I morţii şi VIII

— Nu dorim decît nişte informaţii, continuă Joshua. Avem o problemă cu proprietatea, fapt care întîrzie plăţile. Trebuie să primesc răspunsuri la cîteva întrebări, ca să pot încheia lichidarea proprietăţii. Spuneaţi că nu vreţi să vă pierdeţi o zi întreagă "cu tîmpenii". Ei bine, nici noi nu vrem să pierdem luni întregi cu proprietatea Frye. Singurul motiv pentru care mă aflu aici este să capăt unele informaţii de care am nevoie ca să închei "tîmpenia" cu care mă lupt eu.

Doamna Yancy îl privi cercetător pe Joshua, apoi pe Hilary şi Tony. Privirea ei vicleană îi cîntări pe fiecare în parte. În cele din urmă încuviinţă din cap cu vădită satisfacţie, ca şi cum lear fi citit gîndurile şi ar fi fost de acord cu ce descoperise în ele.

— Vă cred. Bine. Întrebaţimă.

— Fireşte, începu Joshua, primul lucru pe care am dori săl aflăm este secretul care ia făcut pe Katherine Frye şi pe fiul ei să vă plătească în ultimii patruzeci de ani aproape un sfert de milion de dolari.

— Ca să înţelegeţi acest lucru, răspunse doamna Yancy, trebuie să ştiţi cîte ceva despre mine. Vedeţi dumneavoastră, în tinereţe, pe vremea marii crize economice, căutam orice fel de slujbă care să mă ajute sămi duc traiul de azi pe mîine şi miam dat seama că nici una numi oferea mai mult decît o simplă supravieţuire şi o existenţă de trudă. Toate, în afară de una singură. Am înţeles că singura meserie caremi dădea o şansă să cîştig bani buni era cea mai veche profesie din lume. La optsprezece ani am început să lucrez. Pe atunci, întrun mediu atît de amestecat, o femeie ca mine era denumită "de moravuri uşoare". Azi nu mai e nevoie să umbli cu menajamente. În zilele noastre, poţi folosi orice cuvînt pofteşti. O şuviţă de păr cărunt îi lunecase din coc. Bătrîna o îndepărtă de pe obraz, petrecîndo pe după ureche. Cînd vine vorba de sex, "mozoleală", cum i se mai zicea pe vremea mea, sînt uimită de cît de mult sau schimbat lucrurile.

— Vreţi să spuneţi că aţi fost... prostituată? întrebă Tony, dînd glas uimirii pe care o simţea şi Hilary.

— Eram o fată extraordinar de frumoasă, declară cu mîndrie doamna Yancy. Nam lucrat niciodată pe străzi, în baruri sau hoteluri. Nimic de acest gen. Eu făceam parte din personalul uneia dintre cele mai elegante şi mai rafinate case de toleranţă din San Francisco. Ne ocupam exclusiv de clientela de lux. Numai bărbaţi de mîna întîi. Niciodată nu erau mai puţin de zece fete, deseori chiar cincisprezece, şi fiecare dintre noi era foarte frumoasă şi rafinată. Am cîştigat bani buni, după cum mă aşteptasem. Cînd am împlinit douăzeci şi patru de ani, miam dat seama că aveam şanse să cîştig şi mai bine dacă deschideam propriul meu bordel, în loc să lucrez pentru altcineva. Prin urmare, am găsit un local foarte atrăgător şi miam cheltuit aproape toate economiile ca săl aranjez. Am angajat un număr de fete tinere, frumoase şi cu maniere alese. În următorii treizeci şi şase de ani am lucrat ca patroană de bordel, conducînd un stabiliment al naibii de elegant. Mam retras cu cincisprezece ani în urmă, cînd am împlinit şaizeci de ani, fiindcă voiam să vin aici, la Hollister, unde locuieşte fiica mea împreună cu soţul. Înţelegeţi, voiam să fiu aproape de nepoţii mei. Nepoţii înfrumuseţează bătrîneţea mult mai mult decît miaş fi închipuit.

Hilary se lăsă pe spătarul canapelei, fără săşi mai facă griji că va şifona cuvertura aşezată acolo.

— E o poveste fascinantă, dar ce legătură are cu Katherine Frye?

