Din totdeauna omul a aspirat spre un ideal de frumusete fizica. Acest ideal variaza de-a lungul timpului, astfel incat istoria frumusetii se poate imparti in mai multe perioade:
Din totdeauna omul a aspirat spre un ideal de frumusete fizica. Acest ideal variaza de-a lungul timpului, astfel incat istoria frumusetii se poate imparti in mai multe perioade:
Antichitatea; - Iluminismul (sec. XVIII);
Evul Mediu; - Romantismul;
Renasterea; - Secolul XX.
Perioada reformei;
Antichitatea
Inca de la inceputuri au existat
metode avansate de infrumusetare.
Cu 7.000 de ani in urma se
foloseau o serie de ustensile pentru machiaj si substante cu rolul de farduri. Obiceiurile de infrumusetare insa, variau de la un teritoriu la altul.
hidrata pielea si de a o proteja de arsura soarelui. Se obisnuiau baile cu lapte si mastile din ou. Fardurile erau preparate proaspat si parfumate, pastrate in recipiente ermetice. Pielea era unsa cu un preparat ocru cu reflexe aurii si linia decolteului cu albastru, dar cele mai dotate nobile isi pudrau pometii si decolteul cu praf auriu. Verdele, turcoazul, argilele rosii, brune sau violete erau cele mai populare culori. Pleoapa inferioara se evidentia cu khol negru, iar unghiile cu henna. In egiptul antic machiajul se practica de la cei mai dotati nobili si pana la sclave.
Grecia antica
In Grecia, armonia proportiilor era cel mai important lucru. La partea de cosmetica se foloseau uleiurile esentiale si parfumurile, se punea accent pe ten, iar igiena corporala si exercitiul fizic erau niste lucruri vitale. Femeile isi periau parul si dintii iar dupa baie se masau cu ulei de masline pentru pastrarea tineretii pielii si activarea circulatiei sanguine.
Roma antica
In Imperiul Roman, patricienele se machiau si se spalau foarte des, iar obsesia frumusetii implica foarte multe sclave si mult timp. Isi exfoliau pielea cu nisip si ulei iar apoi se epilau total cu ceara. Se folosea parul fals, pe care il ondulau cu fier incins si il decolorau cu amestecuri de plante.
Evul Mediu
In perioada Evului Mediu in care puterea dominanta era papalitatea, moda era condamnata, se excludea idolizarea
femeii si se promova umilinta si virtutea. Oglinda era poarta spre infern, iar machiajul, complicitatea femeii cu Lucifer. In ciuda inchizitiei, existau preferinte: femeia trebuia sa fie "alba ca laptele", adolescenta sau casta, sa aiba membre lungi, trup tanar si gratios, laba piciorului cat mai mare, trasaturi regulate, frunte bombata, sprancene mici, spatiul dintre ochi egal cu dimensiunea urechii, pometii bombati si diafani,irisul striat in mai multe culori, gura foarte mica, dintii albi, iar parul foarte lung si cat mai blond. Nu se tinea deloc la igiena, chiar si in cercurile nobile, practici care au dus la situatii deplorabile.
Renasterea
Reforma
Protestantii si catolicii impuneau retinerea de la pacatele lumesti. Umanismul incerca sa "restaureze" moralitatea unei societati decadente. Societatea impunea reguli de comportare iar placerile carnale si viciile erau condamnate. Cochetaria si indecenta isi aveau locul in focurile Infernului. Femeile isi ascundeau formele prin imbracaminte, iar decolteul era un mare pacat. Parul era prins intr-un coc la baza cefei, iar culoarea trebuia sa fie uniforma si cat mai inchisa; dantelele albe si perlele erau acceptate. Frumusetea trebuia sa fie maiestoasa, demna si solemna. In 1635 la Paris s-a deschis primul salon de coafura pentru inalta societate.
Secolul XVIII
Pe vremea Regelui Soare domneau nuantele inrudite cu rosu. Parul era foarte important, aranjat in coafuri complicate si impodobit cu accesorii care ilustrau tendintele timpului. Toti se machiau la Curte pana si inainte de culcare, stilul natural fiind dispretuit. In Marea Britanie, legile contra machiajului erau foarte aspre, pana cand contele de Cagliostro impreuna cu sotia sa au deschis un salon de frumusete la Londra. A aparut prima revista pentru femei, Lady's Magazine. La sfarsitul secolului, in Franta s-a relansat imaginea naturala din cauza Revolutiei Franceze.
