Ieromonah Nicodim Saehelctoe

1579. -"Nu se cuvine ca monahii în postul mare să facă
agriculhiră şi sub acest motiv să dezlege la vin şi untdelemn fiindcă
acestea sînt obiceiuri ale necumpătării". -Sf. Nichifor 16.

1580. -"Se cuvine ca monahii să postească miercurea şi vinerea din
săptămînă brinzei şi după apolisul Liturghiei cei mai înainte sfinţite să
mănînce brinză oriunde s-ar afla, spre surparea învăţăturilor eretice a lui
Iacob şi a eresului tetradiţilor (monofiziţi), anncni, copţi". -Sf. Nichifor 33.
1581. -"Călugării care muncesc în timpul postului mare se cuvine ca
la ceasul al nouălea (15) să mănînce puţină pîine iar seara să cineze".
-Sf. Nichifor 48.

1582. 
      -"Cine n-are ce mînca în postul mare, sâ mănînce came şi să aibă pocanie trei ani şi metanii 150, iar de va gusta brînză sau ouă în acel post mare doi ani să aibă pocanie şi metanii 66". -PBG 1.38.
      
1583. 
      -"Oricine se va spurca în lunea brînzei cu carne şi în lunea dintîi (a postului) cu brînză, patm ani să se pocăiască şi metanii 300. Oricine se va spurca din neştiinţă în postul cel mare, un an şi metanii 36". -PBG 138.
      
1584. 
      -"Cel ce va mînca came, ouă sau brinză în postul mare sau miercurile şi vinerile de peste an, doi ani să nu se împărtăşească". -Molitfelnic.
      
1585. 
      -"Cine va mînca carne şi brînză în sfînlul şi marele post sau miercurea şi vinerea, acela palm ani să nu se împărtăşească şi să ia şi alt canon greu". -ILT, 382.
      
1586. 
      -"Femeia care va naşte în postul mare sau în săplămîna cea mare, aceea să nu ţină ponincilul post de vin şi untdelemn, ci fără de păcat să mănînce şi să bea. Pentm că postul s-a făcut pentm înfrînarea tmpului, iar aflîndu-se bolnavă şi slabă ea cere şi primeşte hrană ca să ia putere şi sănătate. Şi tot cel ce va fi slab şi bolnav nu se opreşte în zilele care sînt poruncile a le posti, ci să mănînce untdelemn şi vin, iar carne să nu mănînce, măcar de s-ar afla şi la moarte". -ILT, 382.
      

_v 1587. -"Postiţi în zilele săptămînii celei mari (a patimilor)... gustînd numai pîine, sare, legume şi apă; iar de vin şi de came să vă feriţi cu totul. în vinerea şi sîmbăta cea mare dacă sănătatea vă îngăduie să nu gustaţi nimic pînă la cîntatul cocoşului din noapte..."în ziua sîmbetei ţineţi poslirea pînă la lumina zilei învierii Domnului. Dar din seara sîmbetei şi pînă la lumina zilei învierii, staţi în Biserică priveghind, citind legea, profeţii şi psalmii". -Const. Ap. V, 18-19.

1588. -"Am luat din Palestina că în această zi a vinerii cei mari, a nu face Liturghie mai înainte sfinţită şi nici liturghia cea desăvîrşită şi nici masa nu putem, nici mîncăm întm această zi a răstignirii. Iar de va f cineva foarte mult neputincios sau prea bătrin şi nu poate să rămînă postindu-se, să i se dea lui pîine şi apă după apusul soarelui. Că aşa am luat pomncă de la sfinţii apostoli (Matei 9, 15; Dionisie l) a nu mînca întm sfinla şi marea vineri"... Tipicul Mare p. 563.

1589. -La Paşti "Cttm că pravoslavnicii carne în Biserică n-aduc.
Iar ouăle şi brinză aduse fund, se pun în pridvor iar în Biserică
nicidecum nu se cuvine a aduce... cum că, came şi prinosul cel alb nu
este paşte, nici mielul precum zic oamenii şi primesc dintm dînsele cu
toată evlavia şi că dintr-un oarecare sfinţenie se împărtăşesc, ci ele
sînt ca o proastă aducere. Căci nu se poale aduce aceasta ca întm
jertfa lui Dumnezeu, ci numai ca o blagoslovenie spre mîncare..."