— Tatăl ei era un client statornic al bordelului meu din San Francisco, răspunse Rita Yancy.

— Leo Frye?

— Da. Un om foarte ciudat. Eu nu mam ocupat niciodată de el. După ce am devenit patroană de bordel, mam ocupat rareori de clienţi. Treaba mea era să administrez casa de toleranţă. Dar îmi ajungea la ureche tot ce vorbeau fetele mele despre el. Părea să fie un ticălos fără egal. Îi plăceau femeile docile şi supuse. Îi plăcea să le insulte, să le spună cuvinte urîte în timp ce era cu ele. Era un individ extrem de autoritar, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Îi plăceau anumite lucruri, cîtuşi de puţin frumoase, şi plătea bani buni pentru dreptul de a le face cu fetele mele. Oricum, în aprilie 1940 fiica lui Leo, Katherine, a venit la mine. Era prima oară cînd o întîlneam. Nici nu ştiam că Leo avea o fată. Dar el îi vorbise lui Katherine despre mine. O trimisese la mine ca să poată naşte fără ştirea nimănui.

Joshua clipi uluit.

— Să nască?

— Era însărcinată.

— Copilul era Bruno?

— Cum rămîne cu Mary Gunther? întrebă Hilary.

— Na existat nimeni cu acest nume, spuse bătrîna. Na fost decît povestea născocită de Katherine şi Leo.

— Ştiam eu! exclamă Tony. Era prea perfect. Prea nu exista nici o fisură.

— Nimeni din St. Helena nu ştia că Katherine era însărcinată, continuă Rita Yancy. Se încingea cu cîteva corsete. Nici nu vă puteţi închipui în ce hal îşi strîngea mijlocul. Era ceva oribil. Din momentul în care nu ia mai venit ciclul, cu mult înainte să înceapă săi crească burta, a început să poarte corsete din ce în ce mai strîmte, unul peste altul. Se abţinea să mănînce, ca să nu se îngraşe nici un gram. Mare mirare că na avortat sau că na murit.

— Şi dumneavoastră aţi primito? întrebă Tony.

— Nam să vă spun că am făcuto din bunătate creştinească, răspunse doamna Yancy. Nu pot să sufăr bătrînele mironosiţe care fac pe virtuoasele, ca cele pe care le văd la serile de bridge organizate de biserică. Nu mi sa muiat inima de mila lui Katherine, nici vorbă de aşa ceva. Şi nam primito din obligaţie faţă de tatăl ei. Nui datoram nimic. Iar după ce aflasem despre el de la fetele mele, nici măcar nul simpatizam. Cînd a venit Katherine, el nu mai dăduse pe la noi de şase săptămîni. Am primito dintrun singur motiv şi nam de gînd să afirm altceva. Avea la ea trei mii de dolari pentru casă, masă şi onorariul doctorului. Pe vremea aceea, suma valora mai mult decît în zilele noastre.

Joshua clătină din cap.

— Nu pot să înţeleg. Îi mergea vestea că era o fire rece. Că no interesau bărbaţii. Nimeni nu ştia să fi avut vreun iubit. Cine era tatăl?

— Leo, răspunse doamna Yancy.

— Oh, Dumnezeule! murmură Hilary.

— Sînteţi sigură? o întrebă Joshua pe doamna Yancy.

— Absolut sigură, răspunse bătrîna. Îşi violase fata încă de cînd avea patru ani. În copilărie o silise să facă sex oral cu el. Mai tîrziu, cînd ea crescuse, îşi făcuse mendrele cu ea. După pofta inimii.

Bruno spera ca o noapte de somn adînc săi limpezească mintea confuză, săi risipească tulburarea şi deruta carel torturaseră în noaptea precedentă şi în zorii zilei. Acum însă, stînd în dreptul ferestrei sparte de la mansardă, scăldat în lumina cenuşie de octombrie, nu reuşea să se controleze mai mult decît cu şase ore în urmă. În minte îi roiau gînduri haotice, îndoieli, întrebări şi temeri, amintiri plăcute şi neplăcute se încolăceau ca nişte viermi, imaginile mentale se schimbau şi dispăreau ca stropii de argint viu.

