Caracterul acesta este prezent foarte insistent în liturghiile iudaice. Creştinii doar au preluat, adaptat şi dezvoltat acest model. Deşi anamneza (a face memoria) unor lucrări şi evenimente din istoria mântuirii este parte esenţială din anaforaua liturgică, caracterul anamnetic este prezent în foarte multe din slujbele şi rugăciunile Bisericii Ortodoxe.
Dar aducerea aminte de marile fapte săvârşite de Domnul cu sau pentru noul său popor este evidentă şi în alcătuirea calendarului liturgic. Sărbătoarea – eveniment comemorare prin excelenţă – contribuie la adâncirea acestui concept. «O sărbătoare este o anamneză ciclică şi istorică».45 Spre deosebire de sărbătorile păgâne noutatea adusă de creştinism (prin iudaism) este că de acum sărbătorile sunt legate nu de ciclul anotimpurilor ci de evenimente istorice.
