1076. Dacă vreunul dintre episcopi este pîrît, acuzatond trebuie să înainteze pîra la episcopii care sînt în cuprinsul provinciei (mitropolitane). Episcopul pîrit să nu fie despărţit de comuniune (înainte de judecată) decît numai dacă este chemat prin scrisori ca să se prezinte la judecata episcopilor aleşi spre a-l judeca, iar el nu s-ar prezenta la ziua hotărîtă, adică la tennen de o lună, de ziua cînd s-a dovedit că a primit citaţia. Dar dacă el va dovedi că a fost împiedicat spre a se înfăţişa de a răspunde împotriva acuzaţiilor care i se aduc, din pricina unor piedici adevărate şi constrîngătoare, să se dea alt tennen de înfăţişare în cuprinsul altei luni; dacă nu se va prezenta nici în luna unnătoare să nu mai fe în comuniune (să lîe suspendat) pînă îşi va dovedi nevinovăţia. Iar dacă nu va voi să se prezinte nici în fata sinodului general anual, ca măcar acolo să-şi limpezească situaţia lui, se va judeca ca şi cum el însuşi şi-a rostit sentinţa de osîndire împotriva lui (după gravitatea acuzaţiei). Şi în tot timpul (după a doua lună şi pînă la sinod) în care a fost scos de la comuniune (suspendat) să nu se împărtăşească nici la Biserică unde el slujea şi nici în cele ale eparhiei".
"Pîrîşul lui, dacă n-a lipsit de la tennenii de judecată, să nu fe scos de la comuniune (suspendat dacă este cleric), iar dacă pîrîşul ar lipsi ascunzîndu-se, atunci episcopul rcintegiîndu-se, însuşi pîrîşul va fi lepădat de la comuniune, dar fără a i se lua putinţa de a-şi susţine acuzaţiile, dacă ar putea dovedi că a lipsit de la tennenul de judecată, nu din voia lui, ci pehtm că a fost împiedicat a se prezenta, căci odată introdusă acţiunea în fata judecăţii episcopilor, dacă pîrîşul este prihănit, atunci el nu mai poate fi primit ca acuzator, decît numai dacă acuzaţiile se referă la interesele sale personale şi nicidecum pentru cele bisericeşti". -Cart. 19.
-în caz câ episcopul cateriseşte pe cineva şi acela face apel : "Prezbiterii sau diaconii sînt osîndiţi după ce se va completa mai întîi numărul egal al episcopilor aleşi din eparhiile vecine, pe care i-ar cere cei pîriţi, adică şase pentru cauza prezbitenihu şi trei pentru a diaconului, împreună cu aceştia fund şi episcopul celor pîriţi, vor cerceta pricinile, păstrindu-se între acuzator şi pîriţi aceeaşi rînduială a zilelor, a termenelor şi a persoanelor (ca la orice judecată). Cauzele celorlalţi clerici (inferiori) le va cerceta şi soluţiona numai episcopul locului". -Cart. 20.
-"Aşijderea s-a hotărit ca prezbiterii şi' diaconii şi ceilalţi clerici inferiori, în pricinile pe care le au, dacă nu vor fi mulţumiţi cu judecata episcopilor lor, atunci să apeleze la judecata episcopilor învecinaţi şi cum vor hotări episcopii acei chemaţi, cu consimţămînlul propriului lor episcop aşa să rămînă. în caz că vor voi să apeleze de la aceşti episcopi, n-au voie să apeleze la judecata de peste mare (a episcopului Romei), ci la mitropoliţii propriilor eparhii, după cum s-a hotărit de mai multe ori, cu privire la episcopi. Iar cei ce vor apela la judecătoriile de peste mare (la Roma) de nimeni să nu fie primiţi la împărtăşire în Africa". -Cart. 28.
1079."Aşijderea întregul sinod a hotărit ca cel ce a fost
excomunicat pentru lenevirca sa, fie episcop sau orice fel de cleric,
dacă în timpul cît a fost excomunicat provizoriu ar îndrăzni să se
împărtăşească mai înainte de a fi fost judecat, unul ca acela să fie
socotit cum că el însuşi şi-a adus asupra sa hotărirea de condamnare
definitivă chiar dacă arfi fost nedreptăţit". -Cart. 29.
