Începuturile artei creştine
Secolul III cu lungile sale perioade de linişte a favorizat o oarecare dezvoltare internă şi externă a Bisericii. Acest lucru se observă nu numai din apariţia şcolilor catehumenale şi a unor sinoade locale dar şi din naşterea unei arte eclesiale.
Dacă în primele două secole tendinţa generală era de a refuza orice tip de artă (asociată evident cu păgânismul), începutul secolului III avea să marcheze o cotitură. Acum sunt datate primele încercări artistice (Catacombele romane şi Complexul iudeo-creştin de la Dura-Europos). Cât priveşte arhitectura acum apar primele lăcaşuri destinate exclusiv cultului; de obicei case normale transformate (aşa-numitele biserici domestice) şi decorate uneori cu fresce baptezimale.
La Roma şi împrejurimi, dar nu numai, apar primele spaţii funerare creştine care, la rândul lor sunt decorate cu fresce tematice reliefând speranţa în nemurire şi viaţă eternă în Hristos. Între imagini recunoaştem pe Iona, Noe, Daniil în groapa cu lei, Suzana între bătrâni, Bunul Păstor, Iisus Învăţător, etc. Temele preluate din Sf. Scriptură sunt redate în tehnica şi stilul artei greco-romane contemporane şi de cele mai multe ori copiază modele mitologice eleniste. Astfel Iona se aseamănă cu Endimion adormit; Bunul Păstor cu Orfeu; Cina cea de Taină readuce în minte Banchetul funerar; Noe şi arca sa se aseamănă cu Ulise în călătoriile sale marine. Cu alte cuvinte cultura şi arta păgână este pusă în slujba noului cult. Acest fapt duce la o mai uşoară acceptare a noii religii de către mediile păgâne, pe de altă parte ascunde de ochii rău-voitori temele de inspiraţie creştină.
|