Ştia de unde i se trăgeau toate acestea. Era singur. Absolut singur. Era numai jumătate de fiinţă omenească. Sfîşiat în jumătate. Acesta era necazul. De cînd jumătatea lui fusese ucisă, se simţise din ce în ce mai agitat, din ce în ce mai nesigur pe sine. Nu mai avea resursele de care dispunea cînd amîndouă jumătăţile fiinţei lui erau în viaţă. Acum încerca să bîjbîie prin viaţă ca o jumătate de om şi nu reuşea să facă faţă, chiar şi cele mai mărunte probleme îi păreau insolubile.

Se îndepărtă de fereastră şi se duse, clătinînduse la pat. Îngenunche pe podea, lîngă pat şişi puse capul pe pieptul cadavrului.

— Spune ceva. Spunemi ceva. Ajutămă să înţeleg ce trebuie să fac. Te rog. Te rog, ajutămă.

Dar Bruno cel mort nu avea nimic de spus lui Bruno cel aflat încă în viaţă.

Salonul doamnei Yancy.

Ceasul care ticăia.

O pisică albă ieşi alene din sufragerie şi sări în poala bătrînei.

— De unde ştiţi că Leo a abuzat de Katherine? întrebă Joshua. Mă îndoiesc că de la el.

— Sigur că nu, încuviinţă doamna Yancy. Ştiu de la Katherine. Era întrun hal fără hal. Aproape îşi pierduse minţile. Sperase ca tatăl ei so aducă la mine cînd i se apropia sorocul, dar între timp el murise. Fata era singură şi îngrozită. Din pricina tratamentului pe care şil aplicase — corsete şi greva foamei — sa chinuit cumplit la naştere. Am chemat doctorul care examina fetele săptămînal, ştiind că va fi discret şi că va accepta să se ocupe de acest caz. Doctorul era convins că copilul va muri la naştere. De altfel, credea că nici Katherine nu avea prea multe şanse de supravieţuire. Fata a îndurat chinurile facerii timp de paisprezece ore. În viaţa mea nam văzut pe cineva care să sufere ca ea. În mare parte a zăcut fără cunoştinţă, iar cînd şia venit în fire a ţinut cu orice preţ sămi spună cei făcuse tatăl ei. Cred că încerca săşi uşureze sufletul. Părea că se teme să plece pe lumea cealaltă cu acest secret, aşa că mi sa confesat ca unui preot. Tatăl ei o silise să facă sex oral cu el curînd după ce mama ei murise. Cînd se mutaseră în casa de pe stîncă — presupun că aceasta este foarte izolată — practic, a început să facă din ea sclava poftelor lui trupeşti. Cînd fata a crescut suficient de mult pentru a întreţine relaţii sexuale, Leo a început săşi ia măsuri de precauţie, dar, în cele din urmă, după ani şi ani, sa petrecut o greşeală, iar Katherine a rămas însărcinată.

Lui Hilary îi venea să ia pătura de pe canapea şi să se învelească în ea, simţind că o ia frigul. În ciuda bătăilor frecvente, a presiunilor psihologice, a torturii fizice şi mentale îndurate pe cînd trăia cu Earl şi Emma, ştia că avusese noroc să scape de abuzul sexual. Era convinsă că Earl fusese impotent, numai incapacitatea lui de a întreţine raporturi sexuale o salvase de acea ultimă umilinţă. Dar Katherine Frye cunoscuse din plin acest abuz, şi Hilary se simţi dintro dată apropiată de acea femeie.

Tony ghici ce era în mintea ei. Îi luă mîna şi io strînse cu blîndeţe, cu un gest liniştitor.

Doamna Yancy mîngîia pisica albă, care torcea încet şi monoton.

— Totuşi, eu nu înţeleg un lucru, spuse Joshua. De ce na trimiso Leo pe Katherine la dumneavoastră de îndată ce şia dat seama că ea urma să aibă un copil? De ce nu va rugat să aranjaţi un avort? Nu mă îndoiesc că dispuneaţi de relaţiile necesare.

