Cultul şi lupta contra gnosticismului
Influenţa curentelor gnostice asupra Bisericii a fost extrem de mare. Urmările s-au resimţit şi în plan liturgic. Bazat pe tensiunea dualistă dintre material şi spiritual sistemul gnostic dispreţuia materia şi corporalul în favoarea unui cult spiritual «fără temple şi altare» (Octavius, 32,1) care apărea ca o opoziţie firească materialismului cras al cultului păgân. Această atitudine determină în “teologia” adepţilor gnostici, un cult fără locuri sacre, fără timpuri sacre etc. ci un cult intern bazat pe «euharistia buzelor» şi un raport cu Dumnezeu ce înfloreşte în inimă.
Împotriva acestei tendinţe Biserica reacţionează prin vocea autoritară a lui Irineu de Lyon care apără rădăcinile materiale ale cultului Euharistic. Pâinea şi vinul nu sunt demne de dispreţ, dimpotrivă, ele au fost alese de Hristos pentru a deveni trupul şi sângele Său. Împăcând dualismul gnostic, Irineu afirmă dubla provenienţă a Euharistiei: cerească – prin invocare pământească prin pâine şi vin. Dacă prima dimensiune pune accent pe acţiunea de mulţumire (euharistie) fapt ce scoate în centru cathedra episcopului (synthronul) în jurul căruia Biserica se organizează, cea de-a doua pune în centru jertfa şi ofranda darurilor, fapt ce determină găsirea unui alt centru de gravitaţie: altarul care de acum înainte devine o masă din piatră masivă, imobilă.
|
