5.2. Materialism vs. idealism
Teza „materialismului” – „limba nu este de esenţă ideală ci ea are o esenţă materialistă” (T. Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R., 1952: 8) – era una dintre cele mai abstracte şi mai ambigue din epocă, permiţând combaterea unor direcţii foarte diferite şi foarte greu de cuprins sub eticheta „idealism”. Materialismul era argumentul principal împotriva semioticii, a lingvisticii lui Saussure şi chiar a structuralismului („toată vorbăria lingvisticii idealiste despre limbă ca un sistem de semne, închis în sine”, Cheresteşiu 1952: 15), dar şi a foneticii şi a morfologiei istorice.
Dostları ilə paylaş: |