Ieromonah Nicodim Saehelctoe

8,17). Şi Dumnezeu a stat in adunarea dumnezeilor, in mijloc va vedea pe Dumnezeu" (Ps. 81, l)... Deci ne închinăm sfinţilor ca unora ce sînt slăviţi de Dumnezeu, ca unora ce sînt făcuţi de Dumnezeu temători potrivnicilor şi binefăcători celor ce se apropie de El cu credinţă; nu ne închinăm lor ca unora care ar fi prin fire Dumnezeu şi binefăcători, ci ca unor robi şi slujitori lui Dumnezeu, care au dobîndit din dragoste către Dumnezeu, deplina încredere faţă de El (I loan 3, 21). Ne închinăm sfinţilor pentm că este unora împăratul Dumnezeu, cînd vede că sluga lui iubită este închinată nu ca împărat, ci ca un slujitor şi prieten binevoitor. Cei ce se apropie cu credinţă primesc ceea ce au cenit, fie că sluga cere aceasta de la împăratul (Dumnezeu), fie că împăratul primeşte cinstea şi credinţa celui care cere de la sluga lui, deoarece a cerul în numele lui. Astfel, cei care s-au apropiat, prin apostoli de litfus au căpătat vindecare. In chipul acesta umbra, năframele şi şorţurile apostolilor au fost izvoare tămăduitoare (P. Ap. 5, 15; 19, 12). Dar toţi cei care vor, prin răzvrătire şi revoltă să fie veneraţi ca Dumnezeu care sînt nevrednici de închinăciune şi vrednici de focul cel veşnic, şi toţi cei care în chip dispreţuitor şi cu îngimfată gîndire, nu se închină slugilor lui Dumnezeu, sînt condamnaţi ca nişte mîndri şi orgolioşi şi ca nişte necredincioşi faţă de Dumnezeu. Martori de adevănd acesta sînt copiii, care au fost mîncaţi de urşi, pentm că au Strigat CU dispreţ llti Elisei" (IV împ. 2, 23-24). -Sf. loan Damaschin, Sf. Icoane III. 33.

1779. î -"Cum trebuie să cugetăm despre sfintele icoane şi închinarea (venerarea) sfinţilor? R: Deoarece există sfinţi şi ei sînt recunoscuţi ca mijlocitori de biserica sobornicească, după felul cum s-a zis în capitolul (definiţia, decretul) al vm-lea este potrivit a se spune că-i cinstim ca pe iubiţi ai lui Dumnezeu şi ca nigători pentm noi Dumnezeului tuturor. Pe aceştia îi cinstim în două cliipuri. într-un chip pe Maica Cuvîntului lui Dumnezeu, pe caie-l numim şi supra-venerare (Iperdulia, iperdulicom). Căci deşi Născătoarea de Dumnezeu este o adevărată slugă a unicului Dumnezeu, însă este şi mama lui Dumnezeu, ea care a născut tnipeşle pe unul din Treime. De aceea este şi preaslăvilă, că fără de asemănare întrece pe toţi îngerii şi sfinţii; pentm aceea îi şi dăm o închinare (venerme, proncliinisin), supravenerală (iperdulichin). Al doilea chip îl numim venerare (dulicon) ne închinăm (veneram) sau cinstim pe sfinţii îngeri, apostoli, profeţi, martiri şi în general pe toţi sfinţii". Pavăza Ort. Dccr. XVIII, tntr. IV.

