- Din viaţa Sfîntului loan Gură de Aur în rezumat: în urma procesului... Sinodul a hotărit ca cei hirotonisiţi cu mită să ceară înapoi aurul dat episcopului Anton de la urmaşii lui, iar ei să aibă dreptul a se împărtăşi în altar fără a mai putea sluji cele preoţeşti, ca nu cîndva iertîndu-le această mită să se înrădăcineze iudaicescul sau egiptenescul obicei de a vinde şi a cumpăra preoţia. Fiindcă se spune cum că ticălosul şi mincinosul patriarh al iudeilor, în fiecare an schimba pe şefii sinagogilor ca să adune argint. Asemenea lui făcea şi marele preot al egiptenilor potrivit cu spusa proorocului: "Preoţii lui propovăduiau pentm bani şi proorocii lor pentm argint prooroceau" (Miheca 5,11). -Tarasie Enc 12.
-Din canoanele celor 630 de sfinţi părinţi întruniţi la Calcedon: "Dacă vreun episcop ar săvîrşi hirotonia pentm bani şi ar face obiect de vînzare haml care nu se vinde şi ar hirotoni pe bani episcop sau horepiscop sau prezbiter sau diacon sau pe altcineva, pe cei ce se numără între clerici, ori ar promova pentm bani econom sau codic sau paramonar sau pe oricare din canon pentm mîrşav cîştig şi dacă se dovedeşte că a făcut aceasta să se primejduiască penlni treapta sa; şi cel hirotonit să nu aibă niciun folos din hirotonie sau promovarea cea din negoţ şi să fie străin de demnitatea sau de funcţiunea pe care a dobîndit-o pentm bani. Iar dacă cineva a fost mijlocitor în astfel de afaceri urite şi ilegale acela dacă ar fi cleric să cadă din treapta sa, iar de este laic sau monah să se anatematisească". -(IV ec. 2). -Tarasie 13.
-După ce citează Enciclica lui Ghenadie (1789 şi VI ec. 22) încheie astfel: -"Toţi să auzim acestea şi să le băgăm în urechi nu numai arhiereii, ci şi toţi clericii precum şi toţi mirenii care locuiesc în lume. Deci, se cuvine ca noi să luăm aminte cu prisosinţă la cele auzite ca nu cumva să alunecăm pe alături (Evr. 2, "l) căci nu cu argint sau cu aur care se strică am fost răscumpăraţi din vieţuirea decăzută lăsată ca moştenire de la strămoşi, ci prin cinstit sîngele lui Hristos Celui nevinovat şi neîntinat ca un miel (I Petru i, 18-19>. Astfel, învăţîndu-ne pe noi, bărbate sfinte, să urinăm poruncilor din Scriptură şi celor evanghelice şi apostoliceşti, canoniceşti şi părinteşti ca să împlinim cu.fapta ceea ce gura noastră învaţă. Ridică-te la înălţimea măreaţă, înalţă glasul tău întm tăria credinţei; mergi, păşeşte intru nădejde; vesteşte cu îndrăzneală iubirii de adevăr pentru ca să se desfunţeze şi să piară punerea mîinilor pentru bani, precum şi orice nedreptate şi cîrciumărie simoniacă". -Tarasie, Patr. C-pol. (787) Enciclică.
CCXCI. SINODUL
1806.- Sinodul ecumenic este autoritatea supremă în ortodoxie, căci biserica lui Hristos se întemeiază pe sobornicitatea apostolică, ecumenică şi universală a tuturor episcopilor din lume care, adunaţi în sobor sau sinoade naţionale şi ecumenice au datoria de a defini şi a apăra adevărurile esenţiale de credinţă, de morală şi de cult şi a le încredinţa tuturor episcopilor prezenţi şi absenţi de pretutindeni să Ie aplice în pastoraţia eparhială ca pe nişte adevăruri infailibile (Matei 18,20; 28, 20; Ioan 14, 6; 16, 13; F. Ap. 14, 28; V. Dogmele).
