I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

4. 6. Sărbătorile Sfintei Cruci

Încă de la început, Sfintei Cruci i s-a acordat un cult religios. Crucea este, într-adevăr, cel dintâi obiect sfânt al religiei noastre, pe care istoria ni-l înfăţişează clar ca bucurându-se de un cult relativ. După 313 cultul Sfintei Cruci capătă un caracter public. La aceasta au contribuit îndeosebi două evenimente istorice:

Cel dintâi e apariţia pe cer a semnului Crucii, prin care împăratul Constantin cel Mare câştigă biruinţa împotriva lui Maxenţiu (312).¹⁰⁷

Al doilea, descoperirea Crucii Domnului Hristos de către împărăteasa Elena, mama lui Constantin, la anul la 326.

Punctul de plecare al acestui cult public şi oficial al Sfintei Cruci a fost sfinţirea în 13 septembrie 335 a Marii biserici zidite de împăratul Constantin cel Mare pe locul Calvarului şi al îngropării Domnului (vestita biserică a Sfântului Mormânt, sau Martyrion, cu basilica Sfintei Cruci). Tot atunci a fost depusă aici cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci. Iniţial venerarea publică a Sfântului Lemn avea loc la început de două ori pe an: o dată la 13 septembrie (ziua aflării Sfintei Cruci, după Egeria) şi în Vinerea Patimilor.¹⁰⁸

Mai târziu, din pricina afluenţei crescânde a credincioşilor, venerarea Sfintei Cruci se făcea în trei zile consecutiv din Săptămâna Patimilor: Joi, Vineri şi Sâmbătă.

Restituirea Sfintei Cruci, furate la 614 de către regele Chosroes al perşilor, şi depunerea ei solemnă (la 629-630) de către împăratul Heraclius în biserica Sf. Mormânt din Ierusalim adaugă o nouă strălucire cultului public al Sfintei Cruci. După cinci ani (634), din pricina pericolului crescând al invaziilor arabe asupra Pământului Sfânt, tot împăratul Heraclius aduce Sf. Cruce la Constantinopol, depunând-o în Biserica Sf. Sofia. Aici era venerată de la 1 aug. (când era scoasă din Capela Palatului) până la 14 sept. Când era dusă înapoi. (Părţi mai mari se păstrează azi în Basilica Sfintei Cruci din Roma şi în Catedrala Notre-Dame din Paris; altele în unele biserici mănăstireşti din Sf. Munte (cea mai mare la mănăstirea Xiropotam).