Funcţia primordială a clerului sau a preoţilor tuturor religiilor, orice nume ar fi purtat ei, era cea legată de altarele de jertfă. Preoţia a fost instituită tocmai pentru îndeplinirea actelor şi a ceremoniilor cultului public, preotul fiind considerat în general ca un mijlocitor între om şi divinitate. Orice preoţie, prin intermediul slujirilor ceremoniale şi sacrificiale încearcă să dobândească pentru comunitate sau membrii săi ceva din partea divinităţii (favoruri, iertare, har, etc.). Chiar dacă preoţii anumitor religii şi popoare îndeplineau şi alte rosturi, cu caracter social, politic sau cultural, menirea lor esenţială era cea sacramentală.
