Ideea fundamentala a victoriei

O VIAŢĂ NOUĂ

Trebuie sa va nasteti din nou.(Ioan 3:7)

Asemenea lui Nicodim, trebuie sa fim gata sa intram in viata la fel ca cel mai mare pacatos. In afara de Hristos, ,,nu este alt nume sub cer dat oa-menilor, prin care sa fim mantuiti" (Faptele apostolilor 4:12). Prin credinta primim harul lui Dumnezeu, dar credinta nu este mantuitorul nostru. Ea nu castiga nimic. Ea este mana prin care ne prindem de Hristos si ne insu-sim meritele Lui, remediul pentru pacat. Si nici macar nu putem sa ne pocaim fara ajutorul Duhului Sfant. Scriptura spune despre Hristos: ,,Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor" (Faptele apostolilor 5:31). Pocainta vine de la Hristos, tot asa cum vine si iertarea.

Prin urmare, cum suntem noi mantuiti? ,,Dupa cum Moise a inaltat sar-pele in pustie", tot asa a fost inaltat si Fiul omului si toti aceia care au fost inselati si muscati de sarpe pot sa priveasca si sa traiasca. ,,Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii" (Ioan 1:29). Lumina care porneste de la cruce descopera iubirea lui Dumnezeu. Iubirea Lui ne atrage catre Sine. Daca nu ne impotrivim acestei atractii, vom fi condusi la piciorul crucii, plini de pocainta pentru pacatele care L-au rastignit pe Mantuitorul. Dupa aceea, Duhul lui Dumnezeu produce prin credinta o viata noua. Gandurile si dorintele sunt aduse in ascultare de vointa lui Hristos. Inima si mintea sunt create din nou dupa chipul Aceluia care lucreaza in noi. Apoi se scrie Legea lui Dumnezeu in minte si inima si putem zice impreuna cu Hristos: ,,Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule" (Psalmii 40:8).

In convorbirea cu Nicodim, Isus a descris planul de mantuire si misiunea Lui in lume. In nicio alta cuvantare ulterioara n-a explicat El mai amplu, pas cu pas, lucrarea ce trebuie sa se faca in inima oamenilor care vor mos-teni imparatia cerurilor. Chiar la inceputul lucrarii Lui, Hristos i-a desco-perit adevarul unuia dintre membrii Sinedriului, mintii celei mai receptive si unui invatator oficial al poporului. Dar conducatorii lui Israel n-au primit lumina. Nicodim a ascuns adevarul in inima sa si, timp de trei ani, nu se parea ca va aduce rod. […]

Nicodim i-a povestit lui Ioan istoria acelei intalniri si, prin pana acestu-ia, ea a fost consemnata pentru invatatura a milioane de oameni. -- Viata lui lisus, pp. 175--177

DIN VICTORIE IN VICTORIE

Ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta noastra.(1 Ioan 5:4)

Prin Hristos, omului ii sunt oferite atat impacarea, cat si refacerea. Cru-cea de pe Golgota a fost pusa ca o punte peste prapastia facuta de pacat. Prin Isus, a fost platita o rascumparare deplina, in virtutea careia pacatosul este iertat, iar dreptatea legii este pastrata. Toti aceia care cred ca Hristos este jertfa de ispasire pot sa vina si sa primeasca iertarea pentru pacatele lor, deoarece, prin meritele Lui, este deschisa o cale de comunicare intre Dumnezeu si om. Dumnezeu poate sa ma primeasca drept copil al Sau, iar eu pot sa-L numesc Tatal meu iubitor si sa ma bucur de El.

Centrul sperantelor noastre sa fie numai Hristos, pentru ca El este inlo-cuitorul si Garantul nostru. Noi am calcat Legea lui Dumnezeu si nu putem sa fim indreptatiti prin faptele legii. Cele mai bune eforturi pe care este in stare sa le faca omul prin puterile proprii sunt lipsite de valoare in ce pri-veste implinirea legii drepte si sfinte pe care a calcat-o, dar, prin credinta in Hristos, el poate sa ceara neprihanirea Fiului lui Dumnezeu, care este intru totul indestulatoare. Hristos a implinit cerintele legii in natura Sa omeneasca. El a purtat blestemul legii pentru omul pacatos si a facut is-pasire pentru el, asa incat oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Adevarata credinta isi insuseste neprihanirea lui Hristos, iar cel pacatos este facut biruitor impreuna cu Hristos, pentru ca este facut partas al naturii divine si, astfel, natura divina si cea omeneasca sunt combinate.