1780. - "Credem că Domnul nostru Iisus Hristos este unicul nostm
mijlocitor şi că S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentm toţi şi cu sîngele
Său a făcut împăca/ca omului ai Dumnezeu, şi că El este îngrijitonil,
Mîngîietond şi airăţilo/ulpăcatelor noastre. Mărturisim deasemenea că sfinţii
intervin pentm noi în mgăciuni şi cereri şi înaintea tuturora, Preacurata Maica
lui Dumnezeu Cuvîntului; tot astfel zicem şi despre sfinţii îngeri ca păzitorii
noştrii, despre apostoli, profeţi, martiri, drepţi şi despre toţi aceia pe care i-a
preamărit El, ca pe nişte slugi credincioase ale Sale, cu care împreună îi
numărăm şi pe ariiierei şi pe preoţi, ca unii ce împreună stau la Dumnezeiescul
altar, cum şi pe bărbaţii drepţi, distinşi prin virtute. A ne niga unii pentm alţii, şi
că mult poate mgăciunea dreptului (Iacob 5, 16) şi că Dumnezeu mai mult
asadtă pe cei sfinţi, decît pe cei ce rămîn în păcate -aceasta din sfintele căiţi ne
învăţăm (Ioan 9, 31). Mărturisim că sfinţii sînt ajutători şi mijlocitori pentm
noi înaintea lui Dumnezeu, nu numai aici în timpul petrecerii lor cu noi, ci
încă mai mult după moarte, cînd ei după îndepărtarea oglinzii (de care
pomeneşte apostolul) privesc curat Sf. Treime şi nemăiginita lui lumină.
Căci precum noi nu ne îndoim că sfinţii profeţi, fiind încă în tmp
muritor au văzut lucrurile cele cereşti, prin care se prevesteau cele
viitoare, tot asemenea nu ne îndoim, dar şi neclătinat credem şi
mărturisim că îngerii şi sfinţii, care au devenit ca nişte îngeri, cu
ajutoml nemărginitei lumini dumnezeieşti văd nevoile noastre".
Ep. Patr. 1723, Def. VIII.

CCIV. SILUIREA

1781. -Se numeşte silă sau siluire constrîngerea impusă de
oameni sau împrejurări voinţei omului spre a face ceea ce nu
voieşte să facă din iniţiativă proprie. Sila are diferite gradaţii de la
primirea sfatului liber şi pînă la totala constringere fizică şi
sufletească. în măsura în care omul silit a consimţit la fapta
impusă lui în aceeaşi proporţie de consimţămînt sau silă el poartă
răspunderea. "Voi încă nu v-aţi împotrivit pînă la sînge împotriva
păcatului" (Evrei 12, 4; 10, 32-34; I Cor. 10, 13; Iacob 4, 7). Cel ce a fost
supus unei totale constrîngeri nu are nici o răspundere pentru
fapta sa, ci păcatul cade asupra siluitorului. "Dacă un om se culcă
cu o fată nelogodită fără voia ei, acel om să dea tatălui fetei 50 de
sicii de argint (0,750 kg) în plus pentm că a necinstit-o şi s-o ia de soţie"
(Deut. 22, 23-30; V. Curvia laicilor).

1782. -"Părinţii şi mai ales canonul al 48-/ea al lui Vasile cel Mare au hotărit ca să nu să se supună canonisirilor cei pîngăriţi de oameni silnic sau stăpîni". -l. Post. 17.

ccv.

SIMONIA

1783. 
      -Simonia este păcatul vînzării de cele sfinte pe bani, pe daruri materiale sau angajamente de influienţă socială sau politică, îndeosebi a hirotoniei şi a altor demnităţi bisericeşti pentru care păcat cel ce hirotoniseşte şi cel ce se hirotoniseşte precum şi cei ce a mijlocit sub diferite forme de vînzare vor avea o grea osîndă asemenea cu cea dată de Sfîntul Petru lui Simon Vrăjitorul: "Banii tăi să fie cu tine întm pierzarea iadului (F. Apostolilor 8, 20) fiindcă banul este o unitate de măsură pentru cele materiale şi nu pentm cele spirituale. Prcoţimea nu este o funcţiune, ci o misiune jertfelnică după exemplul Domnului Iisus, a Sf. Apostoli, a Sf. Părinţi şi mucenici pe sîngele cărora s-a întemeiat Biserica şi prin ea se împarte gratis hanii sfinţilor, a Sfiitului Duh care nu se poate vinde pe bani. "In dar aţi luat în dar daţi" (Matei io, 8; Apost. 29; IV ec. 2; VI ec. 2; VI ec. 22, 23; VII ec. 4, 5, 15, 19; Laod. 12, Sard. 2; Sf.Vasile 90; V. Hirotonia).
      
