Ieromonah Nicodim Saehelctoe


- Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiţi



Yüklə 4,41 Mb.
səhifə5/56
tarix15.01.2018
ölçüsü4,41 Mb.
#37902
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   56

- Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiţi (VI ec. 83). Locul obscur din (I Cor. 15, 29), nu ne poate îndreptăţi să afirmăm că cei vii se pot boteza pentru cei morţi, fiindcă nici un alt loc din Sfînta Scriptură şi nici din Sfînta Tradiţie nu ne aminteşte aşa ceva. Copiii care mor nebotezaţi, din motive independente de voinţa părinţilor sau a preotului, se pot considera părtaşi la botezul dorinţii, ca şi drepţii Vechiului Testament; sau prin analogie cu vindecările făcute de Iisus la rugămitca părinţilor şi a prietenilor, căci Dumnezeu nu pedepseşte pe cel nevinovat, ci dimpotrivă, el a creat pe om spre fericire. -Totuşi, părinţii se vor spovedi şi li se vor da canonisire potrivit cu grija s-au nepăsarea lor: să boteze sau să crească un copil, să viziteze un loc sfînt, să facă milostenie ş. a.

182. -"Dacă cineva nu primeşte botezul, nu se mîntuie; afară
numai de mucenici, care primesc împărăţia şi fără de apă.
Mîntuitorul cînd a mîntuil lumea prin cruce şi cînd i s-a împuns
coasta, a slobozit sînge şi apă, ca să se boteze cu apă cei care se
botează în vreme de pace şi să se boteze cu sîngele lor cei ce se
botează în timpul persecuţiilor".
Mîntuitorul numeşte mucenicia
botez, căci zice:
"Puteţi să beţi paharul pe care îl beau şi eu şi să vă
botezaţi cu botezul cu care mă botez eu"
(Marcu io, 38). Mucenicii
şi-au făcut mărturisirea lor de credinţă, faeîndu-se privelişte lumii


şi îngerilor şi oamenilor" (I Cor. 4, 1 4). - Sf.Chiril Cateheza III, 10.

183. - în pastoraţia botezului se află unele excepţii:

a), copiii găsiţi, al căror botez nu se poale dovedi, se botează (VI. ec. 84; Cart. 72). Unii obişnuiesc în astfel de cazuri, să sc folosească de formula condiţională: Botează-se robul..., dacă nu este botezat, în numele Tatălui...

b). La copiii născuţi monştri, a căror înfăţişare este mai mult de animal, se obişnuieşte formula: "Botează-se.... dacă este om"...

c). -Bolnavii ajunşi la nesimţire, şi despre care nu se ştie bine dacă el a dorit să se boteze, dar rudele cer a-l boteza înainte de moarte, preotul este dator să cerceteze în familie, şi mai ales la cei străini de familia lui, dacă bolnavul a voii şi a cerut mai înainte cu hotărîre să se boteze, iar cei ce mărturisesc aceasta, se oferă ca naşi, luîndu-şi răspunderea conştiinţei lor, ar putea fi botezaţi (Cart. 45-a;

Timotei X4).

184. -"în privinţa pavlicienilor (urmaşii lui Pavel din Samosola),
care s-au întors la soborniceasca biserică, s-a hotărît să fie primiţi
numai prin botez,
(ca orice fel de antitrinitari). Iar, dacă unii dintre
ei au fost clerici, şi dacă se arată a fi vrednici, după ce au fost din nou
botezaţi, să fie hirotonisiţi de episcopul bisericii soborniceşti. Insă,
dacă îi vor găsi nevrednici, să se caterisească; la fel se va proceda şi cu
diaconesele şi cu toţi ceilalţi clerici. Cu privire la diaconesele eretice:
n-au nici o hirotesie, şi astfel, ele se vor număra între mirence" -
1 ec. i

  1. -"Episcopul sau preotul care va primi botezul s-au jertfa ereticilor, hotărîm ca să se caterisească, fiindcă Hristos n-are nici un amestec cu Veliar şi nici credinciosul n-are legătură cu acel necredincios" (II Cor. 6, 15) -Apost. 46.