I807.-Sinoadele mitropolitane sau patriarhale ale bisericilor naţionale au datoria numai să interpreteze şi să aplice canoanele sinoadelor ecumenice şi ale celor locale aprobate ecumenic, fără să scoată sau să adaoge ceva labele, sau a le tălmăci în alt chip, decît în acelaşi spirit al ecumenicităţii evanghelice şi apostolice, apărîndu-le integritatea lor dogmatică şi de cult, şi a osîndi pe eretici (IV ec. l; VI ec. l; VII ec.l). Hotărîrile sinodale cu privire la disciplina administrativă aparţin epocii şi tradiţiilor locale şi culturale putîndu-se modifica în decursul istoriei în aşa fel, ca să nu se aducă vătămare adevărurilor dogmatice, morale şi de cult. -"Astfel sinoadele bisericilor naţionale trebuie să se adune de două ori pe an, primăvara şi toamna (Apost. 34, 37; I ec. 19) sau cel puţin odată pe an (VI ec. 8; VII ec 6; Cart. 73), cînd episcopii sînt obligaţi să vină la sinod (IV ec. 19; VI ec. 8; Laod. 40; Sard. 6; Cart 76). Sinodul judecă pe episcopi (Ap.74; I. ec. 5; II ec. 6; IV ec. 9; Ant. 14, 15, 17, 20), şi primeşte spre judecare apelurile clericilor inferiori (I ec. 5; Ant. 6; Sard. 14; Cart. 11; Teofii 4; V. Neascultarea, Judecata).
1808.-" Episcopii fiecărui neam şi ţară se cuvine a recunoaşte pe cel mai mare dintre dînşii, şi a-l respecta drept căpetenie, şi nimic mai însemnat să nu se facă fără învoirea acestuia. Fiecare episcop poate să lucreze ( din iniţiativă proprie) numai la cele ce se referă la eparhia sa, şi la satele din cuprinsul ei. Dar nici căpetenia, mitropolit, patriarh să nu facă nimic ( din cele de interes general), decît numai cu învoirea tuturor, fiindcă numai aşa va fi bună colaborarea şi se vor face toate spre slava lui Dumnezeu prin Iisus Domnul, întm Sfîntul Duh: Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh ".-Apost. 34.
1809.-"Sinodul episcopilor să se adune de două ori pe ah, şi să cerceteze împreună dogmele dreptei credinţe şi să hotărască cu privire la problemele bisericeşti, care se vor ivi, şi anume odată în a patra săptămînă a Cincizecimii (după Paşti), iar a doua în a douăsprezecea zi a lunii octombrie" -Apost. 37.-
1810.- "Am iiotărît să rămînă în vigoare canoanele aşezate de Sfinţii Părinţi la toate sinoadele de pînă acum". -IV. ec. 1.
1811.->4 venit la cunoştinţa noastră că unii împotriva rînduielilor bisericeşti, alergînd la stăpîniri, prin decrete au împărţit în două o eparhie, încît prin aceasta sînt doi mitropoliţi în această eparhie. Deci sfînhd sinod a hotărit ca de acum înainte nici un episcop să nu îndrăznească aşa ceva, deoarece cel ce va încerca aceasta, va cădea din treapta sa, iar cetăţile care prin gramate împărăteşti sau onorat cu titlul de mitropolie împreună cw episcopul carele ocîrmuieşte acea biserică, să se bucure numai de ononiri, fireşte păstrîndu-şi drepturile proprii pe seama mitropoliei adevărate".- IV ec 12.
1812. -"A venit la cunoştinţa noastră că în eparhii nu se ţin sinoadele episcopilor prescrise de. canoane şi din această cauză multe treburi bisericeşti, care cer soluţionarea sînt neglijate... Deci, Sfîntul Sinod hotărăşte, potrivit canoanelor Sf. Părinţi, ca episcopii din fiecare eparhie mitropolitană să se întrunească de două ori pe an, în localitatea unde ar socoti episcopul - mitropolit, şi să se orînduiască toate cele de trebuinţă. Episcopii care nu vor veni, stînd în oraşele lor, şi fiind sănătoşi şi neavînd ocupaţie urgentă şi grabnică, să fie mustraţi frăţeşte". -IV ec. 19.-
1813*. -"Deoarece prea evlavioşii episcopi din Egipt, au amînat să subscrie epistola prea cuviosului arhiepiscop Leon, oprindu-se acum nu din împotrivirea faţă de credinţa primită de toţi, ci spunînd că este obicei în dieceza Egiphdui, ca să nu se facă nimic fără ştirea şi îndmmarea arhiepiscopului şi cerînd să fie îngăduiţi pînă la hirotonia viitomlui episcop al marei cetăţi Alexandria, noi am găsit că este omenesc şi lucni bun ca ei să fie îngăduiţi a rămîne în împărăteasca cetate, fiecare în treapta pe care o are, pînă cînd se va hirotoni arhiepiscopul marei cetăţi a Alexandriei. Totuşi rămînînd în treapta lor, sau să dea garanţie, dacă este cu putinţă sau să lege prin jurămînt că vor împărtăşi aceeaşi credinţă". -IV ec. 30.-