1784. 
      -"Păcat de moane esle alunei cînd cel ce păcătuieşte rămîne nepocăit. Dar şi mai rău decît aceasta este cînd cineva calcă adevănirile dreptei credinţe şi slujeşte mai mult lui Mamona decît să asculte de Dumnezeu, neţinînd seamă de aşezăinintele lor canonice. Dumnezeu nu este întm unii ca aceştia, dacă nu se smeresc şi se îndreaptă din păcahd lor căci unii ca aceştia şi mai mult trebuie să se apropie de Dumnezeu şi cu inimă înfrîntă să ceară iertare de păcate şi să nu se mai laude cu donaţii nelegiuite căci Domnul esle aproape numai de cei cu inima smerită (Ps. 33,19). Deci cei ce se laudă că prin donaţii de aur (către Biserică sau mînăstire) au căpătat favoare de a f puşi în slujba Bisericii şi bizuindu-se mai departe pe acest obicei păcătos, care înstrăinează (pe cel ce se bizuie pe el) de la Dumnezeu şi de la toată vrednicia preoţiei şi prin acest mijloc cu atitudinea nenişinată pe faţă şi cu cuvinte de ocară defăima pe colegii lor care au fost aleşi de Duhul Sfnt penlni viaţa lor evlavioasă şi au fost puşi în slujba Bisericii, fără a face donaţie de aur; pe aceşti defăimători trebuie să stea în treapta cea mai de pe urmă din tagma lor. Dacă nu se vor îndrepta să fie supuşi canonisirilor. Iar dacă cineva va face astfel de donaţii la hirotonie să se procedeze cu ei potrivit cu canonul 29 apostolic .cure zice: Dacă vreun episcop"" prezbiter sau diacon a ajuns la această demnitate prin bani să se caterisească, atît dînsul cît şi cel care l-a hirotonisit şi să se taie desăvîrşit de la împărtăşirea Bisericii, ca pe Simon Magtd, de mine Petm. De asemenea şi în canonul 2 al Sf. Părinţi din Calcedon care zice: "Dacă vreun episcop ar săvîrşi hirotonia pe bani şi ar vinde hand, care nu se poate vinde şi ar hirotonisi pe bani episcopi, horepiscop, prezbiter, diacon sau alt oarecare cleric, sau ar promova pe bani econom, avocat bisericesc, paramonar sau în orice fel de treaptă pentm cîştig mîrşav şi dacă se dovedeşte că a făcut aceasta să se primejduiască din treapta sa. Cel hirotonisit să nu aibă nici un folos din hirotonia sau rangul dobîndit prin negoţ, ci să rămînă străin de slujba sau rangul pe care l-a dobîndit cu bani. Iar dacă cineva a fost mijlocitor în astfel de treburi murdare sau nelegiuite, acela dacă este cleric să se caterisească, iar dacă este laic sau monah să se anatemalisească". -vii cc. 5. »
      

1783. 
      -'Domnul şi Dumnezeul nostm Iisus Hristos cînd a încredinţat sfinţilor Săi ucenici propovăduirea evangheliei şi i-a trimis pe ei învăţători oamenilor din toată lumea, le-a pomncit în chip hotărit ca daml ce l-au primit de la El şi ei în dar să-l dea oamenilor, necîştigîndpentm el aramă sau argint sau aur sau în general vreo altă avere materială sau pămîntească fiindcă răsplata hanirilor cereşti şi duhovniceşti nu sînt cele pămînleşti şi picriloare. Pomnca aceasta a dat-o nu numai acelora, ci prin ei şi nouă, pe care ne-au învrednicit a intra în treapta şi locul lor. Şi trebuie ca precum atunci aceia, aşa şi noi acum să o păstrăm şi să o obsen'ăm riguros şi să nu născocim prin sofisme şi nebunii, nici să nu ne amncăm în situaţii primejdioase. "în dar", zice "aţi luat, iar în dar să daţi. Să nu cîştigaţi nici aramă, nici argint, nici aur la cingătoareie Voastre" (Matei 10, 8, 9). Simplu şi lămurit este cuvîntul acestei pomnci neavînd nimic îndoielnic, nici imposibil (de îndeplinit) nici avînd trebuinţă de tălmăcire sofistică". -Ghenadie, Enciclica (459) -1.
      