  2. -"Episcopul sau prezbileml, de va boteza din nou pe cel botezat cu adevărat (Efes. 4, 5; Evrei 6, 4-6) sau de nu va boteza pe cel spurcai (cu botezul fals) de către necinstitorii lui Dumnezeu (i;. Ap. 19, 1-6), să se caterisească ca unul ce-şi bate joc de crucea şi de moartea Domnului (Rom. 6, 3-5) şi nu deosebeşte 'pe adevăraţii preoţi, de preoţii cei mincinoşi ai ereticilor". -Apost. 47.-

187. -"Dacă vreun episcop sau prezbiter nu ar boteza după
porunca Domnului, în Tatăl, în Fiul şi Sfînlul Duh,
(Maiei 28,19-20), ci
în trei fără de început, sau în trei Fii, sau în trei Mîngîietori, să se
caterisească"
-Apost. 49.

188. -"Dacă vreun episcop sau prezbiter, nu ursăvîrşi taina botezului
prin trei afundări, ci numai prinlr-o afundare, care se face întru moartea
Domnului, să se caterisească, fiindcă Domnul ne-a zis:
"Botezaţi întru
moartea mea",
ci "mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le
în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Ştiutului Duh"
(Matei 28,

19)-Apost, 50.

189. -"Pe ereticii care se întorc la ortodoxie şi vin în staulul
mîntuirii, îi primim după statornicita rîilduialâ şi obicei: Adică pe
arieni
(care socotesc pe Fiul făptură), pe macedoneni (care socotesc
pe Sfîntul Duh făptură),
pe sabatieni, pe novalieni, cei ce se numesc
pe sine catarii s-au stîngaci, pe cvartodecimani, adică tetradiţii
(toţi
rigoriştii exageraţi şi cu înclinări către cele iudaice),
pe apolinarişli
(care socoteau pe Hristos că nu e om deplin, dar cred şi botează în
numele Sfintei Treimi), pe
toţi aceştia îi primim după ce vor mărturisi
în scirs şi vor analemaliza tot eresul care nu învaţă la fel cu sfînta,
soborniceasca şi aposloleasca biserică a lui Dumnezeu, şi
pccetliiindu-i, adică ungîndu-i mai înlîi, cu sfînlul mir la frunte, la
ochi, la nas, la gură şi la urechi zicem:
"Pecetea Darului Duhului
Sfînt". -
"Iar pe evnomiani, care se botează cu o singură afundare, pe
monlanişli care acum se numesc frigieni
(care zic că Montan e Duhul
Sfînt),
pe sabelieni care învaţă iopatria (adică Fiul este o persoană
identică cu Tatăl)
şi alte rătăciri vătămătoare şi pe toate celelalte
eresuri, căci acum sînt multe eresuri care vin din părţile Galaiiei,
(care
nu botează în numele Sfintei Treimi)
pe toţi aceştia, care doresc să vină
la ortodoxie, îi primim ca pe păgîni, prin botez. Astfel, în ziua înlîi, le dăm
binecuvîntarea creştină, în a doua îi facem catehumeni, şi în a treia îi supunem exorcismelor
(lepădărilor), sufiînd de trei ori pe fa[a şi urechile lor, şi aşa îi catehizăm, şi-i orînduim să stea aşa mai multă vreme în biserică ascultînd scripturile, apoi îi botezăm" - n ec.7.

190. -"Hotărîm ca preoţii care liturghisesc sau botează în
paraclisele caselor particulare, să facă aceasta numai cu învoirea
episcopului eparhiot. Clericul care nu se va supune să se caterisească"
-Ilec. 31.

  1. -"Botezul nu trebuie să se facă în paraclisul din casele particulare. Cel ce trebuie botezat, să fie adus'la biserica obştească şi, acolo să primească danii botezului. Dacă va fi cineva, care nu va (ine seama de această hotărire a noastră (VI. 31), de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic, să se afurisească" -VI ec. 59.

  2. -"Unnînd legiuirilor canonice ale părinţilor (Cart. 72) cu privire la pntncii găsiţi, hotărîm ca atunci cînd nu se vor găsi martori, care să adeverească că sînt botezaţi şi, nici copiii nu vor putea, mărturisi cu îndestulare dacă au primit taina botezului, fiind mici de vîrslă, aceştia, fără de nici-o îndoială trebuiesc botezaţi, ca nu cumva să-i lipsească de curăţia minunată a sfinţeniei botezului" -VI ec 84.