-"Voind şi noi ca să aibă tărie cele hotărîle de Sf. Părinţi, canonul (Ap. 37,1 ec. 5). care hotărăşte să se ţină în fiecare an, sinoadele episcopilor din fiecare eparhie (a bisericilor naţionale) în localitatea unde episcopul mitropoliei va socoti. Dacă din pricină excepţională nu se va putea ţine sinod de două ori pe an, -VI, ec. 8.-
-"Deoarece este un canon care zice: în fiecare eparhie trebuie să se ţie de două ori pe an, cercetări canonice de soboml episcopilor, însă din lipsa mijloacelor de călătorie, cuvioşii părinţi ai sinodului al şaselea (8) au hotărît ca să se ţie cel puţin odată pe an şi cele cu lipsă să le împlinească. Deci şi noi reînnoim acest canon. Dacă se va afla vreun dregător ca să oprească acestea, să se afurisească. Dacă vreun mitropolit nu s-ar griji de aceasta afară de cazuri binecuvîntate, să fie supus cercetărilor canonice. Adunîndu-se sinodul pentm chestiuni canonice, şi evanghelice, episcopii participanţi trebuie să fie cu băgare de seamă spre a păzi ponincile lui Dumnezeu căci numai întm păzirea lor, răsplătire este multă (Ps. 18, 11), pentm că ponincile sînt ca nişte făclii, iar legea Domnului ca o lumină, şi calea vieţii este mustrarea şi pedepsirea (Prov. 6, 23), şi pomnca Domnului este strălucitoare, luminînd ochii (Ps. 19, 6). Mitropolitul n-are dreptul să ceară damri de la episcopi, nici dobitoc, nici altceva, căci de se va dovedi că a făcut aceasta, să dea înapoi împătrit" (Ex. 22, l;Luea 19,8).-VII. ec. 6.
-"Episcopii din fiecare regiune trebuie să aleagă pe episcopul proestos (mitropolit) din capitală, care are grijă de toată regiunea, pentm că în capitală se adună toţi cei ce au treburi de aranjat. Pentm aceasta s-a hotărît ca el să aibă întîietate şi cinste, şi ceilalţi episcopi să rtu facă nimic mai de seamă fără el, potrivit vechiului canon în vigoare al părinţilor (Apost. 34) decît numai cele ce privesc fiecare eparhie în parte şi parohiile din cuprinsul ei. Fiecare episcop să aibă stăpînire în eparhia sa şi să o cînnuiască cu evlavie deosebită, şi să aibă grijă de toate parohiile eparhiei sale şi să hirotonească prezbiteri şi diaconi, şi să împartă judecata, dar mai mult decît aceasta, să nu facă nimic fără ştirea episcopului mitropolit şi fără socotinţa (sinodului) celorlalţi episcopi".- Ant. 9.-
-"Nici un episcop să nu se ducă în altă eparhie şi să hirotonisească pe cineva în slujba bisericii, nici să ducă cu sine pe alţi clerici, decît numai dacă ar fi chemat prin scrisorile mitropolitului şi a sinodului episcopilor în al cănii teritoriu s-ar duce. Iar dacă s-ar duce nechemat pentru a hirotonisi sau a orindui treburi bisericeşti, care nu cad în sarcina lui, cele făcute de el să fie fără valoare, iar el să fie pedepsit ca un tidburător, apoi Sfîntul Sinod să-l caterisească". -Ant. 13.-
-"Dacă vreun arhiereu ar primi hirotesie de episcop, încredinţîndu-i-se eparhie, şi nu ar primi sarcina de a merge la biserica încredinţată lui, acela să fie excomunicat pînă ce va primi fiind silit, sau pînă ce sinodul complet al episcopilor eparhiei ar hotări altfel cu privire la el". -Ant 17.
-"Dacă vreun episcop n-ar merge la eparhia pentm care a fost hirotonii, nu din pricina sa, ci din cauza refiizului popondui, fie din altă pricină independentă de voinţa sa, acela să fie părtaş la cinstea şi slujba de episcop, numai să nu facă tulburări în treburile bisericeşti unde ar sta. El trebuie să recunoască ceea ce ar hotări complehil sinodului eparhial, judecind cele de cuviinţă". -Ant. 18.
