I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

5. Preserbare, serbare, odovanie

Pentru pregătirea sufletească a credincioşilor toate sărbătorile împărăteşti (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare sau introducere, numit pre-serbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire. Ele au de asemenea şi o perioadă de continuare sau prelungire a serbării numită după-serbare sau după-prăznuire. Ziua cea dintâi a înainte-serbării se numeşte începutul sărbătoririi iar ziua ultimă a după-serbării se numeşte, cu un termen slavon, odovania.

Obiceiul de a prelungi sărbătorile mari pe anumite perioade e moştenit din cultul Vechiului Testament, în care sărbătorile Azimilor, ca şi altele (sărbătoarea Corturilor, sărbătoarea sfinţirii templului), se prăznuiau câte şapte zile la rând (vezi Ieşire XXXIV,18; Lev. XXIII,36; 3 Regi VIII,66-67; 2 Paralipomena VII,9 ş.a.). În creştinism prima manifestare de acest fel o întâlnim la împăratul Constantin cel Mare, cu prilejul festivităţilor sfinţirii basilicilor din Ierusalim şi din Tir (13 sept. 335), sfinţire a cărei aniversare se serba în fiecare an, câte şapte zile de-a rândul, multă vreme după aceea, sub denumirea de sărbătoarea înnoirilor.

Cele dintâi sărbători cu înainte şi după-serbare au fost cele trei mari praznice la care se oficia pe atunci botezul catehumenilor: Crăciunul, Paştile şi Rusaliile. Pregătirea morală şi catehetică a catehumenilor făcea necesară o perioadă de pregătire pentru primirea botezului, iar bucuria primirii botezului şi a intrării neofiţilor în Biserică se prelungea de regulă o săptămână după praznicul respectiv. Prin analogie această practică a trecut şi la celelalte sărbători de o mai mică importanţă.

5.1. Durata pre-serbării şi a după-serbării praznicelor împărăteşti

Durata pre-serbării şi a după-serbării praznicelor împărăteşti variază după gradul lor de importanţă şi după poziţia pe care o au în cadrul anului bisericesc. Astfel, pre-serbarea Naşterii Domnului ţine cinci zile, începând de la 20 decembrie, iar după-serbarea aceluiaşi praznic ţine şase zile, sfârşindu-se la 31 decembrie, când este odovania praznicului. Excepţie fac praznicele Tăierii-împrejur (1 ianuarie) şi al Floriilor, care n-au nici pre-serbare, nici după-serbare (cel dintâi fiindcă se află între după-serbarea Naşterii şi înainte-serbarea Botezului, care sunt praznice împărăteşti mai mari şi de origine mai veche, iar al doilea, fiindcă e în Păresimi).
Tabloul de mai jos ne arată durata fiecărui praznic împărătesc.
Durata praznicelor împărăteşti

Nr. crt.	Denumirea praznicelor	Începutul sărbătorii	Data praznicului	Odovania praznicului	Total zile
1.	Naşterea Domnului	20 dec.	25 dec.	31 decembrie	12
2.	Tăierea-împrejur	-	1 ian.	-	1
3.	Botezul Domnului	2 ian.	6 ian.	14 ianuarie	13
4.	Întâmpinarea Domnului	1 febr.	2 febr.	9 februarie	9
5.	Duminica Floriilor	-	Data schimb.	-	1
6.	Învierea Domnului (Sf. Paşti)	-	Data variabilă	Mierc., săpt. 6-a după Paşti	39
7.	Înălţarea Domnului	-	Joi, săpt. 6-a după Paşti	Vineri din săpt. 7-a după Paşti	9
8.	Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile)	-	Duminica 8-a după Paşti	Sâmb., săpt. 8-a după Paşti	7
9.	Schimbarea la faţă	5 aug.	6 aug.	13 august	9
10.	Înălţarea Sfintei Cruci	13 sept.	14 sept.	21 septembrie	9
11.	Naşterea Maicii Domnului	7 sept.	8 sept.	12 septembrie	6
12.	Intrarea în Biserică a Maicii Domnului	20 nov.	21 nov.	25 noiembrie	6
13.	Bunavestire	24 mart.	25 martie	26 martie	3
14.	Adormirea Maicii Domnului	14 aug.	15 aug.	23 august	10