  3. - "(Se repetă exact: II ec.7)... "Dar pe maiiihei (care învaţă că sînt doi dumnezei şi metempsihoză), pe valentinieni (antitrinitari), pe marcioniţi (docheţi antitrinitari) şi pe toţi cei ce vin din eresuri asemănătoare, îi primim în biserică ca pe păgîni prin botez. Pe evtihiani şi severiani (monofiziţi şi hidroparastaţi) şi, toţi cei ce vin din erezii asemănătoare (care botează în numele sfintele Sfintei Treimi) trebuie să mărturisească în scris şi, să anatematizeze eresurile lor şi, pe Nestorie şi pe Eutihie şi, pe Dioscur şi pe Sevirşi, pe toţi corifeii acestor feluri de eresuri şi, pe toţi cei ce cugetă ca ei şi, pe toate eresurile pomenite mai înainte (în I ec. 19; II ec.7) şi aşa se fac părtaşi de comuniunea bisericii, fără a fi botezaţi din nou" -vi ec.95.

194. -"Femeia nebotezată, fiind gravidă, poale să se boteze •
cînd vrea, căci femeia nu este părtaşă cu copilul care se va naşte,
fiindcă
(la săvîrşirea tainei) se cere mărturisirea credinţei libere a
fiecărei persoane" -
Neocez. 6.

195. S-a hotărît să nu se dea euharistia Impurilor moarte,
căci scris este: "Luaţi, mîncaţi
(Matei 26, 26), dar tnipurile morţilor
nu pot lua şi nici mînca
(VI ec. 83). Presbiterii să nu boteze din
neştiinţă pe cei ce au murit deja"...
-Cartag. 18-b.

/

  1. -"Bolnavii care nu pot răspunde (fiind în nesimţire), numai atunci să se boteze, cînd vor ajunge să poată mărturisi conştient de sine însuşi, cu propria lor primejduire" (VII ec. 8) -Cartag. 45-a.

  2. -"Referitor la însărcinarea ce ni s-a dat nouă ca la timpul potrivit să raportăm şi cele ce s-au hotărît la sinodul din Capua, să nu se permită a se face botezări din nou, saujiirolonisiri din nou, sau transferări de episcopi"... Cartag. 48.

  3. -"Cu privire la copiii, despre care nu se ştie sigur, nici de alţii şi, nici ei nu pot mărturisi sigur dacă sînt botezaţi s-au nu, aceştia să se boteze fără nici-o piedică, ca nu cîndva această îndoială să-i lipsească de curăţenia păcatelor dată prin această taină. Fraţii delegaţi ai Maurilor ne-au recomandat acestea, deoarece mulţi copii se cumpără de la barbari şi nu se ştie dacă au fost botezaţi, (ea şi cei găsiţi)" - Cartag. 72.

  4. -"Aşijderea ,s-a hotărît că oricine tăgăduieşte, ori zice că pmneii cei mici şi de curind născuţi din pîntecele maicelor botezîndu-se, nu se botează întru lăsarea păcatelor, şi că nu moştenesc nimic din păcatul strămoşesc al luiAdam, de care trebuie să se cureţe prin baia renaşterii (de unde urmează că la aceştia nu se înţelege forma botezului cea întru lăsarea păcatelor cea adevărată, ci cea mincinoasă) să fie anatema. Nu într-alt fel trebuie să se înţeleagă cele spuse de apostol: Precum printr- un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, prin care greşală toţi au păcătuit, (Rom. 5, \2),fără numai în felul în care punirea le-a înţeles soborniceasca biserică, cea răspîndită şi întinsă pretutindenea. Deci, pentru canonul acesta al credinţii şi pruncii, care n-au putut săvîrşi nici unul din păcatele omului matur, cu adevărat întru iertarea păcatului strămoşesc, ei se botează şi se curăţă prin renaştere de tot păcatul moştenit prin naşterea cea veche a lui Adam" Cart. 110.