-"Pentm trebuinţele bisericeşti şi pentm dezlegarea pricinilor controversate, s-a hotărit că este bine să se ţină în fiecare eparhie (a bisericilor naţionale) de două ori pe an sinoadele episcopilor: întîi după a treia săptămînă a sărbătorii Pastelor, astfel că în a patra săptămînă a Cincizecimii, sinodul să se încheie la convocarea mitropolitului din capitală. Sinodul al doilea să se ţină la zilele lui (15) octombrie, care este a zecea zi Hiperveretaios. La aceste sinoade să vină prezbiterii şi diaconii şi toţi cei ce li se pare că sînt nedreptăţiţi (de eparbioţi) şi să dobîndească de la sinod judecarea (apelului). Insă (Ap. 37) sinodul să nu se poată convoca şi ţine de alţi episcopi decît numai de aceia cărora li s-a încredinţat conducerea mitropoliilor". -Ant. 20.
-"Episcopii fiind chemaţi la sinod nu se cade să cîrtească, ci să se ducă, să înveţe sau să se înveţe cele necesare pentm conducerea bisericii şi a păstoriţilor. Iar dacă cîrteşte, unul ca acesta se acuză pe sine însuşi afară de cazul cînd ar lipsi din cauza imposibilităţilor". -Laod. 30.-
-"S-a hotărît ca Mauretania Sitifensis, precum a cemt, să aibă pe propriul său mitropolit deosebit de primând provinciei Numidia, de la care, din sinod s-a despărţit. Aşadar, cu înţelegerea tuturor primaţilor din Africa şi cu a tuturor episcopilor, pentru depărtarea prea mare i s-a admis". -Cart. 17.
1823.-"De aceea să se întărească în acest Sfnt Sinod că
potrivit celor hotărîte la Niceea, să se convoace sinod în fiecare an
pentru pricinile bisericeşti, care de multe ori se întîrzie spre paguba
popondui, la care (sinod) toţi cei ce ţin primele scaune ale
eparhiilor să trimită din sinoadele lor episcopi reprezentanţi pe doi
sau pe cîţi vor alege, pentm ca sinodul întnmit să poată avea
deplină autoritate". -Cart. 18 -c.
-"Episcopul scaunului celui dintîi să nu se numească exaih sau prinţ al iernilor, sau iereul cel mai înalt, sau ceva de acest fel, ci numai episcop al scaunului celui dintîi". -Cart 39.
-"Sîntem datori ca să cercetăm nevoile fiecărei eparhii în timpul şedinţelor sinodale" -Cart. 52.-
-"în biserică se poate propovedui eliberarea sclavilor, numai dacă se face acest lucm şi în Italia" spre a se săvîrşi toate cele vrednice de credinţă pentm situaţia bisericii şi mîntuirea sufletelor, iar noi vom avea laudă de la Domnul". -Cart. 64.
-"Se cuvine a se cere de la prea credincioşii împăraţi, ca rămăşiţele idolilor din Africa întreagă, să poruncească a se distnige cu totul; fiindcă în multe locuri de lîngă mare şi de pe la diferite moşii sporeşte încă nedreptatea acelei rătăciri; să pomncească a se distnige atît acestea, cît şi templele lor, de pe ţarini şi din locuri ascunse, fără de vreo podoabă aflîndu-se, cu tot chipul să se pomncească a se strica". -Cart 38.-
-"Aşijderea s-a hotărît ca nici un (episcop) locţiitor nu are voie să ţină, prin orice fel de stăminţă sau împerecheri ale mirenilor, scaunul care i s-a dat ca episcop locţiitor, ci el să stăruie de mitropolit ca pînă într-un an să se îngrijească de alegerea de episcop pentm această epatiiie văduvită, iar de ar neglija aceasta, după împlinirea anului să se aleagă un alt (episcop) locţiitor". -Cart. 74.-
-"împreună cu toţii am hotărit să se mijlocească de la împăraţi, ca din cauza tratamentidui rău pentm săraci, de povara cărora biserica neîncetat este îngreuiată să se aleagă cu purtarea de grijă a episcopilor- avocaţi- apărători pentm aceştia împotriva tiraniei bogaţilor". -Cart. 75.