-"Aşijderea, s-a hotărit ca acuzatond, dacă în localitatea în care locuieşte el şi-ar ţine judecata, el s-ar teme de vreo ameninţare a mulţimii, el poate să-şi aleagă^o altă localitate în apropiere, unde nu-i vafi greu să aducă martorii şi acolo i se va judeca pricina". -Cart. 30.
-"Trebuie a se cere de la împăraţi ca să binevoiască a hotări, că dacă oarecare mireni împricinaţi ar voi să fie judecaţi de biserică penlni orice fel de pricină, potrivii cu dreptul apostolic (I Cor. 6,1-5), iar sentinţa dală n-ar plăcea unei părţi şi ar apela la judecata lumească, împăratul să nu îngăduie a se chema acel cleric (judecătoresc) acum ca martor, la judecata lumească, care mai înainte a cercetat acea chestiune, ori s-a întîmplat a fi de faţă la cercetări ca martor, şi nici nidele persoanelor preoţeşti (care ar şti ceva) nici ele să nu fie chemate la judecata lumească ca să fie martore, ci împricinaţii să se judece de stat ca şi cum nu s-ar fi judecat". -Cart. 59.
-"Să se ceară (de ia împăraţi) ca să binevoiască a poninci, să nu se mai îngăduie ca un cleric, de orice treaptă ar fi, dacă este condamnat prin sentinţa sinodului episcopal, pentm orice fel de vină, să fie apărat (făcînd tulburare) de vreun cleric influient de la Biserica la care a fost mai înainte şi nici la alt susţinător lumesc, statornicindu-se pentm aceşti intervenţionişti, pedeapsa amendării în bani şi pierderea demnităţii pe care o au fără a se putea justifica ei cu vîrsta sau cu sexul". -Cart. 62.
-în rezumat: "Episcopul Echitiu a fost condamnat de sinod. El a plecat în Italia. Delegaţia africană, care acum pleacă în Italia, dacă îl va afla că el lucrează ca episcop să-l demaşte, "acţionînd împotriva lui" spre a cunna răul din Biserică". -Cart. 65.
"S-a hotărît că dacă oareca/i clerici ar fi acuzaţi şi supuşi sub osîndă din cauza păcatelor, ci ar cere îngăduinţă de a li se acorda timp de un an ca să-şi dovedească nevinovăţia, să li se asculte cererea ca să nu se aducă defăimare Bisericii şi să se împiedice tnifia ereticilor şi a paginilor. Iar dacă în timp de un an ei nu vor aduce dovezile dezvinovăţiei lor, să nu mai aibă dreptul de a fi ascultaţi". -Cart .79.
1085.-Cuodvultdeus, episcopul Centuriei, a fost dat în
judecata sinodului, de potrivnicul său. Acuzatul, Rind întrebat
dacă el se prezintă la instanţă a răspuns că da, însă nu s-a
prezentat la proces şi a răspuns că nu se va mai prezenta
niciodată. Sinodul a hotărît ca nici-un episcop să nu mai aibă
împărtăşire cu Cuodvultdeus pînă ce nu se va termina procesul
lui. El să nu fie scos din scaunul episcopal mai înainte de a i se
termina procesul şi aceasta o poate aprecia orice creştin (cu
mintea sănătoasă). -Cart. 87.-rezum.
1086. -"Unii prezbiteri din Numidia au reclamat pe episcopul lor Maurenţiu, însă în ziua procesului ei nu s-au prezentat, ci s-au ascuns deşi au fost căutaţi de mai multe ori. Sinodul a hotărît ca o comisie să cerceteze acest caz şi apoi să se judece la altă dată. Acuzatul, ep.
Maurenţiu, a indicat pe şapte episcopi, care vor face parte din planul judiciar al lui, iar reclamanţii să indice pe alţi cinci, pînă la împlinirea numărului de doisprezece, sub preşedenţia mitropolitului Sanotip".
-Cart. 100 (rezum.).
-"S-a hotărit ca oricare cleric ar cere de la împărat să fie judecat la judecătoria lumească, să se despoaie de demnitatea sa ; iar dacă vreun laic ar cere de la împărat să fie judecat de episcopi, întni nimic să nu fie împiedicat". -Cart. 104.
-"S-a hotărit în acest sinod (de la 409) ca episcopul singur să nu dea sentinţa în propriile sale nevoi judecătoreşti". -Cart. 107.
