I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

Metoda.

În studiul Liturgicii poate fi folosită metoda descriptivă (tipiconală) pentru cunoaşterea formei în care se săvârşeşte cultul; metoda istorică, pentru studierea evoluţiei cultului, conform datelor puse la dispoziţie de disciplinele istorice şi informaţiilor interne obţinute din izvoarele liturgice la îndemână. Metoda comparativă, este o metodă mai nouă care are în vedere studierea prin comparaţie a slujbelor Bisericii Ortodoxe cu a celorlalte confesiuni creştine.

Deoarece în cult se manifestă viaţa interioară a Bisericii şi credinţa ei, fixată în dogme, precum şi comemorarea mistico-simbolică a unor evenimente din viaţa şi activitatea Mântuitorului, metoda de expunere a Liturgicii capătă un caracter teologico-simbolic şi speculativ.

În prezentul curs vom încerca o metodă de sinteză a celor pomenite încercând, atunci când este cazul, şi o abordare liturgico-pastorală pentru a evalua efectul, oportunitatea şi înţelegerea serviciilor liturgice de către credinciosul zilelor noastre.

Deşi fiecare dintre slujbele care vor fi prezentate vor fi analizate separat, se va avea permanent în vedere legătura lor cu Sfânta Liturghie ca izvor şi rădăcină formală a acestora. De asemenea trebuie avut permanent în vedere aspectul unitar, privindu-se omogen aspectul teologic, celebrativ, mistagogic şi pastoral. Se ştie că actul liturgic este misterul (= taina planului de mântuire a lumii axat pe jertfa Domnului Hristos, răsfrântă în viaţa Bisericii) celebrat (= actul prin care, în mod vizibil, prin semne şi acţiuni simbolice şi sensibile pune în lucrare harul mântuitor) în vederea mântuirii omului (= ca persoană încorporată în trupul tainic al Bisericii).

6.