Ideologie şi mit în lingvistica românească

2. Ambiguitatea noţiunii de ideologie

Ideologia poate fi înţeleasă în sens restrâns sau lărgit şi poate primi o evaluare negativă sau neutră. Utilizarea curentă a termenului este una negativă, polemică (ideologia ca sistem articulat, simplificator, impus prin propagandă şi/sau prin forţă)¹, dar există direcţii ale analizei de discurs pentru care conceptul este mai curând neutru şi descriptiv (ideologia ca ansamblu de idei, opinii, valori din sfera politică; concepţie, viziune asupra realităţii sociale şi politice).

În cele ce urmează, vom considera ideologia ca fiind un set de idei şi credinţe relativ stabile, împărtăşite de anumite grupuri sociale (excluzându-se deci opiniile strict individuale), care acţionează în domeniul social şi politic şi au un caracter explicit, articulat (dar nu neapărat logic şi coerent). În anumite momente istorice şi contexte politice, ideologia se consolidează şi se rigidizează, devenind în mod programatic obiect al propagandei şi al îndoctrinării.

Atât în accepţia restrânsă, cât şi în cea lărgită, ideologia intră într-o anumită relaţie cu miturile moderne, laice: construcţii imaginare colective, seturi de opinii şi valori în care indivizii se implică profund, emoţional şi identitar. Miturile (în sensul în care, pentru istorie, le-a descris la noi Lucian Boia²), sunt creaţii stabile, care conferă sens realităţii, presupun o adeziune spontană şi influenţează puternic comportamentul. Ideologiile se pot folosi de mituri preexistente sau încearcă să creeze mituri de succes. Ideologia comunistă românească a propus, cu un succes relativ, mitul ştiinţei (preluat de la ideologia iluministă, continuată de scientismul secolului al XIX-lea, v. Boia 1999), dar s-a legitimat mai ales prin miturile naţionale (produse tot în secolul al XIX-lea). Desigur, în afara motivaţiilor extreme (ambiţia raţionalistă a ideologiilor şi emoţionalitatea miturilor) mai există şi rutina modei: seturi de opinii şi evaluări care se răspândesc şi se consolidează prin imitaţie şi conformism şi persistă din inerţie.