Ieromonah Nicodim Saehelctoe
Yüklə 4,41 Mb.
|
|
Ieromonah Nicodim Sachelarie PRAVILA BISERICEASCĂ Ediţia a lll-a Editata de Parohia Valea Plopului Jud. Prahova
Ediţia a lll-a Editata de Parohia Valea Plopului Jud. Prahova 1999 În iconomisirea sufletească, se cere păstorului să cunoască bine legea Domnului, care îşi are izvorul în voinţa cea veşnică a lui Dumnezeu şi să priceapă bine mult feluritele situaţii ale vieţii omeneşti şi mijloacele de a ridica slăbănogirea omenească la vrednicia pentru care omul a fost creat. Păstorul trebuie să aplice legea Domnului cu toată sinceritatea şi rîvna, avînd gîndul lui Hristos, adică să lege şi să dezlege ca şi cum Hristos ar fi de faţă, identifieîndu-şi gîndurile, mijloacele şi scopurile cu ale lui Dumnezeu-însuşi. Unele canoane prevăd o pedeapsă maximă, însă asprimea acestor canoane nu se aplică în aceleaşi măsuri şi păcatelor de proporţii mai mici, ci numai în dozele potrivite scopului mîntuirii de la om la om (vezi: canonisirea). ADVENTIŞTII
a) Botezul nu se administrează decît adulţilor şi nu are putere de taină pentru iertarea păcatului strămoşesc, fiindcă ei resping toate tainele; b) Serbează sîmbăta în locul duminicii;
II. AFACERILE LUMEŞTI 3. Afacerile lumeşti nu sînt potrivite pentru un slujitor al altarului, care este pus să fie lumina lumii prin învăţătura misionară şi sarea pămîntului prin exemplul vieţii sale morale (Mat. 5,13-18). El slujeşte Celui ce n-are împărăţie în lumea aceasta (Ioan, 14,36). însăşi legile civile bizantine n-au îngăduit aceasta:„Hotărim ca nici un episcop, prezbiter, cleric sau monah, să nu poată lua asupra sa astfel de afaceri care se referă la tezaurul stalului, sau să administreze averi publice sau particulare, sau să se prezinte ca avocaţi în procesele publice, deoarece prin aceasta se aduce pagubă Bisericii şi împiedică slujba preoţească." (Justinian, Nov. CXXIII, 6; Const. Ap. II, 6). 4. Episcopul, preotul sau diaconul, să nu-şi ia asupra lui sarcina îndeletnicirilor omeneşti (cu scop de cîştig material). "Cel ce nu ascultă, să se caterisească". - Apost. 6. 5. "Am zis că episcopul sau preotul, nu se cuvine să se amestece în treburi lumeşti, ci să se îndeletnicească cu slujbele bisericeşti. Deci, sau săje supună acestor rînduicli, sau să se caterisească, căci nimeni nu poate sluji la doi stăpîni după porunca Domnului" (Mat. 5, 21) -Apost. SI.
10. "Dumnezeieştile şi sfintele canoane supun caterisirii pe prezbiterii şi diaconii care primesc asupră-le dregătorii sau îndeletniciri lumeşti, sau administraţii particulare în casele dregătorilor. Deci şi noi, întărind acestea, hotărîm şi în privinţa celorlalţi, care se numără în cler: că dacă vreunul dintre ei s-ar îndeletnici cu dregătorii lumeşti, sau ar primi să fie administratori în casele sau moşiile dregătorilor, acela să se alunge din clerul său, căci nimeni nu poate sluji la doi domni, după cuvîntul nemincinos al lui Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu" (Matei f>,24). Sinod I - II, 11. II. AFURISIREA 11. -Afurisirea sau excomunicarea este excluderea credinciosului din comunitatea Bisericii, cînd se face vinovat de păcate contra credinţei sau a moralei (Matei, 18,17; Cor. 5, 2-5; I Tim. 2, 20; Tii,3, io). Ea este de.două feluri:
2(Const. Ap. VII. 34). 12. -"Dacă cineva, se va niga împreună cu cel afurisit, chiar pe ascuns, în casă particulară, să fie afurisit şi el". - Apost. 10. 13. -"Dacă vreun episcop sau diacon este afurisit de episcopul său, acela să nu poată fi primit de alt episcop, decît numai de cel ce l-a afurisit, afară numai dacă, din întîmplare, ar fi murit episcopul care l-a afurisit". Apost. 32 14. -"Asupra celor afurisiţi, fie ei clerici sau laici, să aibă putere hotărirea episcopului eparhiot, după canonul care orînduieşle că cei ce sînt afurisiţi de un episcop, să nu fie primiţi de către alţi episcopi. Insă să se cerceteze ,dacă nu cumva au fost afurisiţi din pricina micimii de suflet a episcopului, sau din pofta de gîlceavă, sau din oarecare ură personală. Deci, penlni ca această cercetare să se poală face, s-a găsit cu cale să se întninească sinodul de două ori pe an, la care vor lua parte toţi episcopii eparhiei, spre a se cerceta toate problemele de acest fel şi toţi cei care s-au făcut vinovaţi faţă de episcop, să fie afurisiţi de către toţi membrii sinodului, potrivit legilor, pînă ce sinodul va socoti că trebuie să dea o hotărire mai uşoară. Aceste sinoade să se ţină, unul înainte de postul mare, penlni a se îndepărta micimea sufletească şi spre a se aduce lui Dumnezeu darul rugăciunilor curat, iar al doilea să se ţină toamna". -1 ec. 5-
