; este structurat pe parcursul a trei ani cu două “examene”: primul este selectarea candidaţilor pe baza mărturiei unui creştin (naşul), pe baza unor motive serioase şi autentice. Odată trecută faza “examenului” este urmată de o formare doctrinară bazată pe Sf. Scriptură.
Al doilea examen este o nouă mărturie din partea naşului şi a comunităţii despre virtuţile dobândite. După trecerea acestei probe, candidaţii pot participa la “liturghia catehumenilor” pentru ca în ultima săptămână dinaintea botezului, care coincide cu Săptămâna Mare, învăţătura primită să fie mult mai concentrată. Botezul – privit ca sărbătoare publică şi individuală devine poarta luminoasă şi elementul hotărâtor în devenirea creştinului şi centru de referinţă al vieţii Bisericii în perioada persecuţiilor şi următoare.
|