Acela care se straduieste sa ajunga la cer prin propriile fapte de respec-tare a legii incearca o imposibilitate. Omul nu poate sa fie mantuit fara ascultare, dar faptele lui nu vin de la el. Hristos lucreaza in el si vointa, si infaptuirea, dupa buna Sa placere. Daca ar putea sa se mantuiasca prin faptele sale, omul ar avea cu ce sa se laude. Efortul pe care il face omul prin puterea proprie pentru a obtine mantuirea este reprezentat prin jertfa lui Cain. Tot ce poate sa faca omul fara Hristos este intinat de egoism si de pacat, dar tot ce este facut prin credinta este bine primit de Dumnezeu. Cand cautam sa obtinem cerul prin meritele lui Hristos, sufletul progresea-za. Daca privim la Isus, Autorul si Desavarsitorul credintei noastre, putem sa crestem in putere si sa inaintam din biruinta in biruinta, pentru ca harul lui Dumnezeu a realizat prin Hristos mantuirea noastra deplina. – Review and Herald, 1 iulie 1890 (Solii alese, cartea 1, pp. 363-364)

PĂCATUL NU MAI ESTE ATRĂGĂTOR

Caci, daca atunci cand eram vrajmasi am fost impacati cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui. (Romani 5:10)

Neprihanirea lui Hristos ii face pe pacatosii pocaiti sa fie primiti de Dum-nezeu si realizeaza indreptatirea lor. Oricat de pacatoasa a fost viata lor, daca cred in Isus ca Mantuitor personal, stau inaintea lui Dumnezeu imbracati in hainele nepatate ale neprihanirii atribuite a lui Hristos.

Pacatosii, care pana adineauri erau morti in faradelegi si pacate, sunt adusi la viata prin credinta in Hristos. Ei vad prin credinta ca Isus este Mantuitorul lor, care traieste pururea si poate sa-i mantuiasca ,,in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El". In ispasirea facuta pentru ei, credinciosii vad o asa largime, lungime, inaltime si adancime a eficientei – vad o asa deplinatate a mantuirii care a fost cumparata cu un pret infinit, incat sufletul li se umple de lauda si de recunostinta. Ei vad ca intr-o oglinda slava Domnului si sunt schimbati dupa chipul Sau prin Duhul Domnului. Ei vad haina neprihanirii lui Hristos, tesuta in razboiul de tesut al cerului, lucrata prin ascultarea Sa si atribuita sufletului care se pocaieste prin credinta in Numele Sau.

Cand pacatosii vad un crampei din frumusetea inegalabila a lui Isus, pacatul nu li se mai pare atragator, pentru ca il contempla pe Cel Dintai dintre zecile de mii, pe Cel cu totul vrednic de iubit. Ei inteleg din experi-enta personala puterea Evangheliei, al carei plan vast este egalat doar de valoarea scopului ei.

Avem un Mantuitor viu. El nu se afla in mormantul cel nou al lui Iosif; El a inviat si S-a inaltat la cer ca inlocuitor si Garant al fiecarui suflet care crede. ,,Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos" (Romani 5:1). Suntem indreptatiti prin meritele lui Isus, iar aceasta este recunoasterea de catre Dumnezeu a desavarsirii rascumpararii platite pentru noi. Faptul ca Hris-tos a fost ascultator chiar pana la moarte de cruce este o garantie ca Tatal il accepta pe pacatosul pocait. Prin urmare, sa ne permitem noi sa avem o experienta care sa oscileze intre indoiala si credinta, intre credinta si indo-iala? Isus este garantia ca Tatal ne accepta. Noi beneficiem de favoarea lui Dumnezeu nu datorita vreunui merit personal, ci datorita credintei noastre in ,,Domnul, Neprihanirea noastra". […]

Noi suntem desavarsiti in El, acceptati in Cel Preaiubit, numai daca ra-manem in El prin credinta. – Signs of the Times, 4 iulie 1892 (Credinta si faptele, pp. 106-107)