(Apost. 3, VI, 99) -Tipicul Mare p. 577.

1590. 
      -"Uşile împărăteşti ale altandui şi cele mari şi cele mici de la străni, prin toate Bisericile, întm toată săptămînă cea luminată nu le închidem şi în vremea împărtăşirii". -Tipicul Mare, p. 577.
      
1591. 
      -"Dacă tu din cauza slăbiciunii trupeşti, nici o zi nu poţi petrece fără hrană, nimeni, fiind om înţelept nu-ţi va reproşa pentru aceasta, căci noi avem pe Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, care nu cere de la noi nimic care întrece puterile noastre. El nu cere de la noi numai înfrînare de la mîncare şi post, ci El vrea să renunţăm la ocupaţiile lumeşti şi să ne îndeletnicim cu cele duhovniceşti... Dacă noi am mînca numai cît ne trebuie pentru întreţinerea noastră şi ne-am feri de cele rele, n-am mai avea nevoie de post... Cel ce mănîncă şi nu poate posti, cu atît mai mult să facă milostenie, să se roage cu mai multă rivnă şi să asculte învăţătura Domnului de la care slăbiciunea trupească nu-l împiedică să se împace cu cei certaţi şi să alunge din sufet duhul răzbunării". -Sf. I. Hrisostom. Fac. Om. 10.
      

1592. 
      -Martie are dezlegări: 9 -Sfinţii 40 de mucenici, vin şi untdelemn; 24 -"In Ajunul Bunei Vestiri dezlegăm la vin şi untdelemn". -Tipicul M. p. 727.
      
1593. 
      -"Buna Vestire a Maicii Domnului în oricare din zilele sfîntului post pînă la duminica stîlpărilor de se va întîmplă, dezlegăm la peşte şi la vin şi mîncăm odată în zi, iar sîmbăta şi duminica de două ori. în săptămînă cea mare, de se va întîmplă pînă în joia mare dezlegăm la vin şi la untdelemn. Iar în vinerea cea mare numai la vin". -Tipicul M. p.43.
      
1594. 
      -"Iar în miercurile şi în vinerile toate-i Cincizecimi dezlegăm monahii la untdelemn şi vin iar mirenii la peşte, afară de miercurea înjumătâţirii şi de miercurea odovaniei Paştelui, căci în acele două zile dezlegăin şi monahii la peşte şi la vin. Iar al{ii dezleagă şi întm celelalte miercuri şi vineri ale Cincizecimii". - Tipicul M. 4344.
      

1595. -Aprilie are dezlegări: 23 -Sf. Mucenic Gheorghc miercuri
şi vineri se dezleagă la peşte, la vin şi la untdelemn în Cincizecime,
dacă nu este în postul mare. 30 -Sf. Apostol Iacob rudenia
Domnului vin şi untdelemn.

1596. 
      -Mai are dezlegări: 2 -Sf. Atanasie cel Mare, vin şi untdelemn; 8 -Sf. Ioan Evanghelistul, vin şi untdelemn; 21 -Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, vin şi untdelemn; 25 -Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul, vin şi untdelemn.
      
1597. 
      -"Iar în duminica Pogoririi Duhului Sfînt, se face plecarea genunchilor la vecernie şi în săptămîna aceasta este dezlegare (în toate zilele) a mînca peşte, brînză, ouă şi lapte, iar mirenii şi la came pînă la duminica Tuturor Sfinţilor". (I Iarţi -Tipicul Mare 43 şi 626; 630).
      
1598. 
      -"//i postul Sf. Apostoli şi al Naşterii lui Hristos, marţea şi joia peşte nu mîncăm, ci numai untdelemn şi vin. Iar luni, miercuri şi vineri nici untdelemn, nici vin nu gustăm, ci ne postim pînă la al nouălea ceas şi mîncăm întm acele zile mîncare uscată. Iar în sîmbete şi duminici se mănîncă peşte. Iar dacă s-ar întîmpla vreun sjînt luni, marţi sau joi avînd slavoslovie, se mănîncă peşte. Iar miercuri şi vineri dezlegăm numai la vin şi untdelemn şi mîncăm odată în zi. Iar dacă s-ar înlîmpla miercuri sau vineri vreun sfînt avînd priveghere, dezlegăm la untdelemn şi vin şi la peşte. Şi dacă se va înlîmpla pomenirea sfînlului şi a cămia este hramul Bisericii miercuri sau vineri, asemenea facem". -'Tipicul Mare, p. 44.
      