-în rezumat: Dacă episcopul este neglijent cu regiunea convertită de la donatişti, episcopii vecini să-l îndemne a fi rîvnitor la misiunea episcopală. Dacă neglijenţa continuă încă timp de şase luni şi un alt episcop lucrează în acea regiune, iar episcopul de drept deschide proces, mitropolitul să caute a împiedica lucrurile. în caz de nereuşită, dacă părţile în litigiu : "prin învoirea comună ar alege judecători din vecinătate, să se aleagă unul sau trei; şi dacă s-ar alege trei să aibă valabilitate hotărirea tuturor trei sau cel puţin a doi". -Cart. 121.
-"Iar de la judecătorii aleşi prin înţelegere comună (din c. 121), să nu se mai îngăduie a apela la alţii. Şi oricine s-ar dovedi că din îndărătnicie nu seisuptine hotăririi acestor judecători, mitropolitul să hotărască ca nici un episcop să nu mai aibă legături cu acela, pînă ce nu se va supune". -Cart. 122.
-"Aşijderea s-a hotărit ca prezbiterii, diaconii şi ceilalţi clerici care vorfi nemulţumiţi de sentinţa dată de episcopii lor, ca şi ei să le soluţioneze neînţelegerile cu consimţămîntul propriilor lor episcopi. Iar dacă ar fi nemulţumiţi şi cu această judecată şi ar voi să apeleze şi mai departe, să nu le fie îngăduit decît numai la sinoadele din Africa sau mitropoliţii eparhiilor de care aparţin. Iar cel ce ar voi să apeleze peste mare (la Roma) să nu fie primit de nimeni în comuniune africană". -Cart. 125.
-"Aşijderea întreg sinodul a hotărit ca în fiecare eparhie mitropolitană, să se aleagă cîte trei episcopi judecători (sinod permanent) pentni ca să nu se reţină toţi episcopii prea mult timp întruniţi la sinod plenar...Cart. 127.
-"Toţi au căzut de acord, fiindcă în sinoadele precedente s-a precizat cine poate să acuze persoanele clericale, dar nu s-au hotărît care persoane nu pot acuza. Din această pricină hotărî/n ca pe bună dreptate, să nu fe primit ca acuzator, cel ce a fost lepădat de la împărtăşire şi se afă sub afurisire, fîe el cleric sau mirean cel ce voieşte să acuze". -Cart. 128.
'"Aşijderea s-a hotăiit ca niciun rob, nici cei liberali să nu fîe aduşi ca acuzatori (ai stăpînuiui în cele bisericeşti) şi nici pe cei pe care legile civile nu-i admit să acuze penlni vinovăţii publice, ca şi pe cei ce sînt vinovaţi şi lipsiţi de drepturi civile, adică măscăricii şi toate persoanele care s-au făcut vinovate de fapte imorale, nici ereticii, nici paginii şi nici iudeii. însă toii aceştia, cărora li se ia dreptul de acuzare în chestiuni bisericeşti nu sînt opriţi de a reclama (pe vreun cleric) în chestiunile lor particulare". -Cart. 129.
-"Aşijderea, s-a hotărît că dacă un cleric este acuzat pentm mai multe vinovălii şi la proces cea dintîi acuzaţie dacă nu se poate dovedi, celelalte acuzaţii să nu mai fîe admise pentm a se judeca (fiindcă pentru primul cap de acuzaţii, pîrîşul devine calomniator şi vrednic de pedeapsa care ar fi primit-o acuzatul). -Cart. 130.
-"Şi să nu se primească ca martori la judecată cei despre care s-a hotărît să nu fie primiţi nici ca acuzatori sau pe acei martori pe care pîrîşul îi aduce din (rude sau slugi) sau mai mici de patmzeci de ani" (minori). -Cart. 131.
-"S-a hotărît că dacă un episcop ar mărturisi în faţa instanţelor, cum că un oarecare cleric i-a mărturisit duhovniceşte păcatul său, iar acum acel cleric tăgăduieşte, episcopul să nu se socotească înjosit dacă nu i se dă crezare, fiindcă numai singura lui mărturie n-are valoare (ci este nevoie şi de ale altora Deut. 19, 15 ; Matei 18, 16;). Chiar dacă el, abuzînd, ar exclude de la împărtăşire pe clericul care acum tăgăduieşte, invocînd imboldul conştiinţei sale" (deci se izolează singur). -Cart. 132.