1784. 
      -"De la Mine aţi primit demnitatea preoţiei, zice: dacă mi-aţi dat mie ceva pentm aceasta, ori mic, ori mare şi dacă aceasta s-a vîndut din partea Mea, vindeţi-o şi voi altora; iar dacă aţi primit-o în dar, daţi-o şi voi în dar. Ce este mai lămurit decît pomnca aceasta? Ce este mai de folos celor ce i se supun ? Cu adevărat, vai de acei ce înţeleg să cîştige danii lui Dumnezeu, ori să-l dea pentm bani, căci
      după cele spuse de Sfîntul Petru unii ca aceştia dau prilejul pentm
      venin de amărăciune şi pentm împreunarea cu nedreptatea, cuprinşi
      fiind de lăcomia lor de argint. Drept aceea, de acord cu această lege a
      Domnului şi canonul dat în această privinţă al cuvioşilor şi fericiţilor
      părinţi de la sfînlul şi marele sinod ecumenic în Calcedon, ne spune
      nouă lămurit astfel prin aceste cuvinte". -Ghenadic Enc. -2. "
      

1787. -"Dacă vreun episcop ar săvîrşi hirotonia pentm bani şi ar
face obiect de vînzare hanii care nu se vinde şi ar hirotoni pe bani
episcop sau ho/episcop sau prezbiter sau diacon sau pe altcineva din
cei care se numără în cler, ori ar promova pentm bani economi sau
edict sau paramonari sau pe oricare din canon pentm mîrşav cîştig şi
dacă se dovedeşte că a făcut aceasta, să se primejduiască din treapta
sa. Şi cel hirotonisit să nu aibă nici un folos din hirotonia sau
promovarea cea din negoţ; ci să fie străin de demnitatea sau
funcţiunea pe care a dobîndit-o penlni bani. Iar dacă cineva a fost
mijlocitor în astfel de afaceri urile şi ilegale acela dacă ar fi cleric să
cadă din treapta sa, iar dacă este laic sau monah să se
anatematisească". -Ghenadic Enc. -3.

1788. 
      -"Prea bune şi foarte drept cinstitoare sînt ponincile canonului Sfinţilor Părinţi care resping şi anulează tot atacul satanicesc şi toată apucătura diabolică îndreptată împotriva da/ului duhovnicesc; căci cu nici un chip nu se admite ca promovarea hirotoniei să se facă sau să se primească pentm bani, nici de cel ce o săvîrşeşte, nici de cel ce primeşte promovarea hirotoniei. Dar nu permite a se da bani nici înainte, nici în timpul hirotoniei nici, după timpul hirotoniei, nici în însăşi timpul hirotoniei deoarece cu desăvîrşire s-a oprit mituirea penlni acest lucm". -Ghenadic Enc. 4.
      
1789. 
      -"Totuşi fiindcă acum, deşi acestea sînt oprite lămurit, s-au vădit unii din Biserica galalenilor, care dispreţuiesc şi calcă din cauza lăcomiei ruşinoase şi a iubirii de argint aceste pontnci mîntuitoare şi morale, am socotit şi noi că esle bine a le reînnoi iarăşi pe acestea împreună cu sfînlul sinod care se ţine întru această cetate împărătească, Roma nouă, pentriheă fără de nici o născocire şi fără de niciun pretext şi fără de niciun sofism să tăiem cu desăvîrşire acest obicei nelegiuit şi urît , care nu ştiu cum a intrat în prea sfintele Biserici, pentru că într-adevăr, fără de cîrciumărie şi curată fucîndu-sc glăsuirea de către arhiereii cei ce hirotonisesc să vină de sus hanii Sjîntului Duh; deoarece acum făcînd ei pentm bani promovarea şi lucrtnd fără curăţenie cu mîna, nu ştiu dacă vine asupra celui ce se prohiriseşte potrivit glasului evangheliei, ci mai vîrtos de nu se restrînge Iwnd (Domnului) Duhului Sfînt". -Ghenadie Enc. 5.
      