  5. -"Iubiţilor fraţi (ai Bisericii Romei), fiind noi întruniţi în sfat obştesc, am citit scrisorile trimise de la voi, în privinţa celor care cred a fi botezaţi de eretici, ori de schismatici şi vin la soborniceasca biserică, care una este, în care ne botezăm şi ne renaştem. In privinţa cărora sîntem încredinţaţi că şi voi înşivă procedînd în acelaşi chip, păstraţi tăria canonului bisericii ecumenice. Insă, fiindcă sînteţi în comuniune cu noi, şi voiţi să cercetaţi aceasta din dragostea obştească, nu vă punem înainte o socotinţă nouă, nici acum întocmită, ci pe cea încercatcl din vechime cu ţoală grija şi sîrguinţa de înaintaşii noştri şi păstrată de noi, o împărtăşim şi vouă şi o susţinem, hotărîm şi cum tot ceea ce cu tărie şi statornicie totdeauna ţine, că nimeni nu se poate boteza afară de soborniceasca biserică; fiindcă botezul este unul şi se află în soborniceasca biserică. Că scris este: Pe mine m-a părăsit izvorul de apă vie şi s-au săpat lor fîntîni crăpate, care nu pol [ine apă", (lercmia 2, 13). Şi iarăşi odinioară Sfînta Scriptură vestind, zice: "Depărta(i-vă de apa cea necurată şi să nu beţi din izvor străin'' (Pilde 5, 15-16). Ei se cuvine ca mai înlîi apa pentm botez să se curăţească şi poate şterge păcatul omului care se botează. Şi prin proorocul Iezechil zice Domnul: "Şi voi stropi pe voi cu apă curată şi vă voi curaţi pe voi, şi voi da vouă inimă nouă şi duh nou vă voi da vouă. Deci, nu poate curaţi şi sfinţi apă cel ce însuşi este necurat şi, la care nu este Duh Sfinl" (Iezechil 36, 25); La Numeri zice Domnul: "Şi toate, de care se va atinge cel necurat, necurate vor fi" (Numeri 19, 22). Deci cel ce nu poate lepăda păcatele sale proprii, fiind afară de biserică, cum poate, botezînd, să dea altuia iertare de păcate? Căci însăşi întrebarea, care se pune la botez este dovada adevărului, zicînd celui ce se cercetează: "Crezi că primeşte iertare de păcate şi viaţă veşnică?" nu zice altceva, decît că aceasta se poate da în soborniceasca biserică. Dar la eretici, unde nu este biserică, e cu neputinţă a primi iertarea păcatelor. Şi prin urmare, apărătorii ereticilor sînt datori ori .să schimbe formula întrebării, sau să apere adevărul acestei întrebări, dacă nu cumva le recunosc că ei şi adevărată biserică, acelora despre care şi ei susţin că au botez adevărat" - Sin. Cartag. 256-a.

201. -"încă trebuie ca cei ce se botează să se ungă şi cu sfînlul mir, pentru ca primind ungerea, să se facă părtaş lui Hristos. Deci, ereticul care nu are nici jertfelnic, nici' biserică, nu poale sfinţi untdelemnn; prin urmare, ereticii nu pol avea taina mirului. Este clar, că la eretici cu nici-un chip nu se poate sfinţi untdelemn spre lucrarea harului tainic. Fiindcă sîntem datori să ştim, că s-a scris: "Untdelemn al păcătosului să nu ungă capul său" (s. 140, 6), ceea ce de chiar de multă vreme e vestit Duhul Sfînt în psalmi. Ca nu cumva, vreun credincios abălîndu-se şi rătăcindu-se de la calea cea dreaptă, să se ungă de la eretici, duşmanii lui Hristos. Căci cum se va mga cel ce nu este preot pentm cel ce s-a botezat, fiind batjocoritor de cele sfinte şi păcătos, deoarece Scriptura zice că "Dumnezeu pe cei păcătoşi nu-i ascultă, ci numai dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face numai voia lui, pe acela îl ascultă" (Ioan 9, 31). Numai prin sfînta biserică înţelegem că se dă iertare păcatelor; dar cine poate să dea ceea ce el însuşi nu are? sau cum poate săvîrşi cele duhovniceşti cel ce leapădă pe Duhul cel Sfînt? Pentru aceasta cel ce vine către biserică este dator a se reînnoi, ca să se sfinţească înlăuntru prin sfinţi, căci scris este: "Fiii sfinţi precum sfînt sînt eu", zice Domnul (Levit 11, 44; 19, 2; 20, 7). Mai înlîi preotul cel cuprins de rătăcire trebuie să se dezbrace el însuşi de aceasta prin botezul adevărat, şi bisericesc, fiindcă oricare om venit către Dumnezeu, şi căutînd preot, dar stămind în rătăcire, a căzut în sacrilegiu" - Cartag. 256-b.