17 . -Nu ,cste bine ca un preot sau arhiereu să blesteme sau să afurisească cu uşurinţă, ci numai după ce a judecat bine să pronunţe numai afurisirea pe care o îndreptăţeşte legea Domnului, altfel se leagă el însuşi cu legăturile aceleiaşi osîndiri. Cel afurisit să nu stea nepăsător, ci să caute să se îndrepte, cerînd iertare la cel ce l-a afurisit, sau să se ducă la cel mai mare al Bisericii şi să-i arate situaţia spre a se curaţi de afurisire. - s. Tes. IX, 3o-32. IV. AGHIASMA
V. ALTARUL 20. - Altarul este' "Sfînta Sfintelor" din biserica creştină. Clericii cîijd intră în altar, fac două metanii către Sfînta Masă, care simbolizează mormîntul Domnului, în cinstea prezenţei lui Iisus prin Sf. Taine, apoi mai fac o metanie. Monahul şi paradisierul mirean, cînd intră în altar, fac trei metanii, fără a săruta Sf. Masă. în altar, se poate face numai o Sf. Liturghie pe zi.
23. -"Nu se cuvine femeilor să intre în altar" Laod. 44
VI. AMULETUL
30. -"Cine poartă farmece - ierbi la grumazii lui, are parte de slujirea bozilor, iar dacă le va lepăda de la dînsul, să se primească la pricestanie; iar dacă le va tot purta acestea, după învăţătura dintîi şi după a doua şi de nu va vrea să se lepede de la dînsul, să se despartă de biserică, să se afurisească ca un vrăjitor" - PBG, 132. VII. ANAFORA 31. -Anafora este pîinea rămasă de la prescurile din care s-a scos Sf. Agncţ, numită "alidoron", pentru că "dă daml hărăzirii lui Dumnezeu" (S. Tus. IV, 100). După ce preotul o binecuvântează la Axion, se dă spre sfinţire celor ce nu s- au împărtăşit, de acelaşi preot care a slujit. Nu pot lua anaforă: cei ce au mîncat; cei ce au avut scurgere (Lev. 22, 4); cei ce nu sînt vrednici să li se primească darurile la biserică din pricina păcatelor publice etc, (l.ev. 7, 19-21); cei rătăciţi de la credinţă (Mat. 7,6; Const. Ap.vm, 31).
Răspuns: "Din viaţa Sf.Teodor Siclieotul (22 IV, + 613), aflăm că se opreşte a mînca" - Sf. Nicolae. 34. -"Anafora s-a făcut ca să se dea în acest chip: pentru că mai înainte vreme se pricesluiau oamenii cu făcătoarele de viaţă Taine, des, iar acum s-a îndepărtat taina acelei sftnţenii şi se pricesluiesc o dată într-un an, şi această socotinţă şi tocmeală s-a făcut de Sf. Părinţi, pentru mai mare cucernicie şi sfinţenie, să se cureţe oamenii în sfintele zile ale marelui post cu spovedirea şi atunci să se pricestuiască cu Sfintele Taine întru sfinţenie şi curăţie şi iertarea păcatelor lor - şi pentru că atunci, se pricestuiau des creştinii cu Sfintele Taine, cum am zis, iar acum iau anafora din mîna preotului întru sfinţenie şi blagoslovenie, de vreme ce o iau creştinii în loc de dumnezeiasca pricestanie. Penlni aceea, se cade ca în acea zi, să se îndepărteze de împreunarea tnipească a muierii sale, de aceea atunci, să ia anafora şi să sărute sfintele icoane, iar de va fi din lucrul diavolului să se afle cineva cu muierea sa în zi de praznic, acela să nu ia anafora, nici icoane să sămte nici el, nici femeia sa. Că zice dumnezeiasca Scriptură: Cele curate să se dea preoţilor şi cele sfmle, sfinţilor. - ILT, 166. 