1790. -"Deci, să ştii, că oricine va fi vădit de una ca aceasta, ori
episcop, ori horepiscop, ori periodeut, ori prezbiter, ori diacon, ori
oricare altul din diaconi, ori oricare altul din canon ori laic, prin
hotărirea comună a arhiereilor şi cu vot obştesc se va osîndi, după
cum şi canonul Sfinţilor Părinţi de mai înainte zice: că trebuie ca
hanii să fie har şi cu nici un chip să nu se mijlocească argintul în
privinţa lui. Aşadar, să fie şi lepădat şi străin de orice demnitate
ieraticească şi slujbă şi supus blestemului anatcinii atît cel ce crede
că-l va cîştiga pe acesta cu bani, cît şi cel ce făgăduieşte să-l dea
acestora pe bani, ori cleric ori mirean de ar f de s-ar dovedi ori nu
s-ar dovedi că a făcut aceasta; căci nu se pot împăca întru sine cele
neîmpăcate şi nici mumona să conlucreze cu Dumnezeu sau ca cei ce
slujesc aceluia să slujească şi lui Dumnezeu; şi aceasta este hotărirea
neîngăduilă a Domnului; "Nu poţi sluji lui Dumnezeu şi lui
Mamona" (Matei 6, 24). Punîndu-se cu tărie încrederea în aceasta şi
supiinîndu-le acestora, împreună cu Cel ce le-a spus acestea am dat
hotărirea împotriva acelora ce comit astfel de nelegiuiri". -Ghenadie
Ene. 5.

1791. -"Deci şi sfinţenia ta (ca episcop eparhiot al Romei)

să se îngrijească procedîndu-se cu toată prevederea că toate ca acestea, prin scrisori să se difuzeze lămurit atît episcopilor vicari cît şi periodeuţilor celor supuşi ţie, cît şi tuturor celorlalţi; pentru ca toţi creştinii într-un duh şi într-un suflet adunîndu-se slrîns laolaltă împotriva vrăjmaşului comun să putem tăia cu ajutorul lui Dumnezeu rădăcina lăcomiei de. huni sădită de acela întru noi împreună cu toate ramurile răutăţilor ei. Salutăm întreaga comunitate de fraţi întru Hristos de la tine. Fii sănătos întru Domnul, roagă-te pentm noi de Dumnezeu

preailtbitUle frate". - Ghenadie Encic. 4(,9. 7.

1792. -"în multe feluri şi în multe chipuri, din Evanghelii de la
Apostoli şi de la Părinţi ne învăţăm că la ceremonialul de sfinţire a
hirotoniei să nu ne stăpînească lăcomia de bani, să nu luăm aur şi argint şi să nu ne însuşim ceva străin la hirotonia vreunei persoane, precum vom arăta prin dovezile citate în cele următoare atît din Scripturile de Dumnezeu inspirate, cît şi din învăţăturile patristice. Căci cei ce-şi pun mîinile sînt slujitori ai Duhului Sfînt iar nu vînzălori ai Duhului Sfînt; deoarece cei ce au primit autorizaţia aceasta prin cuvîntul Domnului au vestit că ei în dar au primit hanii Duhului Sjînt, în dar să-l dea celor ce îl primesc de la dînşii. Iar dacă cineva se va dovedi că pe aur l-a cumpărat pe acesta, pe unul ca acesta îl declară lepădat de tagma ieraticească. Căci deşi cu numele a fost primit între clerici dar în realitate, prin faptă cuvîntul lor minte "căci nimeni nu poale sluji lui Dumezeu şi lui Mamona" precum ne-am învăţat din evanghelii (Matei 6, 24). Şi deoarece am auzit pe Dumnezeu grăind prin prooroci: "Preoţi, grăiţi în inima Ierusalimului" (îsaia 40, 2) şi iarăşi ameninţînd şi grăind: "Paznicul de va vedea că vin războinicii şi nu va semnala cu trîmbiţa şi popond nu se va păzi şi venind duşmanii vor pierde suflete, sîngele îl vor cere din mîna paznicului" (Ezcthiei 36, o), temîndu-ne să nu fim osîndiţi şi dojeniţi din cauza tăcerii, vestim tuturor mai întîi stătătorilor Bisericilor noastre, ca, cu îndrăzneală să zicem după dumnezeiescul Apostol: "Curaţi sîntem de sîngele" (F. A. 20, 26) celor ce calcă orînduirile canonice şi mult mai vînos de ale acelor care au hirotonit pentm bani, pe care dumnezeiescul Apostol Petru al cănii scaun l-ai moştenit chiar sfinţia ta i-a osîndit ca pe Simion Vrăjitond; din cauza aceasta nu ne sfiim să vestim adevănd, păslrînd cu sfinţenie cele transmise nouă prin canoane de la Sf. Apostoli şi de la slăviţii noştri părinţi şi ne scîrbim dacă s-a călcat de cineva unele ca acestea". -Ta ras ie, Bncic. (787) 1.