1599. 
      -"Postul Apostolilor se face penlni cinstirea lor, căci de multe bunătăţi ne-am învrednicit prin ei şi s-au făcut pildă de poslire, de înfrînare şi ascultare pentm propovăduirea cuvîntuliii Evangheliei şi întemeierea Bisericii prin care ne sfinţim viaţa". -Sim. Test. IX, 54.
      
1600. 
      -"în postul sfinţilor apostoli şi cel al Sfîntidui Filip (Crăciunului) se cuvine călugărilor care stau în mînăstire (numai pentru slujbe) să mănînce odată în zi miercurea şi vinerea către seară; iar cei ce lucrează să guste după ceasul al şaselea (ora 12) şi seara să cineze". -Sf. Nichifor 20..
      

1601. -Iunie are dezlegări: 8 -Sf.Teodor Stratilat, vin şi
untdelemn; la 11 -Sf. Ap.VartoIomeu şi Varnava, vin şi untdelemn; la
24 -Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, dezlegare la peşte; la 29 -Sf.

Apostoli Petru şi Pavel, dezlegare la peşte; la 30 -Soborul Sf. Apostoli, dezlegare la peşte.

1602. 
      -"Iulie are dezlegări: 1 -Sf. Cosma şi Damian, vin şi untdelemn; 2 -Sf. Veşmînt al Maicii Domnului, vin şi untdelemn; 5 -Cuviosul Atanasie din Athos, vin şi untdelemn; 8 -Sf. Mucenic Procopie, vin şi untdelemn; 15 -Sf. Mucenici Chiriac şi Iulian, vin şi untdelemn; 20 -Sf. Prooroc Ilie, vin şi untdelemn; 27 -Sf. Mucenic Puntelimon, vin şi untdelemn.
      
1603. 
      -Postul Maicii Domnului n-a fost prevăzut de canoane pînă în secolul 10-11, ci a fost ţinut numai de cine a voit. Abia în sec. XII, patriarhul Luca (1156-1169) l-a impus să fie respectat de la 1-14 august. Acest post a fost practicat cu severitate în cinstea schimbării la faţă şi a Adormirii Maicii Domnului de către monahii aghioriţi, fiindcă Maica Domnului este patronul Sfintului Munte şi de la ei, s-a întins obiceiul de a se socoti mai aspru decît cel al Crăciunului şi al Sf. Apostoli cu care este egal. Deci, pentru mireni, se poate dezlega de peşte în toate zilele afară de miercurea şi vinerea şi numai la Schimbarea la Faţă (S. Aten. IV, p. 488; 565-5'Jl).
      
1604. 
      -"î. Trebuie să ţinem postul lunii august? R. Mai înainte postul a fost rînduit în acest timp (1-14 august), dar apoi s-a strămutat, nu se ştie cînd, pentm ca să nu cadă laolaltă cu postul altor popoare care postesc în acest timp. De altfel, mulţi oameni ţin acest post (al Sfintei Marii) acum" (în îooo-iuo). -Nicoiae3.
      
1605. 
      -"In postul Adormirii Prea Sfintei Slăpînei noastre Născătoare de Dumnezeu, în 15 zile, afară de Schimbarea la Faţă a lui Hiistos, ne postim pînă la al nouălea ceas din zi, luni, miercuri şi vineri, mîncînd mîncare uscată şi facem şi plecare genunchilor pînă la împărtăşirea cu Sfintele Taine. Iar marţi şi joi fiertură fără untdelemn. Iar sîmbăta şi duminică facem fiertură cu untdelemn şi bem vin. Iar peşte nu mîncăm pînă la Adonnirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, fără numai la Schimbarea la faţă a lui Hristos mîncăm peşte de două ori pe zi". -Tipicul Marc, p. 44.
      
1606. 
      -"Postul lui August este întm cinstea Maicii Domnului care ştiindu-şi mai dinainte mutarea sa, pumrea postea şi se mgu... înălţîndu-se către dragostea Fiului ei la care şi noi trebuie să răspundem prin post şi rugăciune. Unii zic cu acest post se ţine întm cinstirea praznicului Schimbării la Faţă a Domnului şi al Adormirii unul fiind pricinuitor dc lumină iar altul dc mijlocire al Maicii
      

Domnului penlni noi". -Simeon Tes. IX, 34.