  1. -"Admiterea botezului ereticilor şi schismaticilor cuprinde în sine şi recunoaştererea celor botezaţi de dînşii. Fiindcă validitatea nu poate fi recunoscută parţial. Dacă preoţii lor au putut să boteze, au putut să dea şi pe Duhul Sfînt; iar dacă n-au putut, din cauză că sînt afară de biserică, ei n-au pe Duhul Sfînt şi nu pot boteza pe cei ce vin la ei, deoarece botezul este unul, şi unul este Duhul Sfînt, şi una biserica întemeiată de Hristos Domnul nostru, fiindcă dinlm început a zis apostolul Petm că ea este întemeiată pe unitate. Prin urmare, cele ce se săvîrşesc de dînşii, fiind mincinoase şi deşarte, toate sînt fără valabilitate. Nici o taină nu poale fi primită de Dumnezeu dintre care se fac de aceia pe care Domnul în Evanghelie îi numeşte vrăjmaşi şi potrivnici ai Săi: "Cel ce nu este cu mine, şi cel ce nu adună cu mine, risipeşte" (Matei 12, 30). Şi fericitul apostol Ioan, întru păzirea poruncilor Domnului, a scris odinioară în epistolă: Aţi auzit că vine Antihrist, şi chiar şi acum s-au făcut mulţi antihrişti? (1 Ioan 2,18); Drept aceea, ştim că este vremea cea de pe urmă; Ereticii dintre noi au ieşit, dar n-au fost dintre noi. Drept aceea şi noi sîntem datori a pricepe şi a înţelege că vrăjmaşii Domnului ce se numesc antihrişti, nu sînt în stare să dea hanii Domnului. Şi pentm aceasta noi ce sîntem cu Domnul şi păstrăm unirea cu Domnul, şi sîntem chemaţi după voia legilor Lui, administrînd preoţia lui în biserică, sîntem datori a lepăda şi a înlătura şi a dispreţui şi a socoti ca spurcate pe toate cele ce se săvîrşesc de potrivnicii lui, adică ereticii şi antihriştii. Şi ereticilor care vin de la rătăcire şi răzvrătire la cunoaşterea adevăratei credinţe în sîmd bisericii, să le dăm îndeobşte taina puterii dumnezeieşti, a botezului, a unirii, a credinţei şi a adevăndui" (VI ec. 2) - Sinodul din Cartag. anul 256-c.

  2. -"Dacă un copil calehumen ca de şapte ani, sau om matur s-ar împărtăşi din neştiinţa lui şi a preotului "trebuie a se boteza căci de Dumnezeu a fost chemat" - Timotei 1.

  1. -"Ccileluunenul îndrăcit, care doreşte el însuşi sau nuiele lui să se boteze, "dacă nu se va curaţi de necuratul duh, nu va putea fi primit la sfînlul botez, daria sfirşiiul vieţii se botează" Timotei 2.

  2. -"Dacă un catehumen bolnav îşi iese din minte şi nu poate mărturisi credinţa, şi nidele lui se roagă să fie botezat cît este în viaţă" se poate boteza dacă nu este bîntuit de necuratul duh -Timotei 4.-




  1. -"Dacă copilul moare nebotezat din neglijenţa părinţilor săi, părinţii se înlătură de la împărtăşanie pe trei ani, mîncînd în aceşti trei ani, mîncare uscată şi să se roage lui Dumnezeu cu plîngcre şi cu metanii, ca să capete milostivire. Dar dacă copilul ' este de şapte zile şi moare nebotezat,^părinţii se înlătură de la împărtăşanie timp de şapte ani, canonisindu-i să mănînce mîncare uscată şi să facă în fiecare zi cîte 40 de metanii" - I Post. 37.