— Desigur, răspunse doamna Yancy. În meseria mea trebuie să cunoşti doctori dispuşi să se ocupe de astfel de situaţii. Leo ar fi putut aranja un avort cu ajutorul meu. Nu ştiu exact de ce na făcuto. Dar presupun că spera ca fiicăsa să nască o fetiţă frumoasă.

— Nu vă înţeleg, spuse Joshua.

— Nu e destul de clar? întrebă doamna Yancy, scărpinînd pisica cea albă sub bărbia grasă. Dacă ar fi avut o nepoată, în cîţiva ani ar fi început să se ocupe şi de ea, aşa cum făcuse cu Katherine. Atunci, ar fi avut două femei. Un mic harem propriu.

Neprimind răspuns de la cealaltă jumătate a lui, Bruno se ridică în picioare şi începu să se plimbe fără ţintă prin mansarda uriaşă, stîrnind praful din podele, sute de particule de praf pluteau în raza de lumină alburie venită prin fereastră.

În cele din urmă, dădu cu ochii de o pereche de haltere, fiecare în greutate de vreo douăzeci şi cinci de kilograme. Făceau parte dintrun set complicat de greutăţi pe care le folosise timp de şase zile în fiecare săptămînă, între doisprezece şi treizeci şi cinci de ani. Cea mai mare parte a aparatelor sportive —greutăţi de mînă, haltere — se găseau la subsol. Însă întotdeauna păstrase un set de haltere în camera lui, ca să le folosească în momentele în care nu avea ce face şi cînd cîteva exerciţii cu bicepşii sau cu încheieturile mîinilor erau exact cei trebuia ca săi alunge plictiseala.

Ridică greutăţile şi începu să lucreze cu ele. Umerii lui enormi şi braţele puternice intrară repede în ritmul familiar şi, treptat, începu să transpire.

În urmă cu douăzeci şi opt de ani, cînd îşi exprimase pentru prima oară dorinţa de a ridica greutăţi şi de a deveni culturist, mama lui opinase că era o idee excelentă. Exerciţiile lungi şi dificile cu greutăţile îi consumau energia sexuală pe care începea so genereze, aflînduse la anii pubertăţii. Fiindcă nu îndrăznea săşi expună penisul demonic în faţa unei fete, exerciţiile repetate cu greutăţile îl preocupau şii captau imaginaţia şi emoţiile, în locul sexului. Katherine se declarase de acord.

Mai tîrziu, cînd făcuse muşchi şi căpătase o forţă remarcabilă, ea începuse să se întrebe dacă procedase bine săl lase să devină atît de puternic. Temînduse ca Bruno să nuşi dezvolte corpul şi apoi să se întoarcă împotriva ei, încercase săi ascundă greutăţile. Dar cînd el izbucnise în lacrimi şi o rugase să revină asupra hotărîrii, Katherine îşi dăduse seama că niciodată nu va avea motive să se teamă de el.

Cum săşi fi închipuit altceva? se întrebă Bruno, ridicînd greutăţile pînă la umăr şi apoi coborîndule încet. Doar îşi dăduse seama că întotdeauna va fi mai puternică decît el. În definitiv, ea avea cheia uşii care ducea sub pămînt. Ea avea puterea să deschidă acea uşă şi săl silească să coboare în hruba întunecoasă. Oricît iar fi crescut bicepşii şi tricepşii, atîta vreme cît ea ţinea cheia, avea să rămînă mai puternică decît el.

Cam tot la vremea cînd corpul lui începuse să se dezvolte, Katherine îi spusese pentru prima oară că ştia cum să se întoarcă din mormînt. Voia ca el să ştie căl va veghea de dincolo chiar şi după moarte. Jurase că se va întoarce săl pedepsească dacă va vedea că nu se comportă cum trebuie sau dacă nu va avea grijă săşi ascundă moştenirea diavolească de ochii altor oameni. Îl prevenise de mii de ori că, dacă nu va fi cuminte şi o va sili să se întoarcă din mormînt, ea îl va zvîrli în hruba din pămînt, va închide uşa şil va lăsa acolo pentru totdeauna.

