Ideea fundamentala a victoriei

Învaţă să nu te încrezi în tine

De aceea, oricine se va smeri ca acest copilas va fi cel mai mare in imparatia cerurilor.(Matei 18:4)

Mantuitorul n-a dispretuit educatia, deoarece, atunci cand e condusa de iubirea lui Dumnezeu si consacrata in slujba Lui, este o binecuvanta-re. Dar El i-a lasat la o parte pe inteleptii timpului Sau, deoarece ei erau atat de increzatori in sine, incat nu puteau sa aiba mila de suferintele oa-menilor si sa devina impreuna-lucratori cu Omul din Nazaret… Cel dintai lucru pe care trebuie sa-l invete toti aceia care vor sa devina impreuna-lu-cratori cu Dumnezeu este lectia abnegatiei; abia atunci sunt pregatiti sa li se dea caracterul lui Hristos. Acesta nu se poate primi prin educatie in scolile cele mai inalte. Este rodul intelepciunii care se poate primi numai de la invatatorul ceresc.

Isus a ales pescari needucati, deoarece ei nu fusesera scoliti in traditiile si obiceiurile gresite din vremea lor. Erau oameni cu daruri innascute si erau umili si gata sa primeasca invatatura – oameni pe care El ii putea edu-ca pentru lucrarea Sa. Pe caile obisnuite ale vietii, sunt multi oameni care duc cu rabdare povara muncii lor zilnice, dar care nu-si dau seama ca au anumite capacitati care, daca ar fi puse la lucru, i-ar ridica la acelasi nivel cu oamenii cei mai onorati ai lumii. E nevoie de atingerea unei maini iscusi-te pentru a trezi facultatile adormite. Isus a chemat oameni de felul acesta pentru a fi conlucratorii Lui si le-a dat privilegiul de a fi impreuna cu El. Cei mai mari oameni ai lumii n-au avut niciodata un asemenea invatator. La sfarsitul educatiei date de Mantuitorul, ucenicii nu mai erau nestiutori si inculti. Ei devenisera asemenea Lui la minte si la caracter, iar oamenii si-au dat seama ca fusesera cu Isus.

Lucrarea cea mai inalta a educatiei nu este numai de a da cunostinte, ci si de a impartasi acea energie datatoare de viata, care este primita prin le-gatura dintre o minte si alta minte, dintre o inima si alta inima. Numai via-ta poate sa dea viata. Ce privilegiu minunat au avut ucenicii – timp de trei ani, sa fie zilnic in legatura cu acea viata dumnezeiasca, de la care a pornit orice impuls datator de viata care a binecuvantat lumea! Mai presus decat tovarasii lui, Ioan, ucenicul iubit, s-a predat puterii acestei minunate iubiri. El spune: ,,Viata a fost aratata si noi am vazut-o si marturisim despre ea si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal si care ne-a fost aratata" (1 Ioan 1:2). – Viata lui Iisus, pp. 249-250

PRIVIREA ATINTITĂ LA ISUS

Ferice de ochii vostri ca vad!(Matei 13:16)

Mergand unul langa altul, mana lui Petru fiind in mana Domnului, s-au urcat in barca impreuna. Dar Petru era acum supus si tacut. Nu avea motive sa se mandreasca fata de tovarasii sai, deoarece, prin necredinta si inaltare de sine, fusese aproape sa-si piarda viata. Cand si-a intors privirea de la Isus, si-a pierdut mersul sigur si s-a cufundat in mijlocul valurilor.

De cate ori si noi, cand ajungem in greutati, suntem asemenea lui Petru! Privim la valuri, in loc sa tinem ochii atintiti la Mantuitorul. Picioarele ne aluneca si apele mandriei se inalta peste sufletul nostru. Isus nu l-a chemat pe Petru la El ca apoi sa-l lase sa piara; El nu ne cheama sa-L urmam, ca apoi sa ne uite. […]

Isus citise caracterul ucenicilor Sai. El stia cat de greu avea sa fie in-cercata credinta lor. In intamplarea aceasta de pe mare, El dorea sa-i des-copere lui Petru propria slabiciune – sa-i arate ca siguranta lui era numai in continua dependenta de puterea dumnezeiasca. In mijlocul furtunii de ispite, el putea sa mearga in siguranta numai daca, intr-o totala abnegatie, avea sa se sprijine doar pe Mantuitorul. Petru era slab chiar in punctul in care se credea tare, si numai atunci cand si-a dat seama de slabiciunea sa a putut intelege nevoia de a se sprijini pe Hristos. Daca ar fi invatat lectia pe care Isus a dorit sa i-o dea prin cele petrecute pe mare, el n-ar fi cazut atunci cand a venit asupra lui incercarea cea mare.

