I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

3.2. Ziua liturgică

Măsurând, din punct de vedere astronomic, durata unei rotiri complete a Pământului în jurul propriei sale axe, ziua astronomică nu este identică cu cea liturgică. Continuând tradiţia iudaică, ziua liturgică începe seara, nu cu miezul nopţii cum socotim noi azi: «A fost seară şi a fost dimineaţă … ziua întâi» (Fac. 1,5).

Din acestă cauză ziua liturgică începe cu oficiul slujbelor de seară – Vecernia, care este cea dintâi dintre Laudele bisericeşti.

Pe parcursul unei zile liturgice, Biserica a rânduit săvârşirea ciclului complet al tuturor celor 7 laude (Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia şi ceasurile I, III, VI, IX). Toate aceste laude nu fac nimic altceva decât să pregătească întâlnirea tainică dintre noi şi Hristos în Sf. Liturghie care este culmea şi centrul unei zile liturgice.

Matricea ciclului laudelor este de origine ebraică (cel puţin pentru rugăciunea de seară şi dimineaţă) şi patristică pentru celelalte. Laudele s-au format în sec. II-IV şi au fost preluate de tipicul Savaitic care le-a îmbogăţit graţie creaţilor poetice ale unor imnografi celebrii (Sf. Ioan Damaschin. Cosma de Maiuma, Sofronie al Ierusalimului, etc.).⁶⁹ În sec. VIII-IX forma acestora a fost îmbogăţită de teologii mănăstirilor studite şi mai apoi (sec. X) de cei din Muntele Athos. Consacrarea lor definitivă s-a făcut prin apariţia tiparului (sec. XV, Cracovia 1491).

Din iudaism Biserica a moştenit împărţirea zilei în ceasuri (fiecare ceas cam 3 ore) şi în străji nocturne ca la romani.

Pentru că pentru un creştin este raportat la Hristos şi lucrarea sa împlinită în mod strălucit în sfinţi, fiecare din cele 7 zile este dedicată unui eveniment important care stă în legătură cu persoana Mântuitorului sau este dedicat unor sfinţi.

Cartea de cult care reglementează oficiul liturgic pe parcursul unei zile este Ceaslovul. Această carte cuprinde serviciul liturgic de bază al celor şapte laude bisericeşti, la care s-aumai adăugat cu timpul şi alte slujbe sau rânduieli folositoare (paraclisul Maicii Domnului, Acatiste etc.)

Creştinii, pe lângă sărbătorile importante înscrise în calendar au consemnat în aşa-numitele martirologii data morţii unor sfinţi, sau a unor evenimente majore din viaţa Bisericii.