-(Cont. din c. 132). "Cîtă vreme episcopul ar opri de la împărtăşire pe cel astfel afiirisit (c. 132) ceilalţi episcopi (judecători) să oprească de la împărtăşire pe acel episcop (abuziv), pentm că orice episcop să se ferească a da hotăriri împotriva cuiva, pînă ce nu se poate dovedi judiciar vinovăţia acuzatului şi cu alte dovezi aduse şi de allii "(Ioan 8,17). -Cart. 133.
1099.- "Scrisoarea I-a trimisă de întreg sinodul din Africa către
Bonifaciu (418-422), episcopul Bisericii din Roma, prin episcopul
Faustin şi prezbiterii Filip şi Asel, delegaţii Bisericii Romei (la 419).
Aurelia (Fer. Augustin), Valentin primatul Numidiei şi ceilalţi 217 ca
reprezentanţi la sinodul plenar al Africei, către Bonifaciu,
preafericitid domn şi frate.
Deoarece a bineplăcut Domnului ca smerenia noastră să răspundă în scris, cu privire la cele dezbătide de noi împreună cu fraţii noştri sinepiscopul Faustin şi sinprezbiterii Filip şi Asel, noi sîntem datori să răspundem nu lui Zosim (+418), episcopul de fericită pomenire de la care am primii scrisori şi sfaturi, ci vredniciei voastre, care cu voia lui Dumnezeu aţi ocupat locul lui, să vă facem cunoscut, în scurt, cele hotărîte împreună de toţi. Insă fără a insista asupra dezbaterii amănunţite cu privire la cele soluţionate, le-am scos la capăt, nu cu puţină osteneală, mereu avînd în vedere dragostea frăţească, cu grijă am consemnat în acte pe scurt, cele privitoare la subiectele discutate. Şi dacă Zosim ar mai fi în viaţă, ar primi domnule frate, cu mare bucurie ceea ce ar fi constatat că în chip paşnic s-au limpezit toate". -l-a.
1100.-"Prezbiteml Apiariu (Caterisit de Urban) din cauza
hirotqnisirii, afurisirii şi apelului său, a născut mare sminteală, nu
numai în Biserica din Sicca ci şi în toate eparhiile africane. După ce a
cerut iertare pentru toate păcatele a fost reintegrat în comuniune.
Sinepiscopul Urban din Sicca a fost cel dinţii care a îndreptat cu grijă
toate acelea care se puteau îndrepta. Intnifît avem datorie să păstrăm
pacea şi liniştea în Biserică nu numai acum de moment, ci şi în viitor,
căci în trecut multe s-au întîmplat de felul acesta ba chiar şi mai
grele, hotărim (în scop educativ şi disciplinar) ca prezbiteml Apiariu să fie
înlăhirat de la Biserica din Sicca, fără a-l caterisi din treaptă şi
primind scrisoare (canonica) să poată merge înrăită parte ca preot,
concesie oferită lui la rugămintea sa scrisă". -1-b.
1101.-Dar înainte de a ajunge noi la o astfel de dezlegare între
altele, însuşi Apiariu a pretins oral, ca să cerem de Ia fraţii
Sinepiscopului Faustin şi sinprezbiterii Filip şi Asel ca să i se
citească documentaţia lor scrisă, precum şi ordinile verbale în
puterea cărora ei au dreptul de a trata cu noi. Noi am cerut
comunitorium adus de ei în scris şi au prezentat-o şi după ce am
citit-o am anexat-o Ia actele pe care acum vi le trimit prin aceşti delegaţi, care au fost însărcinaţi să trateze cu noi patru chestiuni: întîi, despre apelurile episcopilor către iereul Bisericii din Roma; al doilea ca episcopii să nu apeleze la curtea guvernamentală aşa cum s-a întîmplat pînă acum; al treilea ca nevoile prezbiterilor şi diaconilor să se cerceteze de episcopii eparhiilor vecine, în caz că episcopul lor i-au afurisit în chip pripit; şi al patrulea cu privire la scoaterea episcopului Urban din comuniune şi a citirii lui la Roma, dacă nu ar îndrepta cele ce trebuiesc îndreptate. -I-c.