Romantismul
In aceasta perioada era admirata pielea alb-galbuie, incat cochetele ajungeau sa bea otet si cantitati considerabile de citronada. Mersul trebuia sa fie tantos si diafan, frumusetea era considerata o dualitate intre inger si demon: inocenta dar fatala, atragatoare dar periculoasa, suava dar agila. Stilul timpului exprima mister, legenda, imaginatie. Machiajul era permis cat timp imita natura. Clasele aristocrate aveau inca reguli stricte de conduita si frumusete.
Secolul XX
La inceputul secolului trecut au aparut producatori ca Helena Rubinstein, Elizabeth Arden si L'Oreal. Parisul era capitala elegantei, in concurenta cu New York-ul. Circulau reviste ca "Vogue" si "Les Modes". Se foloseau vopseaua de par, pudra, rujul, fardul de ochi si s-a format conceptul de stea de cinema; Era la moda corpul in forma de clepsidra, tenul alb si diafan, imaginea de vampa, seducatoare narcisista, irezistibila, apoi s-a adoptat linia naturala a corpului. S-a inventat crema Nivea, primul produs de acest gen, accesibil tuturor femeilor, care a dat conceptul de "hidratare".
A aparut chirurgia estetica si injectarea cu parafina. Igiena, tratamentele naturiste, parfumurile,
sapunurile si pudrele erau esentiale.
Perioada interbelica
Al doilea razboi mondial
In anii '40, capitala modei s-a mutat la New York. In Europa, era austeritate, femeile isi reciclau hainele vechi si isi lasau parul lung. O femeie frumoasa era in primul rand curata si sanatoasa. Sapunul, samponul si deodorantul erau principalele produse folosite, alaturi de produse vegetale pentru ten, praf de carbuni ca si fard, chiar crema de ghete pentru gene, iar pentru pometi, petale de trandafir in alcool. Cinematografia hollywoodiana era mai stralucitoare ca niciodata. Industria filmului ridica moralul trupelor si populatiei.
Perioada postbelica
In 1950, eleganta era primordiala, dar situatia existenta determina femeile sa aiba copii cat mai repede si cat mai multi, natalitatea crescand incredibil. Predominau corsetele oferind iluzia siluetei si fustele trei-sfert. Marile vedete erau Marilyn Monroe, Brigitte Bardot si Elizabeth Taylor. S-a promovat stilul simplu. Simbolul vremii este manechinul Twiggy, cu 1.67 metri si 48 de kilograme. Machiajul pune accent pe ochi, prin toate mijloacele. Frizura este simpla, in general roscata. Se purtau fuste mini, rochii stramte, cu barete cilindrice si cordoane late. In anii ’70, machiajul reflecta propria personalitate, fiind esentiala stralucirea in orice sens. Se afirma tehnici de hair-style pentru barbati, si anume par lung sau afro pentru cei de culoare. Vestimentatia admite orice, afirmandu-se o vreme stilul bussiness.
Sfarsitul secolului
La sfarsitul secolului XX apare moda sportului, se evidentiaza afirmarea propriei personalitati, in orice stil si cat mai extravagant posibil, inlocuit apoi de imaginea naturala, cu timpul ajungandu-se la uniformizarea modei.
Examinand istoricul modei, se poate constata fara a exagera, ca in mod deplorabil, natura umana a fost mereu asemenea speciei canine, al carei scop este in mod natural reproducerea, si pe care omul l-a pervertit. Proportional cu interesul de a fi tanara si frumoasa, femeia a incercat in toate modurile sa placa partii masculine, sa fie atragatoare, incadrandu-se in standarde care nu difera de cele FCI, in virtutea implinirii cat mai perfecte a idealului animal. Interesul pentru frumusete exista exclusiv in prezenta mandriei, un defect care aproape nu admite exceptii si care poate ajunge la paroxism.
Examinand istoricul modei, se poate constata fara a exagera, ca in mod deplorabil, natura umana a fost mereu asemenea speciei canine, al carei scop este in mod natural reproducerea, si pe care omul l-a pervertit. Proportional cu interesul de a fi tanara si frumoasa, femeia a incercat in toate modurile sa placa partii masculine, sa fie atragatoare, incadrandu-se in standarde care nu difera de cele FCI, in virtutea implinirii cat mai perfecte a idealului animal. Interesul pentru frumusete exista exclusiv in prezenta mandriei, un defect care aproape nu admite exceptii si care poate ajunge la paroxism.
