Incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui. (Efeseni 6:10)
Existau multi in zilele lui Hristos, cum sunt si astazi, asupra carora stapanirea lui Satana parea pe moment sfaramata; prin harul lui Dumnezeu, ei fusesera eliberati de duhurile rele care le stapanisera sufletul. Ei se bu-curau in iubirea lui Dumnezeu, dar, ca si ascultatorii asemanati in pilda cu pamantul pietros, ei nu au ramas in iubirea Lui. Ei nu s-au predat zilnic lui Dumnezeu, pentru ca Hristos sa poata locui in inima si, cand duhul cel rau s-a intors ,,cu alte sapte duhuri mai rele decat el", ei au ajuns sa fie cu totul stapaniti de puterea celui rau.
Cand un om se preda lui Hristos, o putere noua ii ia in stapanire inima cea noua. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate face niciodata prin sine insusi. Este o lucrare supranaturala, care aduce un element su-pranatural in natura omeneasca. Fiinta care s-a predat lui Hristos devine fortareata Lui, pe care El o pastreaza intr-o lume razvratita si vrea ca nicio alta autoritate sa nu fie recunoscuta acolo, decat a Sa. Un suflet luat astfel in stapanire de puterile ceresti nu poate fi biruit de asalturile lui Satana. Dar, daca nu ne supunem stapanirii lui Hristos, vom fi stapaniti de cel rau. In mod inevitabil, noi trebuie sa fim sub controlul uneia dintre cele doua puteri care se lupta pentru suprematia lumii. Nu este necesar sa alegem de bunavoie sa servim imparatiei intunericului, ca sa ajungem sub stapanirea ei. N-avem decat sa neglijam sa ne aliem cu imparatia luminii. Daca nu conlucram cu puterile ceresti, Satana va lua in stapanire inima si va face din ea locuinta lui. Singura aparare impotriva raului este locuirea lui Hris-tos in inima, prin credinta in neprihanirea Lui. Numai cand suntem legati strans de Dumnezeu putem rezista iubirii de sine, ingaduintei de sine si tendintei spre pacat. Noi ne putem lasa de multe obiceiuri rele si, pentru catva timp, putem da la o parte tovarasia lui Satana, dar, fara o legatura vie cu Dumnezeu, prin predarea noastra fata de El in fiecare clipa, putem fi biruiti. Fara o cunoastere personala a lui Hristos si o comuniune continua cu El, suntem supusi bunului plac al lui Satana si pana la urma vom implini pretentiile lui. […]
Cea mai obisnuita manifestare a pacatului contra Duhului Sfant este continua neglijare de a asculta invitatia Cerului la pocainta. Fiecare pas facut in lepadarea lui Hristos este un pas spre lepadarea mantuirii si spre pacatul impotriva Duhului Sfant. – Viata lui Iisus, pp. 323-324
ASCULTARE DIN INIMA
Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.(Ioan 14:15)
Dar rugaciunea in Numele lui Hristos inseamna mai mult. Inseamna a primi caracterul Sau, a manifesta spiritul Sau si a face lucrarile Sale. Promisiunea Mantuitorului este conditionata: ,,Daca Ma iubiti, veti pazi po-runcile Mele." El ii mantuieste pe oameni nu in pacat, ci din pacat; iar aceia care il iubesc isi vor dovedi iubirea prin ascultare.
Orice ascultare adevarata vine din inima. Hristos a lucrat in felul acesta. Si, daca noi consimtim, El Se va identifica in asa masura cu gandurile si cu tintele noastre, va lega inima si mintea noastra cu vointa Sa, astfel incat, atunci cand ascultam de El, vom implini propriile indemnuri. Vointa inno-bilata si sfintita isi va gasi cea mai mare placere in a-L sluji. Cand il cunoas-tem pe Dumnezeu asa cum avem privilegiul sa-L cunoastem, viata noastra va fi una de continua ascultare. Prin aprecierea caracterului lui Hristos si comuniunea cu Dumnezeu, pacatul va ajunge pentru noi ceva odios.