35. -..."Fiindcă monahii (M-rii Sinai) întreabă dacă se cade a se da panaghia (pîinea binecuvîntată) la masă, închinătorilor armeni, noi zicem să le daţi lor şi anafora, căci sînt creştini şi pentru aceasta vin de se închină la locurile sfinte din îndepărtări. Pentru noi, deşi sînt schismatici şi, din pricina unor învăţături greşite, sînt eterodocşi, dar sînt creştini cu credinţa şi cer cu evlavie sfinţire de la noi, pe care trebuie să le-o dăm . "Căci" a nu da cele sfinte dinilor ele. se înţelege despre cei fără credinţă, cum sînt iudeii, mahomedanii şi maniheii şi alţii, care se făţărnicesc a fi creştini, fără a fi cu adevărat creştini, de aceea şi urmează: "ca nu cîndva, întoreîndu- se, să calce în picioare cele sfinte şi să ne rupă şi pe noi, căci sînt porci, iar cei ce caută cele sfinte cu credinţă şi le primesc cu evlavie, nu sînt de soiul porcilor". Ascultaţi şi pe Domnul, care zice: "Cel ce nu este împotriva noastră, cu noi este; şi pre cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afară". Taina cea mare a împărtăşirii să nu le-o daţi; Iar, dacă vreunul s-ar îmbolnăvi şi ar voi să rămînă în mînăstire şi s-ar lepăda de învăţătura lor, mărturisind credinţa ortodoxă, să fie învrednicit şi de Sfînta împărtăşanie. Aceasta este credinţa Bisericii soborniceşti... "Voi să nu luaţi sfinţire de la ei, pentru că sînt eterodocşi..."- Scris. Patr. Ghenadie II, ( + 1456). 36. -La Sf. Liturghie, omul se sfinţeşte prin rugăciune. "Dar, trebuie a primi şi sfinţirea prin lucrurile cele văzute,ca unii ce sîntem purtători de trup văzut şi aceasta se face prin anafora. Ea este pîinea sfinţită la proscomidie, din care se scoate mijlocul, Sf. Agneţ, cu care se face Liturghia. Ea este sfinţită prin însemnarea cu copia şi a primit rugăciunile tainelor şi se dă în locul Sfintei împărtăşanii". - s. Tcs. vii, 268. ANATEMA
40. - Model de anatematisire: Ps. lio. "în numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfîntului Duh, Treimea cea de o fiinţă, prin puterea dată Sf. Apostoli şi prin ei tuturor episcopilor de a lega şi de a dezlega noi membrii Sf. Sinod..., după ce am epuizat toate mijloacele de îndreptare, cu adîncă părere de rău şi mîhnire sufletească, aruncăm anatema asupra ereticului..., potrivit cu faptele sale, noi chemăm ca martori pe Sfinta Fecioară Măria, pe toţi Sf. îngeri, pe Patriarhi şi Prooroci, pe Sf. Ioan Botezătorul, pe Sf. Apostoli şi Evanghelişti, pe Sf. Mucenici şi Muceniţe, pe Sf. Ierarhi şi Păstori, pe Sf. Cuvioşi şi Cuvioase şi pe toţi drepţii care au adormit de la Adam şi pînă astăzi, ca în chip nevăzut să-şi unească glasurile cu noi, cerînd de Ia Scaunul Prea Sfintei Treimi dreptate şi răzbunare (Apoc. 6,10), pentru adevărurile şi legile încălcate şi batjocorite de ereticul..., care, ca un lup şi fiară sălbatică, pus în slujba diavolului, caută să piardă şi să nimicească turma lui Hristos, pentru care Fiul lui Dumnezeu şi-a vărsat sîngele pe Cruce (F. Ap. 20,38,31; II Petru 2,1; Mat. 7,15). Pămîntul să nu-i sufere picioarele ca să umble pe el; apa să nu-1 spele şi să-1 hrănească, cînd o va bea, aerul să nu-i uşureze respiraţia. La fiecare pas să fie cuprins de spaima morţii adusă de păcatele lui; asupra capului să se învîrtească păcatul lui Cain (Fac. 4, 11-16) şi secera lui Zaharia (5,1-4) ca să-i curme viaţa lui. Sîngele lui să se înnegrească şi măruntaiele lui să putrezească. Damblaua să cuprindă toate mădularele lui, de la picioare pînă la cap, să nu mai audă şi să nu mai vadă, ca să nu mai hulească şi nici să mai vorbească contra lui Dumnezeu (F. Ap. 3, li; Regi 5, 6). Masa şi hrana lui să se prefacă în amărăciune, iar băutura lui în venin chinuitor (Lev. 26,26). Somnul lui să fie tulburat de diavol, care stă de-a dreapta lui (I Regi 16,14; 19,9) şi furia lui Nabucodonosor să-1 stăpînească (Daniel, 4, 13; 5, 21); satana să-i umbrească viaţa lui cu aripile sale cele negre ca un stăpînitor, care-1 aduce la muncile cele veşnice. Munca lui să fie blestemată, agonisirea lui în pulbere să se prefacă. Urmaşii lui într-un neam să se stingă dacă vor fi ca el, iar tinereţea lor să fie secerată de moartea cea năpraznică (I Regi 2, 34; Iov, 1, 18-19). După moarte, trupul lui să nu-1 primească pămîntul, ci să stea ca un cadavru înnegrit şi cuprins de împuţiciune. Sufletul lui diavolul să-1 ia, cu care s-a împrietenit şi căruia i-a slujit, ca să-1 ducă în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui, duhurilor celor necurate şi sufletelor Yüklə 4,41 Mb. Dostları ilə paylaş:
|