1793. -"Deci frăţeasca şi venerabila noastră arhierie (Adrian al Romei) care legal şi după voia lui Dumnezeu administrează sJînta slujbă ieraticească să se bucure de o mare cinste. Că marele şi întîiul arhiereu Hristos Dumnezeul nostm a zis prin proorocul: "Viu sînt Eu şi voi slăvi pe cei ce Mă slăvesc" (Imp. 1,30). Căci ştii bine bărbate al doririlor Duhului, că aproape mai de suportat este eresul nelegiuit al lui Macedonie şi al celor cu dînsul împreună luptători împotriva Duhului Sjînt bîtftnd că SJîntul Duh este o creatură şi rob a lui Dumnezeu şi al Tatălui, pe cînd aceşti simoniaci îl fac rob lomşi. Căci care stăpîn vinde ceea ce are, dacă vrea sau pe rob sau pe altceva ce are; aşijderea şi cel ce cumpără, vrînd să fie slăpîn pe ceea ce cumpără, le cîştigă cu preţ de argint. Astfel, cei ce fac acest comerţ nelegiuit înjosesc pe Duhul Sfînt păcăluind la fel cu cei ce hulesc că Hristos prin Belzehut scoate dracii; sau ca să spun mai exact se aseamănă cu Iuda vînzătoml care a vîndut pe Hristos pe preţ de argint, de Dumnezeu ucigaşilor iudei". -Tarasie, Enc. 2.

1794. 
      -"Deci, precum într-adevăr Duhul Sflnt este de o fiinţă cu Hristos Dumnezeul nostni, este pe deplin lămurit că cei ce vînd pe Duhul Sfint vor f părtaşi cu cei ce au vîndut pe Hristos. Iar dacă nu este cu putinţă să-L poată vinde, atunci este limpede că hanii Sfiitului Duh, adică sfinţenia preoţiei nu este întm dînşii; şi nici nu au primit-o şi nici nu o pot avea, căci ar trebui să-şi amintească pe SJîntul Petni care a zis către Simon: "Tu nu ai nici pane, nici soartă întru acest cuvînt al hirotoniei, că inima ta este necurată înaintea lui Dumnezeu" (Fapt. 8, 21). -Tarasie Enc. 3.
      
1795. 
      -"Căci dacă demnitatea preoţiei se vinde, apoi de prisos este lor petrecerea vieţii întm cinste, cît şi conduita întru curăţenie şi virtute. Apoi după dînşii de prisos este şi Pavel, dumnezeiescul Apostol, care învaţă că se cuvine episcopului să fie fără prihană, întreg la minte, cuviincios, învăţător, înfrînat, treaz, ţinîndu-se de cuvîntul credincios al învăţăturii, ca să poată aduce mîngîierea prin învăţătura cea sănătoasă şi a mustra cu demnitate pe cei ce se împotrivesc (Tim. 3,2). Deci toate acestea sînt departe de cel ce vinde şi cumpără preoţia". -Tarasie Enc. 4.
      