Acum, în timp ce făcea exerciţii în mansarda prăfuită, Bruno se întrebă deodată dacă nu cumva ameninţarea lui Katherine fusese o vorbă în vînt. Oare chiar avusese puteri supranaturale? Oare chiar se putea scula din morţi? Sau îl minţise? Nu cumva îl minţise fiindcă se temea de el? Nu cumva se temea că el se va face mare şi puternic... şii va frînge gîtul? Oare povestea ei cu reîntoarcerea din mormînt nu fusese doar o slabă măsură de precauţie, ca lui să nui încolţească în minte ideea că o putea ucide, eliberînduse de ea pentru totdeauna?

Toate aceste întrebări îi veniră în minte, dar nu reuşea să şi le amintească îndeajuns de mult ca să le găsească un răspuns. Gînduri răzleţe fulgerau ca nişte scîntei electrice prin creierul scurtcircuitat. Fiecare îndoială era dată uitării doar la o clipă după cei venea în gînd.

Pe de altă parte, fiecare temere care creştea în el nu se mai risipea, ci rămînea pe loc, puternică şi ameninţătoare, în ungherele întunecate ale minţii. Se gîndi la HilaryKatherine, ultima reîncarnare a mamei lui şişi aminti că trebuia so găsească.

Înainte săl găsească ea pe el.

Începu să tremure.

Scăpă din mînă o greutate, care căzu cu zgomot pe podea. Apoi o scăpă şi pe cealaltă. Podelele începură să vibreze.

— Căţeaua, scrîşni el plin de furie şi spaimă.

Pisica cea albă lingea mîna doamnei Yancy, în timp ce bătrîna continua să povestească:

— Leo şi Katherine au născocit o poveste complicată ca să explice apariţia copilului. Nu voiau să recunoască faptul că era al ei. Altfel, ar fi trebuit să declare şi cine era tatăl, vreun tînăr admirator al lui Katherine. Dar Katherine nu avea pe nimeni care săi facă curte. Bătrînul nu lăsase pe nimeni să se apropie de ea. Era numai a lui. Mă trec fiorii. Ce fel de om îşi poate viola propria fiică? Şi cînd te gîndeşti că nenorocitul a abuzat de ea încă de la patru ani! Cînd nici măcar nu înţelegea ce se petrece. Doamna Yancy îşi clătină capul cărunt, cu indignare şi tristeţe. Cum poate un bărbat adult să fie stîrnit de un copil? Dacă aş fi legiuitor, aş cere ca toţi bărbaţii care fac astfel de lucruri să fie castraţi... sau, poate, chiar mai rău. Cred că mai rău. Vă spun drept că mă umple de dezgust.

— De ce nau pretins, pur şi simplu, că fiicăsa a fost violată de un muncitor sezonier sau de vreun străin aflat în trecere? întrebă Joshua. Nar fi trebuit să trimită un nevinovat la puşcărie ca să susţină aşa o versiune. Ar fi putut da poliţiei semnalmente false. Şi chiar dacă, prin cine ştie ce întîmplare, ar fi fost găsit un om care să corespundă acelor semnalmente, vreun amărît fără alibi... ea putea oricînd să afirme că nu era cel pe carel căutau. În acest fel, nimeni nar fi ajuns la închisoare.

— Adevărat, întări Tony. Majoritatea cazurilor de viol de acest gen nu sînt niciodată rezolvate. Probabil că poliţia sar fi mirat în cazul în care Katherine ar fi identificat, cu certitudine, o persoană arestată.

— Eu înţeleg de ce Katherine nu sa grăbit să reclame un viol, interveni Hilary. Ar fi fost nevoită să îndure o nesfîrşită umilinţă şi ruşine. Mulţi cred că toate femeile violate, pur şi simplu, o caută cu lumînarea.

— Ştiu, încuviinţă Joshua. Ştiţi bine că afirm mereu că lumea e alcătuită în cea mai mare parte din idioţi, imbecili şi bufoni. Ţineţi minte? Dar St. Helena a fost întotdeauna un oraş relativ lipsit de prejudecăţi. Oamenii de aici nar fi acuzato pe Katherine fiindcă fusese violată. Adică majoritatea locuitorilor nar fi făcuto. Katherine ar fi avut probabil de furcă cu vreo cîţiva mai grosolani, ar fi fost nevoită să îndure unele umilinţe, cum e şi firesc, dar pînă la urmă sar fi bucurat de compătimirea şi înţelegerea tuturor. Mie mi se pare că ar fi fost mult mai uşor să aleagă această cale decît să încerce să convingă pe toată lumea de minciuna complicată cu Mary Gunther şi apoi să se chinuie să păstreze minciuna pînă la sfîrşitul zilelor.