-Cu privire Ia chestiunea întîia şi a treia şi anume ca să se admită episcopilor să apeleze la Roma şi că nevoile clericilor să se rezolve de către episcopii lor eparhiali, încă de anul trecut, prin scrisorile noastre trimise deja aceluiaşi pomenit episcop Zosim, ne-am sîrguit a-i arăta , că fără paguba vreunei părţi, noi pe acestea Ie vom respecta pentru scurtă vreme, pînă ce se va face verificarea hotărîrilor de la Niceea (fals invocate de Zosim, căci ele erau ale sinodului din Sardica). Acum cerem şi de la sfinţia ta ca să dispui, ca aceste probleme să se aplice de noi aşa cum s-au dezbătut şi hotărît ele de către părinţii de la Niceea, adică: "Dacă un episcop este acuzat şi episcopii întruniţi în sinodul acelei eparhii l-ar judeca şi l-ar scoate din treapta lui, iar lui i s-ar părea potrivit să apeleze şi să se refugieze la episcopul Romei, care pe dreptate ar socoti că trebuie să i se reînnoiască judecata, el (ep.Romei) să scrie episcopilor vecini cu eparhia inculpatidui pentru ca dînşii să cerceteze toate din nou cu mare grijă şi cu bună credinţă să precizeze adevănd. Iar dacă apelantul ar îndupleca, prin stârnitoare rugăminţi, pe episcopul Romei, ca să trimită din partea sa un prezbiter de încredere, este liber să o facă. Apelantid să aibă dreptul de a accepta pe cei ce-l vor ajuta în proces, fiind de faţă cu ceilalţi episcopi, pentm ca toţi să aibă puterea celui ce i-a trimis. Iar dacă episcopul Romei va socoti că pentm rezolvarea procesului sînt deajuns numai episcopii locali, să facă ceea ce i s-ar părea că e mai bine" (Citat drept canon Niceea, Sard. 5). -I-d.
-De asemenea cu privire la prezbiteri şi diaconi: "Dacă vreun episcop mînios, ceea ce n-ar trebui safe, s-ar porni cu asprime şi iuţime asupra vreunui prezbiter sau diacon şi ar voi să-l excludă din Biserică, el trebuie să fie atent ca să nu-l osîndească pe nedrept sau să-l scoată din slujbă. Deci cel scos are dreptul de a merge le episcopii vecini, pentm ca ei să-i asculte pricina şi să cerceteze cu grijă, fiindcă nu este drept ca să nu fîe ascultat cel nedreptăţit; iar episcopul care l-a alungat pe drept sau pe nedrept, este dalor să primească cu răbdare cercetarea pricinei, de unde el va verifica dacă hotărîrea lui a fost dreaptă sau nedreaptă". (Sard. 14, citat ca drept niceean). -I-e.
1104.-"Toate acestea s-au anexat la acte în chip provizoriu, pînă
la sosirea canoanelor originale ale Sinodului de la Niceea, care, dacă
şi acolo textul va fi identic cu cel din acel comonitorium (roman)
prezentat nouă de fraţii trimişi de la scaunul apostolic, atunci cele
cuprinse în comonitorium se vor respecta şi la voi în Italia ca şi la noi
şi nu vom mai aminti de neplăcerile de pînă acum, ci credem că cu
ajutoml lui Dumnezeu, acum fiind prea sfinţia proestos în Biserica
din Roma, nu vom mai avea neplăcerile cele cuprinse în
comonitorium (lui Zosim) şi cu chipul acesta, noi vom respecta
frăţeasca dragoste şi chiar tu înţelegi că acele hotărîri niceene trebuie
să fie respectate, după înţelepciunea şi dreptatea dată ţie de la
Dumnezeu, afară de cazul cînd va fi altul textul canoanelor
autentice ale sinodului de la Niceea. Am consultat foarte multe
cărţi, dar nicăieri nu am citit acele (canoane niceene) păstrate în
cărţile de la Roma ale Sinodului de la Niceea, aşa cum au fost ele
trimise de acolo în comonitorul menţionat a lui Zosim. Dar
întmcît la noi nu am găsit în nici o carte grecească aceste canoane
folosite de Zosim, noi .dorim foarte mult să ni se aducă textul
păstrat în Bisericile răsăritene, unde se spune că ele se găsesc chiar
în originalul scris la Niceea". -l-f.