1796. 
      -"Prin imitatoarele dovezi culese din cărţile sfinte, se dovedeşte pe deplin cum că este cu totul străin de preoţie oricine dă sau primeşte (miţă) m oricare timp sau înainte de hirotonie sau după hirotonie, căci a lua este oricînd luare de mită. Dar şi toate promovările eclesiaslice se opresc a se da pentm bani". -Tarasie, Enc. 5.
      
1797. 
      -"Canonul al 29-lea al Sfinţilor Apostoli: "Dacă vreun episcop prin bani a ajuns la demnitatea aceasta mare, ori prezbiter, ori diacon să se caterisească atît dînsul cît şi cel ce l-a hirotonit şi să se taie desăvîrşit şi de la împărtăşire, ca Simon Magul prin mine Petm". -Tarasie Ec. 6.
      
1798. 
      -Din Faptele Apostolilor: "Şi văzînd Simon că Duhul Sfînt se dă prin punerea mîinilor apostolilor, le-a adus bani zicînd: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca pe oricare voi pune mîinile să primească
      

Duhul Sfînt. Dar Petru a zis către el: argintul tău să fie întru pieire cu tine, căci ai socotit că danii lui Dumnezeu se cîştigă pe bani. Tu n-ai pane nici soartă întru cuvîntul acesta; pentm că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Drept aceea pocăieşte-te de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doar ti se va ierta cugetul cel viclean al inimii tale; pentm că este otrăvit cu răutatea şi ai căzut în cursele cele nedrepte ale pierzării". -(Fapte 8,18-23). -Tarasie Enc.7.

1799. 
      -Din a treia a împăraţilor: "Şi după întimplarea aceasta nu s-a întors Ieroboam de la răutatea sa şi iarăşi a făcut din popond de rind preoţi pentru înălţimile idoleşti; cel ce vrea să fie preot îi umplea mîna lui cu bani şi se făcea preot înălţimilor. Şi s-a socotit aceasta spre păcat casei lui Iarobuam şi spre pieire şi stingerea neamului său de pe faţa pămîntului". -(c. 13, 33-34). Tarasie Enc. 8.
      
1800. 
      -Din a patra a împăraţilor (5, 15-27) în rezumat: "Elisei a refuzat să primească ceva de la Neeman Sirianul dar ucenicul său Gheezi pe furiş, i-a cerut bani de la Neeman şi astfel, Elisei l-a blestemat, zicîndu-i: "Ai luat argintul şi hainele să cumperi cu ei grădini şi măslinişuri şi vii şi oi şi boi şi slugi şi slujnice? Şi lepra lui Neeman se va lipi de tine şi de sănwiţa ta în veac şi a ieşit de la faţa lui lepros ca zăpada". -Tarasie Enc. 9.
      

1801. -Din comentariul Simţului Vasile la Isaia în rezumat:

"Legea evangheliei şi danirile ei nu se aseamănă cu vorbăria descîntătorilor a căror minciuni amăgitoare sînt plătite cu bani, ci damrile evangheliei sînt adevămri şi ele se dau în dar spre a fi date pi dar: "în dar aţi luat, în dar să daţi" (Matei 10, 8). Simon şi-a atras pierzarea, voind să cumpere ce nu se poate vinde (Fapte 8,20) singura plată pentru dar este mulţumirea (Ps. 115, 3) căci un singur dar se poate da pentru dar: Păstrarea cu vrednicie a darului primit.-Tarasie-Enc. 10.

1802. -Din scrisoarea aceluiaşi către episcopii cei de sub el ca
să nu se hirotonisească pentru bani: "Ei socotesc că nu păcătuiesc
dacă nu iau îndată, ci iau după hirotonisire; dar a lua este a lua
oricînd. Vă îndemn că acest venit sau mai bine zis această
introducere spre gheenă să o lepădaţi şi să nu vă faceţi nevrednici de
săvîrşirea sfintelor taine, spurcîndu-vă mîinile cu astfel de venituri
(canon 90)". -Tarasie Enc. 11.

1803.