-"De asemenea s-a hotărit ca, de cîte ori ar trebui să se întrunească un sinod, episcopii care nu sînt împiedecaţi nici de vîrstă nici de neputinţă, nici de vreo nevoie mai grea, să se prezinte după cuviinţă şi să se dea de ştire primaţilor din fiecare eparhie despre toţi episcopii, care s-au gnipat în două sau trei serii, spre a participa fiecare serie cu schimbul la sinodul general. în caz că vreunii n-ar putea să se prezinte, din cauza ivirii unor nevoi multe, precum se poate întîmplă, de nu vor anunţa primatului propriu cauza împiedicării lor, apoi unii ca aceştia vor fi excluşi din serie şi vor trebui să se îndestuleze cu cumuniunea propriei lor biserici." -Cart.76.
1831.-"Arhiepiscopul Numidiei trebuie să îndemne prin
scrisorile sale pe Cresconiub ca să se prezinte la adunare, pentru
ca el să nu întîrzie a se prezenta la apropiatul sinod a toată Africa,
iar de va refuza să vină, să ştie că se va da sentinţă împotriva lui".
-Cart. 77.
1832.-'S-a hotărit ca tulburătorul Ecyţiu, să fie scos şi înlocuit din
comisia sinodală, alegîndu-se în Spania un nou episcop, ca să se
restabilească pacea pentm folosul bisericii". -Cart 78.-
-"De asemenea s-a hotărit ca în privinţa eliberărilor de sclavi care se fac în biserică, să se intervină la împărat." -Cart. 82.-
-"...Protosul sinodului să dea delegaţie în scris episcopilor însărcinaţi cu misiunea convertirii donatiştilor, în care să se arate precis limitele împuternicirii lor, peste care ei nu pot trece". - Cart. 85.
-"în privinţa lui Maximilian al Bangesiei s-a hotărit să dea din sinod epistole atît către dînsul, cît şi către popor ca acela să se retragă de la episcopie, iar poporul să-şi caute pe altul". -Cart. 88.-
-Sinodul cere intervenţia puterii lumeşti: "...ca nu cîndva nişte oameni îndrăzneţi (donatişti) prin teroare să puie stăpînire pe mulţimea neputincioasă din cauză că n-a putut să-i conipă şi înşela... fund conform cu Scriptura (Fapte 21,33; 23,24-25), pentm ca cel puţin de frică, să fie opriţi de la rău, ca mai tîrziu să vie în simţiri şi să se îndrepte... Episcopului Romei trebuie să i se trimită scrisori şi altor episcopi unde este împăratul, spre a da ajutor delegaţilor sinodului".-Cart.93.
-"Din toate eparhiile să se trimită liber delegaţii la sinod. Se dispune a se trimite delegaţi şi scrisori către Mizoniu, deoarece trebuie să trimită liber delegaţia, pentm că numai în Cartagina s-a făcut unirea să se trimită scrisori către dregători, ca şi dregătorii aceştia să dispună a se pune stăruinţă pentm unire şi în celelalte provincii şi cetăţi; iar de la biserica Cartaginei în numele Africei întregi să se trimită mulţumiri ia curte odată cu scrisorile episcopilor pentm că s-au eliberat de donatişti. S-au citit scrisorile papei Inocenţiu, precum că episcopii nu pot trece oricînd în părţile de peste mare; ceea ce s-a întărit prin înnoirea episcopilor; iar spre a exprima mulţumire pentm urmărirea donatiştilor să se trimită la curte doi clerici ai bisericii din Cartagina". -Cart. 94.-
-"S-a hotărît ca de aci înainte, nu este necesar ca în fiecare an să se ostenească fraţii, ci de cîte ori va cere trebuinţa obştească, adică să se adune sinod pentm toată Africa, dîndu-se scrisori din toate părţile către acest scaun, trebuie să se adune sinodul generat în acea eparhie în care ne-ar îndemna şi împrejurările; iar pricinile, care ne privesc să se judece în eparhiile mitropolitane proprii". -Cart. 95.-
-"Dacă pîrîtid şi pîritond şi-ar alege judecători, arbitri, după sentinţă, nici unul nu mai are dreptul să apeleze la alţii. Pe lîngă aceasta s-a hotărît a se cere ca pentm nevoile bisericii să se aleagă cinci executori ai hotărîrilor sinodale, care se vor împărţi în diferite eparhii". -Cart. 96.
