6. Rolul laicilor în cult 6.1. Cler slujitor şi credincioşi laici în general
Credincioşii laici sunt (plinirea) trupului Bisericii. Clerul şi credincioşii alcătuiesc laolaltă Biserica. Cler şi credincioşi sunt deci părţi constitutive şi indispensabile ale organismului bisericesc: ele se întregesc reciproc, se completează, şi una fără alta e de neconceput în “Ecclesia orans”.
Credincioşii laici sunt deci factori activi ai cultului, iar nu simpli beneficiari ai efectelor acestuia. Ei nu profită adică numai de harul sfinţilor care li se împărtăşeşte ci, prin însăşi calitatea lor de creştini, au şi dreptul şi datoria de a participa activ la viaţa liturgică a Bisericii în general, fiind chiar săvârşitori ai unor secte secundare. În calitatea lor de membri ai Biserici dobândită prin taina botezului, cea a mirungerii şi cea a împărtăşirii, ei participă oarecum la sacerdoţiul Mântuitorului, ca mădulare ale trupului Său mistic, ceea ce face pe Sfântul Apostol Petru şi pe Sfântul Evanghelist Ioan să vorbească de un sacerdoţiu al laicilor, de acea “preoţie universală” (1 Petru II,5; Apoc. XX,6), care, totuşi, nu exclude harul special al preoţiei, transmis prin hirotonie.
Participarea laicilor la cultul public al Bisericii poate fi pasivă sau activă; pasivă este atunci când credincioşii beneficiază doar de roadele cultului, oficiat de clerici pentru ei, iar activă este atunci când ei cooperează în diverse moduri la însăşi săvârşirea cultului.
Dostları ilə paylaş: |