Pisica se învîrti în poala doamnei Yancy. Bătrîna o scărpină pe burtă.

— Leo nu voia să reclame un viol, fiindcă violurile sînt de competenţa poliţiei, explică doamna Yancy. Leo avea mare respect pentru poliţie. Era adeptul disciplinei. Credea că poliţiştii îşi fac meseria mai bine decît se întîmplă în realitate şi se temea ca nu cumva poliţia să suspecteze că ceva nu era în regulă în povestea cu violul, inventată de el şi Katherine. Nu voia să atragă atenţia asupra lui, nu în acest mod. Era speriat de moarte ca nu cumva poliţia să descopere adevărul. Nu era dispus să rişte să meargă la închisoare pentru abuz de minori şi incest.

— Katherine va povestit toate acestea? întrebă Hilary.

— Da. După cum vam spus mai înainte, fata trăise toată viaţa cu ruşinea de a fi fost batjocorită de Leo şi, cînd sa gîndit că ar putea muri la naştere, a vrut să povestească cuiva, oricui, tot ce îndurase. În orice caz, Leo era convins că nu risca nimic atîta vreme cît Katherine îşi ascundea sarcina şi dacă şio ascundea complet, păcălind pe toată lumea din St. Helena. În această situaţie era posibil să declare copilul ca fiind fiul nelegitim al unei prietene nefericite, fostă colegă de liceu cu Katherine.

— Aşadar, tatăl ei a fost cel care a forţato să poarte corsetele, spuse Hilary, compătimindo pe Katherine Frye mult mai mult decît şiar fi închipuit în clipa în care pusese piciorul în salonul doamnei Yancy. El a silito să îndure toate acele chinuri, pentru propriai protecţie. A fost ideea lui.

— Da, confirmă doamna Yancy. Ea na fost niciodată în stare săi ţină piept. Întotdeauna a făcut ce ia cerut el. Nici de data aceasta lucrurile nau stat altfel. Sa strîns în corsete şi a făcut foame, deşi îndura suferinţe cumplite. A procedat aşa fiindcă sa temut săi iasă din cuvînt. Lucru deloc surprinzător, dacă ne gîndim că aproape douăzeci de ani el sa străduit săi distrugă voinţa.

— Dar Katherine a mers la colegiu, spuse Tony. Na fost o tentativă de aşi cîştiga independenţa?

— Nu, răspunse doamna Yancy. Colegiul a fost ideea lui Leo. În 1937 Leo a plecat în Europa pentru şapte, opt luni, ca să vîndă ultimele posesiuni din fosta lui ţară. A văzut că se apropia al Doilea Război Mondial şi a vrut să nui rămînă nici un fel de valori blocate acolo. A refuzat so ia pe Katherine cu el. Presupun că intenţiona să împace afacerile cu plăcerile. Era un bărbat extrem de potent. Am auzit că unele bordeluri din Europa oferă tot felul de senzaţii perverse, exact genul carei plăcea lui. Ţap bătrîn şi păcătos. Katherine lar fi încurcat. A hotărît so trimită la colegiu cît timp el va fi plecat din ţară şi a aranjat ca ea să locuiască la o familie de cunoscuţi din San Francisco. Familia respectivă avea o firmă care distribuia vin, bere şi alcool în zona golfului, printre mărcile pe care le comercializau numărînduse şi Shade Tree.

— Totuşi, risca scăpîndo din ochi atîta vreme, observă Joshua.

— Se pare că el na gîndit aşa, răspunse doamna Yancy. Şi sa dovedit că a avut dreptate. În toate lunile cît nu la avut în preajmă, Katherine na ieşit o clipă de sub influenţa lui. Na povestit nimănui despre cei făcuse Leo. Vă spun că era o fată lipsită de voinţă. O sclavă. Acesta e cuvîntul. Era sclava lui, nu numai temporar la dispoziţia lui, ca un muncitor sezonier. Era subjugată psihic şi mental. Iar cînd Leo sa înapoiat din Europa, a retraso de la colegiu. A duso înapoi la St. Helena, iar ea na ridicat nici o obiecţie. Nu i se putea împotrivi. Nu ştia cum.

