5.2. Preotul ca persoană liturgică
La început, preoţii erau consideraţi simpli ajutători ai episcopilor. Dar din secolele II-III înainte, când nevoile religioase ale credincioşilor n-au mai putut fi satisfăcute de către episcopii înşişi, preoţii au devenit, cu delegaţia şi binecuvântarea episcopilor, înlocuitorii lor permanenţi. Preotul poate săvârşi la parohia sa, în virtutea hirotoniei şi a delegaţiei permanente primite de la episcop, toate slujbele şi lucrările sfinte de cult, cu excepţia celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al arhiereului.
În exerciţiul funcţiei sale liturgice, preotul ortodox pe de o parte este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant sau continuator al preoţiei Mântuitorului, iar pe de alta el este purtător de cuvânt şi delegat al Bisericii, adică al obştii credincioşilor pe care îi păstoreşte.
Ca semn că nu are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvintează cu o singură mână.
Dostları ilə paylaş: |