1607. -August are dezlegări: 6 -Schimbarea Ia faţă, peşte; 15
-Adormirea Maicii Domnului, dezlegare la toate, afară de miercuri şi
vineri cînd mîncăm numai peşte; 29 -Tăierea Capului Siîntului Ioan
Botezătorul, dezlegare numai la untdelemn şi vin şi post în orice zi
s-ar întîmplu. Pe alocuri este obiceiul să nu se mănînce struguri,
pepeni şi orice fel de fructe roşii în amintirea vărsării sîngelui
proorocesc; 31 -Cinstitul Brîu al Mafcii Domnului, vin şi untdelemn.

-Tipicul Mare, p. 727.

1608. 
      -Septembrie are dezlegări: l-Cuviosul Simeon Stîlpnicul, vin şi untdelemn; 6 -Sf. Arhanghel Mihail, vin şi untdelemn; 14 -înălţarea Sfintei Cruci: "La masă se face mîngîierea fraţilor cu untdelemn şi vin şi alte mîncăii de seminţe. Iar de brînză şi de ouă şi de peşte nicidecum nu îndrăznim a ne atinge". -Tipicul Mare, p. 82; 23 -Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul, vin şi untdelemn; 26 -Stîntul Ioan Evanghelistul vin şi untdelemn.
      
1609. 
      -Octombrie are dezlegări: 6 -Sf.. Apostol Toma, vin şi untdelemn; 9 -Sf. Apostol Iacob Alfeu, vin şi untdelemn; 26 -Sf. Mucenic Dimitrie, vin şi untdelemn.
      
1610. 
      -Noiembrie are dezlegări: 8 -Sf. Arhangheli Mihail şi Gaviiil, vin şi untdelemn; 14 -Sf. Apostol Filip, dezlegare la peşte pentru lăsatul de carne şi începutul postului Naşterii Domnului; 16 -Sf. Ap. Matei dezlegare la vin şi untdelemn, marţi şi joi, iar sîmbăta şi duminică la peşte; 21 -Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, dezlegme Ia peşte; 24 -Sf. Muceniţă Ecaterina, vin şi untdelemn.
      
1611. 
      -"Postul Crăciunului şi al Sfinţilor Apostoli se posteşte lunea, miercurea şi vinerea fără peşte, vin şi ulei afară de cei bolnavi. Cei ce vor să placă mai mult lui Dumnezeu mănîncă peşte numai sîmbăta şi duminica". -ILT, 484.
      
1612. 
      -"Postul Naşterii lui Hristos simbolizează postul lui Moise de patnizeci de zile cînd a primit cuvîntul lui Dumnezeu scris pe piatră, iar noi postim patnizeci de zile ca să primim cuvîntul cel întmpat din fecioară, din care ne împărtăşim, nu numai cu auzul legii ca la Moise, ci cu însuşi Tnipul şi Sîngele vieţii veşnice". -Simeon Tes. IX, 54.
      

1608. 
      -Decembrie are dezlegări: 4 -Sf. Muceniţă Varvara, vin şi untdelemn; S -Sf. Sava cel sfinţit, vin şi untdelemn; 6 -Sf. Nicolae, vin şi untdelemn, unde-i hramul şi la peşte; 9 -Zămislirea Sf. Ana, vin şi untdelemn; 24 -Ajunul Naşterii Domnului, numai la vin şi la untdelemn pentru cei bolnavi. Fost riguros; 25 -Naşterea Domnului "dezlegare la toate".
      
1609. 
      -"Se cuvine a şti că dacă s-ar înlîmpla praznicul Naşterii Domnului Hristos şi al Botezului Domnului miercuri sau vineri dezlegăm la brinză şi la ouă, iar mirenii la came. Iar cele 12 zile după Naşterea lui Hiislos şi în săptămîna d doua dinaintea lăsatului sec de came şi în săplămîna cea luminată şi săptămîna penticostandui (după Rusalii vinerea şi miercurea) dezleagă monahii la brinză şi la ouă, iar mirenii la came. Iar în săplămîna biînzei dezleagă şi monahii şi mirenii numai la brinză şi la ouă cu deosebire că miercurea şi vinerea întru al nouălea ceas dezlegăm odată în zi" (harţi). -Tipicul Mare, p. 43-44.
      