Dupa cum Hristos a trait legea in natura omeneasca, tot astfel putem face si noi, daca ne vom sprijini pe Cel Puternic. Dar nu trebuie sa plasam asupra altora responsabilitatea de a ne spune ce sa facem. Cand este vorba de sfat, nu ne putem increde in oameni. Domnul ne va invata care ne este datoria tot atat de binevoitor cum ii invata si pe altii. Daca venim la El in credinta, ne va descoperi tainele Lui. Adesea, inima va arde in noi cand Domnul Se va apropia sa aiba comuniune cu noi asa cum a avut pe vremuri cu Enoh. Cei care se hotarasc sa nu faca niciun lucru, de niciun fel, care nu I-ar placea lui Dumnezeu vor cunoaste, dupa ce au infatisat cazul lor ina-intea Lui, care este calea pe care trebuie sa mearga. Ei vor primi nu numai intelepciune, ci si putere. Li se va da putere sa asculte si sa slujeasca, asa cum a fagaduit Hristos. Tot ce I-a fost dat lui Hristos – ,,toate lucrurile" pen-tru a implini nevoia oamenilor cazuti – I-a fost dat in calitate de Capetenie si Reprezentant al neamului omenesc. ,,Si orice vom cere, vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui" (1 Ioan 3:22). -- Viata lui Iisus, pp. 668-669
FIDELI PRINCIPIULUI
Doamne, am stat mereu in turnul meu de paza si stateam de straja in toate noptile.(Isaia 21:8)
Isus nu a obtinut niciodata pacea printr-un compromis. Inima Lui era pli-na de iubire pentru intregul neam omenesc, dar niciodata n-a fost inga-duitor cu pacatele lor. El le era prea bun prieten ca sa poata tacea cand ei mergeau pe o cale care le ruina viata -- viata rascumparata prin sangele Sau. El a lucrat ca omul sa fie sincer fata de sine insusi, sincer fata de inte-resele cele mai mari si vesnice. Slujitorii lui Hristos sunt chemati la aceeasi lucrare si trebuie sa aiba grija ca nu cumva, cautand sa evite conflictul, sa abandoneze adevarul. Ei trebuie sa urmareasca ,,lucrurile care duc la pace" (Romani 14:19), dar adevarata pace nu poate fi asigurata prin compromite-rea principiului. Si nimeni nu poate fi credincios principiului, fara sa pro-voace impotrivire. Un crestin spiritual va avea de suferit impotrivire din partea fiilor neascultarii. Dar Isus i-a indemnat pe ucenicii Sai astfel: ,,Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul." Cei credin-ciosi fata de Dumnezeu n-au motiv sa se teama de puterea oamenilor, nici de vrajmasia lui Satana. In Hristos, viata lor vesnica este asigurata. Singu-ra lor teama sa fie sa nu paraseasca adevarul, tradand astfel increderea cu care i-a onorat Dumnezeu.
Satana lucreaza pentru a umple de indoiala inima oamenilor. El ii face sa priveasca la Dumnezeu ca la un judecator aspru. Ii ispiteste la pacat si apoi ii face sa se considere prea rai ca sa se mai apropie de Tatal lor ceresc sau sa faca apel la mila Lui. Domnul intelege toate acestea. Isus ii asigura pe ucenicii Sai de iubirea dumnezeiasca fata de ei in nevoie si slabiciuni. Nu exista suspin, durere sau intristare a noastra care sa nu faca sa vibreze inima Tatalui.
Biblia ni-L arata pe Dumnezeu stand in locul Lui inalt si sfant, dar nu intr-o stare de inactivitate, nu in tacere si singuratate, ci inconjurat de zece mii de ori zece mii si mii de mii de fiinte inteligente sfinte, toate asteptand sa faca voia Lui. Pe cai pe care noi nu le putem pricepe, El este in legatura vie cu fiecare parte a stapanirii Sale. Dar interesul Lui si al intregului cer este concentrat asupra acestei lumi minuscule, asupra oamenilor pentru care L-a dat pe unicul Sau Fiu spre a-i mantui. Dumnezeu Se apleaca de pe tronul Sau pentru a asculta strigatele celor apasati. La fiecare rugaciune sincera, El raspunde: ,,Iata-Ma!" El ii inalta pe cei intristati si obositi. In toate durerile noastre, El simte durerea impreuna cu noi. -- Viata lui Iisus, p. 356
Dostları ilə paylaş: |