In fiecare zi, Dumnezeu ii invata pe copiii Sai. Prin imprejurarile vietii de toate zilele, El ii pregateste sa faca lucrarea pe un plan mai larg, randuit de providenta Lui. Felul in care ei isi indeplinesc micile datorii zilnice hota-raste biruinta sau infrangerea lor in crizele mari ale vietii.

Aceia care nu-si dau seama ca sunt fara incetare dependenti de Dum-nezeu vor fi infranti de ispita. Astazi poate vom zice ca piciorul nostru este sigur si ca niciodata nu ne vom clatina. Poate zicem: ,,Stiu in cine am crezut, nimic nu poate sa zdruncine credinta mea in Dumnezeu si in Cuvantul Lui." Dar Satana planuieste sa foloseasca trasaturile de caracter mostenite sau cultivate si sa ne orbeasca in asa fel incat sa nu ne vedem nevoile si defec-tele. Numai cand ne dam seama de propria slabiciune si privim tot timpul tinta la Isus putem merge in siguranta. – Viata lui lisus, pp. 381-382

NU EŞTI SINGUR

Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru ca sunt ai Tai.(Ioan 17:9)

Singura protectie impotriva raului este locuirea lui Hristos in inima prin credinta in neprihanirea Lui. Ispita are putere asupra noastra din cauza egoismului care exista in inima. Dar, cand contemplam marea iubire a lui Dumnezeu, egoismul ni se infatiseaza in caracterul lui hidos si respingator si dorim sa fie alungat din suflet. Pe masura ce Duhul Sfant il proslaveste pe Hristos, inima noastra este sensibilizata si cucerita, ispita isi pierde pu-terea, iar harul lui Hristos ne transforma caracterul.

Hristos nu ii va abandona niciodata pe aceia pentru care a murit. Omul il poate parasi si poate fi coplesit de ispita, dar El nu Se va indeparta nici-odata de cel pe care l-a rascumparat cu pretul vietii Sale. Daca ochii nostri spirituali s-ar deschide, am vedea sufletele plecate sub oprimare si impo-varate de intristare, apasate ca un car sub greutatea snopilor si aproape sa moara din cauza descurajarii. Am vedea ingerii venind repede in zbor in ajutorul celor ispititi, care stau ca pe marginea unei prapastii. ingerii ceru-lui resping cu putere ostirile raului care impresoara aceste suflete si tot ei calauzesc pasii acestor suflete spre temelia cea sigura. Luptele care au loc intre cele doua ostiri sunt tot atat de reale ca bataliile dintre armatele de pe pamantul acesta, iar destinul vesnic al tuturor depinde de deznodamantul acestui conflict spiritual.

Cuvintele adresate lui Petru ne sunt adresate si noua: ,,Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar Eu M-am rugat… sa nu se piarda credinta ta" (Luca 22:31,32). Multumiri fie aduse lui Dumnezeu ca nu suntem lasati singuri! Acela care ,,atat de mult a iubit lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3:16) nu ne va lasa singuri in lupta cu vrajmasul lui Dumnezeu si al omului. ,,Iata", zice El, ,,v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului, si nimic nu va va putea vatama" (Luca 10:19).

Traiti in legatura cu Hristos cel viu, iar El va va tine de mana cu putere si nu va va lasa sa cadeti niciodata. Daca veti cauta sa cunoasteti si sa cre-deti in iubirea lui Dumnezeu fata de voi, veti fi in siguranta; aceasta iubire este o fortareata de neinvins pentru toate atacurile si amagirile lui Satana. – Cugetari de pe Muntele Fericirilor, pp. 118-119