~"S-au ales Vicenţiu şi Fortunaţiu ca delegaţi care vor merge la împărat spre a cere defensori scolastici (ecdic, avocat C.75) pentm nevoile bisericii şi ale săracilor, care vor revizui procesele (C 93). Diaconii trimişi n:au găsit pe Primos, fiind ascuns, care trebuia să se prezinte la judecata sinodală şi astfel, trebuie să înştiinţeze primahd Inocenţiu al Mauritaniei". -Cart.97.
-"S-a hotărit ca locuitorii care nu au avut niciodată episcopii săi proprii (Cart. 53; Laod. 6) nicidecum nu vor primi (episcop nici în viitor) decît numai dacă se hotărăşte de sinodul complet al fiecărei eparhii în fmnte cu mitropolitul, sub a cănii cînmdre se află acea biserică". -Cart. 98
-"Acele mulţimi care s-au convertit de la donatişti şi au avut episcopi fără de hotărirea sinodului, acestea se vor învrednici fără îndoială a avea episcopi. Mulţimea care a avut episcopi, şi după moartea lor n-au mai voit să aibă episcopul lor propriu, ei au dorit să fie supuşi cîrmuirii altui episcop vecin, să li se aprobe. Episcopii care au convertit pe donatişti şi i-a adus în biserica ecumenică, trebuie să-i păstorească mai departe. După unire toţi cei convertiţi trebuie să fie supuşi episcopilor soborniceşti cu bisericile lor". -Cart. 99.
-"S-a mai hotărit ca să se scrie prea sfinţitului papă Inocenţiu (401-417) în privinţa neînţelegerii dintre biserica Romei şi cea a Alexandriei (din pricina lui Sf. loan Hrisostom) ca ambele biserici să întărească pacea, pe care o propovăduieşte Domnul" (loan 14, 270) -Cart 101.
-"După consulatul auguştilor împăraţi, în anul al patndea după Teodosiu (411) în ziua a optsprezecea a calendandui (lunei) iulie (=14 iunie) în Cartagina, în al doilea despărţămînt al bisericii, episcopii au primit în sinodul acesta delegaţia împotriva donatiştilor. In vremea aceasta s-a dat legea (de Onoriu 410) ca oricine potrivit alegerii sale libere să primească credinţa creştină sau nu". -Cart 108.
. 1845. -"...într-un sinod general s-a hotărit, ca parohiile donatiste convertite să rămînă sub oblăduirea episcopilor care le-a convertit, iar cele convertite după decretul imperial (411) să rămînă sub episcopii existenţi"... -Cart. 117.
-"...Episcopii donatişti convertiţi să împartă eparhiile cu cei soborniceşti: cel mai vechi să împartă, iar cel mai nou să aleagă. Parohiile situate între două eparhii, vor trece la eparhia care vor voi prin alegere, fie că episcopul este revenit sau sobornicesc"... -Cart. 118.
-"...Episcopul care a convertit o eparhie donatistă şi o păstoreşte trei ani, să o ţie mai departe, chiar dacă ar cere-o altul. Pretendenhd poate s-o ceară după ce ea va rămîne vacantă"... -Cart. 119.
1848.-"...Nici un episcop să nu ia cu de la sine putere sub păstoria
sa; parohii pe care ar socoti că i se cuvin, fie că ele vor sau nu, fără
judecată şi hotărîrea sinodului"... -Cart. 120.
CCXVI1. SINUCIDEREA
-Sinuciderea este curmarea vieţii proprii. Animalele nu se pot sinucide, căci ele n-au un trup încredinţat spre păstrarea unei raţiuni, adică un suflet conştient de misiunea faţă de trupul în care trăieşte şi de rostul său în această lume şi în viaţa viitoare. Sinuciderea este cel mai mare păcat faţă de sine, căci prin ea omul îşi închide definitiv calea spre pocăinţă. Sinucigaşul dă dovadă de necredinţă sau o credinţă bolnavă (Jud. 9 ,54-57; I Regi 31, 4-6; F. Ap. 1, 28); păcătuieşte contra trupului său care este biserica Duhului Sfînt (i. Cor. 6,19; Matei 27, 5; Rom. 14, 8-12), şi deci nu mai are iertare nici în lumea aceasta, şi nici în cea viitoare, de aceea, sinucigaşului nu i se mai poate face nici un fel de slujbă, şi nici nu se îngroapă în cimitir cu cei credincioşi (V. Miridele).