1610. 
      -în cele patru posturi, precum miercurea şi vinerea este ca soţii să se înfrîneze de la împreunarea trupească ca semn că iubim pe Dumnezeu. -Trebnic p. 519.
      

CLXXVI. PREDESTINAŢIA

1616. -Potrivit cu pkinul creuţiuiiii, Dumnezeu a predestinat pe toţi
oamenii la fericirea cea veşnică (Matei 25, 34; I Gir! 2, 9; Ovrei li, 16) însă nu
necondiţionat, ci condiţionat şi anume, ca fiecare om să luuvze conştient şi
liber cu harul dat lui în dup gratis, conform cu legea Domnului, fiindcă El
voieşte ca toţi otuneuii să se mîntuiască şi să vină la conştiinţa adevărului (I
Tim. 2,4; U Tim. 1,9; I Petru 1,5). Cei ce întrebuinţează rău voinţa lor şi nu voiesc să
colaboreze cu harul şi legile Domnului, se predestinează singuri la osîndă
dreptăţii dumnezeieşti, care a fost gătit diavolilor şi îngerilor Iui (Matei 15,46; I
Tes. 5, 9). Dumnezeu, ca cel ce este atotştiutor cunoaşte de nuii înainte pe
oameni (Efes. 1,4) care vor întrebuinţa bine voinţa lor şi astfel, El le sporeşte
tot mai mult ImiuL, fără a-i scuti de suferinţele obşteşti, pentru ca ei să
lucreze tot mai mult fapta cea bună, spre slava lui Dumnezeu, folosul
aproapelui şi mîntuirea lor. "Mai înainte de a te fi născut, Eu le-am ales şi le-am

făcut prooroc al lieanUUilor" (Ier. 1,5; Isaia 49,1-7; Luca 1,15; Gal. 1, KM6; Rom. 9,6-13).

1617. -"Mult înrăiţii eretici zic, că Dumnezeu predestinează pe unii la
slavă şi osîndeşte pe alţii, fără a ţine seama de faptele celor predestinaţi
şi osîndiţi, însă această afinnaţie esle o nelegiuire... Dumnezeu nu
râpeşte facultatea de a voi sau a nu voi, de a asculta sau de a nu asculta de Dînsul... El nu are nici o legătură cu faptele cele rele ale omului, ci El voieşte deopotrivă mînluirea tuturor fiindcă ştim că la El nu este părtinire (Rom. 2, ll). Mărturisim că toţi cei ce s-au făcut vase ale pierzării, prin voinţa lor înrăită şi inima lor nepocăită, pe bună dreptate cad la osîndă. Niciodată să nu zicem că Dumnezeu este cauza osîndirii veşnice, El, care arată că se face mare bucurie în cer pentm un păcătos care se pocăieşte (Luca 15,7)... Pe cei ce învaţă astfel îi declarăm că sînt mai răi decît cei vestiţi în nelegiuire, şi-i supunem anatemii veşnice". -Pavăza Ort. Dec. III.

CLXXVIL PREDICA

1618. -Clericul este dator să catehizeze poporul, căci credinja
vine prin auz, iar auzul prin vestirea cuvîntului lui Dumnezeu

(Rom. 10, 17) căci altfel: "Popond piere din lipsa de cunoştinţe şi fiindcă ai lepădat cunoştinţa şi Eu le voi lepăda ca să nu mai fii Mie preot, căci ai uitat legea Dumnezeului tău" (Caic 4, 6). Catehezele şi predicile să se facă pe temeiul Sfintei Scripturi după exemplul

Sfinţilor Părinţi (I Cor. 9, 16; II Tini. 4, 14; Iez. 3, 17; 8, 34; 18, 35, 34)

întărită de viaţa morală a clerului. Predica face parte integrantă din cult şi deci păstorul care nu predică nu-şi împlineşte misiunea

(Prov. 8, 10; 23, 12; Matei 15, 9; II Tini. 4, 3; Tit 1, 9-10; II loan 1, 9; V. Catehizarea).

1619. -"Mi este îngăduit episcopului să înveţe în public în altă cetate
care nu ţine de el. Iar dacă se va vădi că face aceasta, să fie scos de la
episcopie însă să lucreze numai cele ale prezbitemlui". -VI ec. 20.