1105.-"De aceea chiar vă nigăm ca însuţi cucernicia ta să
binevoieşti a scrie către iereii din acele ţinuturi, adică celor din
Bisericile Anliohiei, Alexandriei, Constantinopolului şi altora, dacă
sfinţia ta binevoieşte, ca de acolo să ni se trimită canoanele autentice
stabilite la Niceea de către Sfinţii Părinţi şi prin aceasta, vei aduce o
deosebită binefacere tuturor Bisericilor apusene, fiindcă nimeni nu se
poate îndoi, cum că exemplarele greceşti sînt cele mai autentice ale
sinodului de la Niceea. Cînd ele vor fi aduse din atîtea Biserici
deosebite ale grecilor şi comparîndu-le cu ale noastre şi dacă ele vor fi
toate în concordanţă, încrederea va fi deplină, dar pînă atunci noi
respectăm cele aduse în comonitoriul menţionat mai înainte, cu
privire la episcopii care apelează la iereul Bisericii romane şi cu
privire la nevoile clericilor care trebuiesc soluţionate de către episcopii
eparhioţi şi respectîrid toate^ acestea pînă la verificare, credem că, cu voia lui Dumnezeu prea fericirea voastră încă ne va ajuta la toate acestea", -i-g.
-"Cu privire la probleme dezbătute şi hotărîte la sinodul nostni le veţi afla de la sinepiscopul Faustin şi sinprezbiterii Filip şi Asel, acte iscălite şi de ei, pe care le vor prezenta sfinţiei voastre. Domnul să te păzească întru mulţi ani, prea fericite frate..." i-h.
-A doua scrisoare a sinodului din Africa (424) către Papă Celestin, episcopul Romei, Aureliu, Palatin, Tutos..., întruniţi în sinodul general al Cartaginei, către Celetin episcopul Romei. "Vă facem cunoscut că precum sfinţia ta te-ai arătat bucuros de prezentarea lui Apiariu, trimiţîndu- ne scrisori prin sinprezbitend nostru Leon, tot aşa şi noi cu bucurie trimitem prezenta scrisoare cu privire la limpezirea situaţiei lui, căci este firesc ca, cu toţii să zăbovim într-ascultarea nevoilor lui, fiind odată judecat". -Ii-a.
1108.-"Deci sosind la noi sinepiscopul Faustin, am întrunit
sinodul şi la început am socotit că este trimis la noi de la Roma
împreună cu Apiariu, cu scopul ca precum Apiariu odinioară şi-a
recăpătat situaţia de prezbiter prin mijlocirea lui Faustin, tot aşa şi
acum, prin mijlocirea lui să se cureţe de alîtea păcate imputate lui de
cei din Tavrachina, ale cănii fapte urite sînt aşa de multe şi mari,
încît întregul nostru sinod a socotit că protecţia lui Faustin a întrecut
bunul simţ al judecăţii şi rîvna lui de-al apăra, a depăşit dreptul de
a-i fi apărător. Căci chiar de la început Faustin s-a împotrivit cu
exagerarea întregului sinod folosindu-se chiar de insulte, bizuindu-se
oarecum pe privilegiile Bisericii romane, ne silea ca să-l primim în
comuniunea primită de sfinţia ta, avînd încredere în dreptatea
apelului său, dreptate pe care el n-a putut s-o dovedească. Şi cu toate
acestea, sinodul i-a aplicat o prea mică pedeapsă, ceea ce vei
constata şi mai bine din citirea actelor întocmite după o dezbatere de
trei zile în cursul cărora cu mîhnire, am cercetat diferitele acuzaţii
grele aduse asupra lui şi astfel, Dumnezeu a tăiat îndată atît
tărăgăneala incorectă a sincpiscopului Faustin, cît şi subterfugiile
viclene ale lui Apiariu, cu care se silea să-şi acopere uritele lui
nelegiuiri, toate fiind scoase la iveală de încăpăţînarea urită şi
dezgustătoare, precum şi de atitudinea nenişinată a tăgăduirii, prin
care căuta să-şi acopere gunoiul atîtor ticăloşii". -Il-b.
1109.-"Dar cînd Dumnezeu a constrîns conştiinţa lui, dîndu-se la
iveală toate cele ascunse în inima lui, în faţa tuturor, apărînd ca o
mocirlă ticăloşită, vicleanul tăgăduitor a început să recunoască toate
învinuirile aduse asupra sa şi numai după ce s-a dat pe faţă toate
faptele lui criminale a început să facă apel la făgăduinţa îngăduitoare
a noastră, cum că dorim să-l ajutăm să se cureţe de nelegiuirile sale,
ne-a uşurat şi pe noi de neplăcuta osteneală, iar el a început a-şi da
seama de remuşcare, deşi acest gest al pocăinţei pornea mai mult din
constringere decît dintr-o viaţă curată". -Il-c.
