Liturgica Generală, ed. IBM, Bucureşti 1993, p. 11
2 Pentru detalii privind sensul cuvântului liturghie vezi Liturgia (Dizionario), a cura di Domenico Sartore, Achile M. Triacca, Carlo Cibien, Ed. San Paolo, Milano 2001.
5 Actualul Tipic cuprinde două părţi: a). Cele 7 laude bisericeşti; b). Sfintele Taine şi ierurgiile mai importante, precum şi unele practici ca trasul clopotelor, scoaterea Sfintei Cruci, Denia celor 12 Evanghelii, ş.a. Tipicul a început a fi formulat de prin sec. III de către Hariton Mărturisitorul şi continuat de Eftimie cel Mare (sec. IV), Sf. Sava (sec. V-VI) şi îmbunătăţit de Sf. Sofronie, patriarhul Ierusalimului (sec. VII) şi apoi de Cosma Melodul († 743) şi Sf. Ioan Damaschin († 749). Acesta este cunoscut ca Tipicul cel Mare sau Tipicul Sf. Sava. Acest tipic a fost completat de către călugării de la Mănăstirea Studion (Constantinopol) şi introdus de Sf. Teodor Studitul în uzul mănăstirilor din jurul Constantinopolului;