1620. -"Nu se cuvine mireanului să predice sau să înveţe în public
spre a-şi însuşi dregătorie dăscălească, ci să urmeze aşezămîntul celui
predanisil de Domnul şi să-şi deschidă urechea la cuvîntul celor ce
au luat dandpropovăduirii învăţătoreşli şi de la aceştia să înveţe cele
dumnezeieşti. Căci în Biserica cea unică Dumnezeu a făcut multe
mădulare după cuvîntul apostolului (I Cor. 12, 27) pe care Grigore
Teologul tălmăcindu-l, arată lămurit rînduială în privinţa acestora,
zicînd: "Această rînduială să o cinstim fraţilor şi pc aceasta să o
păzim. Unul trebuie să fie ureche, altul limbă, altul mînă, altul
altceva; acesta să înveţe, acela să se înveţe" şi puţin după aceea: "Şi
cel ce se învaţă să fie întm supunere şi cel ce împărtăşeşte învăţătura
să facă aceasta cu bucurie şi cel ce slujeşte să o facă cu osîrdie". Să nu fim toţi limbă, aceasta este destul de lămurit, nici să fie toţi apostoli, nici toţi prooroci, nici toţi tălmăcitori; şi după aceea: "De ce te faci pe tine păstor oaie fiind, de ce te faci cap, picior fiind, de ce te apuci a conduce obşti fiind pus între soldaţi?". Si alt loc: "înţelepciunea poninceşte: Nu fii grabnic în cuvinte, nu te întrece cu cel bogat sărac fund, nici nu căuta să fi mai înţelept decît cei înţelepţi". Iar de se va afla cineva că va călca acest canon să se afurisească palmzeci de zile". -VI ec. 64.

1621. -Nu este iertat femeilor să vorbească în timpul
dumnezeieştilor liturghii (fură binecuvîntare) şi după cuvintele
Apostolului Pavel să tacă, căci lor nu le-a fost îngăduit să vorbească
(dacă nu ştiu carte) ci să se supună, după cum zice legea. Iar dacă
vreau ca să înveţe ceva (cele fără cultură) să întrebe acasă pe
bărbaţii lor" (I Cor. 14, 34-35). -VI ec.70.

1622. -"Se hotărăşte ca un episcop cînd va veni în altă eparhie cu
scop de propagandă, speculînd cele religioase şi ar voi să stea acolo
mai multă vreme să nu predice şi să slujească, mai ales cu scopul de
a înjosi şi nişina pe episcopul locului care este mai puţin iscusit întm
învăţătură şi slujbă căci o astfel de purtare, întotdeauna a dat naşteri
la tulburări ca şi cum ar voi să'acapareze acea eparhie prin vicleşugid
intrigării, nesfiindu-se a părăsi eparhia încredinţată lui şi a se muta la
alta mai bună. Deci şi pentm vizite trebuie a se fixa timpul, fiindcă a
nu îngădui nici un fel de vizită a unui episcop este ceva neomenos şi
duşmănos. Trebuie'să ne amintim că părinţii au hotărit (Ap. 14) că
dacă un mirean nu s-ar duce la liturghie în trei duminici la riiid să fie
oprit de la împărtăşire şi deci, cu atît mai mult, nu este drept şi nici
moral ca un episcop dacă nu este reţinut de o nevoie mai grea să
lipsească mai multă vreme de la slujbele Bisericii eparhiei sale şi a
mîhni (sminti) pe păstoriţii săi". -(VI ec. 80; I-II, 16. -Sard. 1:.

1623. "Nu trebuie nimic trecut cu vederea (cu privire la faţa
clericilor). Sinepiscopii din eparhiile cu puţină avere internă, dar
care au avere gospodărită în alte eparhii spre a ajuta celor săraci,
socotim că ar fi bine să li se îngăduie să meargă la moşiile lor spre a
se stringe rodurile, lipsind din eparhiile lor timp de trei duminici,
adică trei săptămîni, în care timp ei pot să meargă şi să participe la
Liturghie în Biserica eparhială a prezbitendui din apropiere, ca să nu

f
fie lipsit de îmbisericire, dar să nu se ducă în cetatea reşedinţă a episcopului eparhiot. Cu chipul acesta ei pot să-şi agonisească cele de trebuinţă şi totodată vor înlătura şi păcatul trufiei (din c. 11)". -Sard. 12.