Ceasul de pe şemineu începu să bată ora. Două bătăi ritmice, care stîrniră ecouri blînde în tavanul din salon.

Joshua şezuse pe marginea fotoliului. Se lăsă pe spate, pînă cînd capul i se sprijini din nou pe şervetul de protecţie. Era palid la faţă şi avea cearcăne vineţii în jurul ochilor. Părul alb cădea în şuviţe lipicioase, parcă fără viaţă. În puţinul timp de cînd îl cunoscuse Hilary, Joshua îmbătrînise sub ochii ei. Arăta stors de puteri.

Hilary îşi închipuia ce simte avocatul. Istoria familiei Frye era o poveste neînchipuit de sumbră despre comportarea inumană a unei făpturi faţă de alta. Cu cît scormoneau mai adînc în toată acea murdărie, cu atît îi deprima mai mult. Nu puteau să nu reacţioneze sufleteşte şi li se strîngea inima cu fiecare nouă şi îngrozitoare descoperire.

Joshua vorbi ca pentru sine, încercînd săşi limpezească gîndurile.

— Prin urmare, sau întors la St. Helena şi şiau reluat relaţia incestuoasă din punctul în care o lăsaseră, pînă cînd, întro bună zi au făcut o greşeală şi ea a rămas însărcinată. Şi în tot acest timp nimeni din St. Helena na bănuit nimic.

— Incredibil, se minună şi Tony. De regulă, minciuna simplă e cea mai bună, fiindcă e singura în iţele căreia nu rişti să te încurci. Povestea cu Mary Gunther era foarte complicată! Ca un număr de jonglerie. Aveau de ţinut în aer, simultan, douăsprezece mingi. Şi totuşi, au reuşit so scoată la capăt fără fisură.

— Nu se poate spune chiar aşa, îl contrazise doamna Yancy. Fără îndoială că au existat unele fisuri.

— De pildă?

— Păi... În ziua în care a plecat din St. Helena şi a venit la mine ca să nască, Katherine a lansat zvonul că primise veşti de la presupusa Mary Gunther că pruncul se născuse. A fost o prostie. Zău aşa! Katherine a spus tuturor că se ducea la San Francisco pentru a lua copilul. A povestit că Mary îi vorbise de un copilaş încîntător, dar a omis să precizeze dacă era băiat sau fată. A fost modul jalnic în care Katherine a încercat să se justifice, fiindcă nu avea de unde şti sexul copilului înainte ca acesta să se nască. O tîmpenie. Ar fi trebuit săşi dea seama. A fost singura ei greşeală: să declare că pruncul se născuse înainte de plecarea din St. Helena. Ah, zău că era cu nervii la pămînt. Nu mai putea gîndi limpede. Nu mai era stăpînă pe ea, după cîte îi făcuse Leo în decursul anilor. Iar faptul că rămăsese însărcinată, că fusese nevoită să ascundă sarcina sub toate acele corsete, apoi moartea lui Leo survenită întrun moment în care avea nevoie de el mai mult decît oricînd, toate acestea au aduso în pragul nebuniei. Nu mai era în toate minţile, nu putea gîndi raţional.

— Nu înţeleg, spuse Joshua. De ce a fost o greşeală să declare că Mary deja născuse copilaşul? Undei fisura?

Mîngîind pisica, doamna Yancy răspunse:

— Ce ar fi trebuit ea să spună celor din St. Helena era că Mary încă nu născuse, dar i se apropia sorocul şi că ea, Katherine, se ducea la San Francisco să stea cu prietena ei. În acest fel, nar fi fost silită să susţină în continuare povestea cu un singur copil. Dar nu ia dat prin minte. Nu şia imaginat ce sar putea întîmpla. A spus în dreapta şi în stînga că era vorba de un singur copil, care deja venise pe lume. Ca după aceea să vină la mine şi să nască doi gemeni.