  2. -"De va naşte femeia, şi pruncul este în primejdie (de moarte), după trei sau cinci zile, să se boteze acel prunc, dar se cuvine ca altă femeie botezată şi curată să-l alăpteze; iar mama lui nici să nu intre în dormitorul, unde este pruncul, şi în general, ni,ci să nu se atingă de el, pînă ce nu se va curaţi după patnizeci de zile şi va primi de la preot nigăciunea" -Nichifor 38.




  1. -"La nevoie şi simplul monah sau diaconul poate să boteze" - Nichifor 44.

  2. -"Dacă nu se găseşte preot, (iar copilul este în primejdie de moarte), pe copiii nebotezaţi poate să-i boteze, fără a greşi, oricine este de faţă, chiar însuşi tatăl lor sau altcineva nu/nai să fie creştin" -Nichifor 45.

  3. -"Botezul ,dar, se dă spre închipuirea morţii lui Hristos (II Petru 2, 9; i Tim. 3, 15). Apa ţine loc de monnînt, untdelemn locul Sfiitului Duh, pecetea locul cnicii, iar mind este întărirea mărturisirii. De Tatăl se aminteşte ca pricinuitor şi trimiţător, Sfînlul Duh se ia ca martor. Cufundarea în apă înseamnă împreună-murirea (cu Hristos), scoaterea din apă înseamnă împreună-învierea (cu El), Tatăl este Dumnezeu cel peste toate, Hristos este Dumnezeu cel unul născut, Fiul cel iubit, Domnul slavei; Sfînlul Duh este Mîngîietonil, care de Hristos se trimite, de El e învăţat şi pe El îl vesteşte" (ioan 15, 26; 16,13-14) - Const. Apost. III, 17.

211. -"Cel botezat să fie departe de orice fel de nelegiuire,
nelucrător spre păcat, prieten al lui Dumnezeu, duşman al diavolului,
moştenitor la Tatălui, împreună moştenitor al Fiului Său, desfăcut de
satana
(Rom. 8, 7) şi de demonii lui şi de amăgirile lui fără prihană,
curat, evlavios, iubitor de Dumnezeu, nigîndu-sc ca un fiu către Tatăl şi zicînd ca unul ce face parte din adunarea credincioşilor: Tatăl nostru"...
(Matei fi, 9- 13) - Const. Apost. iii, 18.

  1. -"Preotul să nu boteze pe mireni după ce au mîncat, iar de va fi vreo nevoie să nu moară cineva nebotezat, de va fi şi la miezul nopţii să meargă şi să-l boteze" - pbg, 51.

  2. -"Dacă vreun cocon va fi pe moarte, şi părinţii lui vor chema pe preot să-l boteze, şi din neglijenţa preotului va muri nebotezat, acel păcat este al preotului. Iar de se va sili preotul, şi-l va găsi gata de moarte (dar nu mort cu desăvîrşire), să-l stropească cu apă de la bobotează şi să-i citească molitvele de la botez şi aşa cu Dumnezeu este botezai. Iar de va muri nebolezal din neglijenţa părinţilor, acel păcat este al lor, deci să aibă pocanie doi ani şi metanii 36 pe zi" -pbg, 123.

  3. -"Cînd botezi copilul, trebuie să ai scăldătoare, sau alt vas deosebit şi cu trei luminări aprinse în chipul Sfintei Treimi. De aceea cînd vrei să bagi untul în scăldătoare, cum spune la tocmeala slujbei, alunei ia-i tu preote din untul care este în vas cu trei degete, şi unge copilul cruciş, atunci să ia şi naşul din unt şi să ungă copilul pe toate mădularele, cum este tocmeala tipicului, de aceea dacă îl va unge el, i-ai tu preote aşa cum este gol şi stai drept căutînd spre răsărit şi tu şi copilul şi-l botezi în trei afundări, făcînd semnul crucii, zicînd aşa: Botează-se robul lui Dumezeu (N) în numele Tatălui, amin; şi al Fiului, amin, şi al Simţului Duh, amin; acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.. Apoi îl iei din scăldătoare şi-l dai naşului şi zici molitvele şi faci toată slujba cum te învaţă rîndul şi tocmeala tipicului şi dai otpustid" - ilt,

141.