1624. -"Cu privire la contribuţia şi predic urca eliberării sclavilor în

Biserică, să se ia exemplu după Biserica din Italia, spre a se putea
săvîrşi toate cele vrednice de credinţă pentm cinstea Bisericii şi
mîntuirea sufletelor, iar noi să avem răsplata înaintea Domnului..."
(Combătînd pe stăpînii deţinători de robi). -Cart. 64.

CLXXVHI.

PREOTEASA

1625. -Preoteasa este soţia legitimă a preotului din prima, lui şi a

ei, căsătorie, înainte de hirotonia în ipodiacon. Ea nu trebuie să fi
avut vreodată legătură cu alt bărbat, (VI ce. 26; Sf. Vasile 27) ci trebuie să
fi fost fecioară. "Să nu-şi ia de soţie o curvă sau spurcată, nici femeie
lăsată de băibat, căci ei sînt sfinţi pentm Dumnezeu" (I<;v. 21, 7). "Ea
trebuie să aibă o natură morală (Ap. 18) serioasă, modestă, (I Tim. 3, 11)
înfînată şi evlavioasă (Const. Ap. i, 8-10). întmcît sînt amîndoi un tmp,
amîndoi au aceleaşi obligaţii morale. Femeia este opaiţe a bărbatului şi
din el luată şi alcătuită şi din această pricină Dumnezeu, aproape în
toate locurile din Sf. Scriptură, se adresează mai înlîi băibalului ca cel
dintîi zidit, fiindcă sînt doi într-un singur imp şi împreună cu bărbatul
Se înţelege şi femeia". -Sf. Ciprian D. I*. Fecioare 4.

1626. -"Voind noi ca toate să se facă spre zidirea Bisericii am

hotărît să punem ordine în viaţa preoţilor de la Bisericile ocupate de
barbari. Astfel, dacă ei socotesc că pot călca dumnezeiescul canon
(Ap.'S) care dispune a nu-şi lăsa propria sa soţie sub cuvînt de evlavie şi
a face mai mult decît li s-a pomneit şi din această pricină se înţeleg cu
soţiile (or ca să se reţină de la împreunarea tmpească (legitimă).
Hotărim (dacă au făcut această făgăduinţă) să nu mai trăiască
nicidecum împreună cu ele (în aceeaşi casă), ca prin aceasta să se
dea dovadă de împlinirea făgăduinţelor lor. Şi aceasta am făcut-o, nu
pentm altceva decît o iconomisire pentm socotinţa lor mică de suflet
şi pentm moravurile lor străine (de adevărată înţelegere) şi

slăbiciunea lor". -VI, 30 (V. Monahismul).

1627. -"Preotul de-i va face muierea lui preacurvie, acela să se

călugărească într-o mînăstire". -FUG, K)7(V. Hirotonia).

1628. 
      -"Preoteasa căreia îi va muri preotul, de nu va putea să se (ie de cură(ia ei, de va vrea să se mărite neoprită să fie". -ILT.75.
      
1629. 
      -"Cel ce va să fie preot, trebuie să fie în viaţă curată şi îmbunătăţită, aşa să se caute să fie şi femeia lui cinstită şi curată". -ILT, 84.
      
1630. 
      -"De va curvi muierea unui om şi se va vădi de fapte dovedite, unul ca acela în slujba preo(iei nu va putea veni. Iar de se va hirotonisi cineva şi după hirotonie muierea lui va curvi, atunci să o lase, iar de va vrea să se afle cu dînsa acela nu poate să aibă sau să tină vreun dar preoţesc". -ILT, 84.
      
1631. 
      -"Iar de va fi preot şi de va curvi preoteasa lui, ponincesc dumnezeieştii părinţi, de-i va fi voia să ţină preoţia, să se despartă de dînsa de tot. Iar de va vrea să ţină pe dînsa ca mai înainte, atunci se desparte de rînduială preoţiei în care se află, pentm că acea preoteasă a lui a curvit, dacă s-a spurcat este spurcată, pentm aceea preotul ei, de se va amesteca cu ea se face tot un tmp, de aceea şi el se amestecă întm spurcăciunea celuilalt şi este spurcai. Drept aceea nu mai poate
      

veni Să fie întm slujba Bisericii". -ILT, 84 (Vezi Curvia clericului. Văduvia, Hirotonia, Recăsătorirea preotului).