1110.-"Şi acum, omule frate, mai întîi venim cu datornica
închinăciune şi cu toţi te nigăm ca în viitor, să nu mai dai uşor crezămînt
celor ce vin din Africa şi să nu mai primeşti în comuniune pe cei ce noi
i-am excomunicat, fiindcă sfinţia ta acum uşor te poţi încredinţa, cum că
aşa s-a hotărit şi la Sinodul de la Niceea (c. 5). Dacă din hotă/vile acestui
sinod se poate observa, cum că această rinduială se respectă cu privire la
clericii inferiori şi la laici, apoi cu atît mai mult trebuie să se respecte toate
acestea la episcopi". -H-d.
-"Prin unnare, sfinţia ta să nu mai primeşti în comuniune conştient şi cum nu se cuvine (Ap. 12, 13, 32, 37), pe cei ce au fost excomunicaţi în eparhia lot", -il-e.
-"De asemenea se cade ca sfinţia ta să interzici refugierea la Roma a nenişinaţilorprezbiteri şi clerici, deoarece aceasta nu este doar o hotărire a Bisericii africane şi a sfinţilor ei părinţi, ci este hotărirea sinodului de la Niceea, care trimite atît pe clericii inferiori cît şi pe episcopi, cu destulă claritate la mitropoliţii lor". -Il-f.
-"Apoi sinodul niceean a dispus cu înţelepciune şi dreptate că orice chestiune care ar putea surveni, trebuie să se rezolve de autorităţile locale, pentru că părinţii au ştiut că nici o provincie nu va fi lipsită de dand Duhului Sfînt, cu ajulond căreia iereii lui Hristos vor păzi cu tărie şi înţelepciune dreptatea şi mai ales cînd pîrilul nu va fi mulţumit cu cele hotărite de autoritatea lacală, să poată apela la sinodul mitropolitan sau chiar la sinodul ecumenic. Dar cine ar putea crede oare că Dumnezeu inspiră dreptatea numai unui singur for judecătoresc, iar mulţimea iereilor adunaţi în sinod ar fi lipsită de această asistenţă dumnezeiască? Şi oare cine ar putea crede că judecata de peste mare, de la Roma, ar putea fi cu adevărat corectă, cînd cei mai mulţi martori necesari nu s-ar putea prezenta la proces din cauza bătnneţilor sau a altor nenumărate piedici?". -II-g.
-"însă despre pretenţia cum că tu ai putea să trimiţi delegaţi ai sfinţiei tale ca să judece în Africa, noi nu am găsit nimic stabilit de vreun sinod al sfinţilor părinţi, iar motivările pe care s-au trimis odinioară prin sinepiscopul Faustin, ca şi cînd dreptul Romei de a judeca s-ar fi hotărît la sinodul de la Niceea, noi nu am putut găsi nicăieri aşa ceva, în copiile trimise de pe izvoarele originale ale sinodului de la Niceea, pe care le-am primit de la preasfinţitul Chirii din Alexandria (+444) şi de la prea Sfinţitul Atic din Constantinopol (+425) şi pe care noi le-am trimis regretatului Bonifaciu, înaintaşul tău, prin prezbitend Inochentie şi ipodiaconul Marcel care ni l-au adus de la ei". -Ii-h.
-"Deci nu faceţi de la cererea oricui să trimiteţi aici pe clericii voştri să ducă tratative în afacerile noastre şi să nu daţi prilej să credem că aţi introdus în Biserica lui Hristos, mîndria cea deşartă a poftei de putere, căci ea cultivă lumea simplităţii şi claritatea întru umilinţă pentru cei ce doresc să vadă pe Dumnezeu. Deoarece vrednicul de plîns Apiarie, a fost scos din Biserica lui Dumnezeu în urma nelegiuitelor răutăţi, chiar de fratele nostru Faustin (cînd s-a convins de imposibilitatea apărării) sîntem siguri că în viitor, cu ştirea şi colaborarea sfinţiei tale, avîndu-se în vedere dragostea frăţească, în Africa nu se mai repeta un astfel de lucru". Iscăliturile. Il-i.
-"Sur, fiind îndepărtat de episcopul Apolo şi înstrăinat de Biserică, să rămînă aşa cum l-a osîndit episcopul şi dacă vrea, el are dreptul de a se apăra şi de a ataca sentinţa episcopului său cu apel la sinod". -Teofii 4.