215. -"Iar cine nu botează în trei afundări, ci înlr-una, aceluia să i
se ia darul. Pentru că zice să fie trei afundări şi trei scoateri. Iar
cine va trece, sau va călca acest canon, de va afunda în apă pe cel
ce se botează numai o dată şi nu va mai zice chemarea Tatălui, şi
a Fiului şi a Sfiitului Duh, pe unii ca aceia li se ia darul şi-i dăm
anatemii... Cîţi botează într-o afundare, pe aceia să-i boteze a doua
oară"
- ilt, 142.

216. -"Copilul cînd îl botezi trebuie să caute cu faţa spre
răsărit, în chipul Domnului şi Dumnezeului şi Mînluitorului
nostru Iisus Hristos. Căci, cînd s-a răstignit spre răsărit căuta,
iar nu spre apus, şi spre răsărit noi creştinii ne închinăm; şi raiul
spre răsărit s-a sădit. Deci, cînd vor să zică blestemul şi
lepădările de copil, spre apus să stea şi să le zică ca un loc ce este întunecat şi groaznic şi dacă, de vreme ce apune soarele la apus, înclupuieşte că de într-acolo iese întunericul, iar răsăritul lumina înclupuieşte, pentru că de la răsărit iese lumina, adică soarele străluceşte şi luminează toată lumea, pentru aceea se cheamă răsăritul, lumină"
- ILT, 143.

  1. -"Copilul cînd îl desfaşă din scutecele lui, faşa şi alte cu cîte este înfăşat, închipuiesc dezbrăcarea omului celui vechi şi de viaţa cea dinlîi, adică de călcarea lui Adam şi de hainele de piele şi de păcat care-l dobîndi călcarea lui Adam. Şi arată desfăşarea şi desbrăcarea aceea, care desbracă copilul de tot tntpul, cum se desfaşă şi se desbracă de tot acea urgisită viaţă a vechiului Adam" - ILT, 144.

  2. -"Iar întoarcerea, care întoarce copilul spre apus, ca să vadă acea parte a apusului, şi-i sînt mîinile în jos cînd se leapădă de satana, atunci arată şi cu chipul şi cu gonirea mîinilor cum se desparte şi goneşte pe satana de la dînsul. De aceea, atunci, înlorcîndu-se spre răsărit şi-şi ridică mîinile în sus, arată adevărat, că acela ce va să ia sfînlul botez, trebuie să gonească de la dînsul răutatea cea întunecată, adică păcatul şi aşa cu starea care stă înaintea dumnezeieştii lumini, care înclupuieşte întoarcerea şi starea către răsărit, că se fac moştenitori dumnezeieştii lumini şi se face cu totul luminat, una căci a venit înlr-adevărata lumină a priceperii lui Dumnezeu, adică la dătătond de lumină Hristos, iar a doua că se desparte de păcate şi vine de se face una cu cuvîntătoarele oi ale sfintei turme a lui Hristos şi Dumnezeul nostru" - ILT, 145.

  3. -"Iar unsoarea, adică sfiitul unt cu care se unge copilul pe tot Impui (înainte de afundare), înclupuieşte că se unge ca să fie guta spre sfintele patimi, penlni ca purtătond de patimi Hristos, să se lupte cu puterile cele potrivnice şi vrăjmaşe şi să omoare cu botezul pe tmpul acela care se unge, ca să învie cu sufletul. Şi iar arată împreună cu unsoarea aceea şi luminarea sufleteştii vieţi. De aceea, după aceasta, îl aduce ce va să se boteze la scăldătoare, cum aducea pe Hristos la groapă. Iar pentm trei afundări în apa scăldătoarei şi trei scoateri arată întmparea şi învierea Domnului după cea de a treia zi. Penlni că, cum fu Domnul în inima pămînlului trei zile şi trei nopţi, adică în monnînt, aşa se închipuiesc şi cei botezaţi prin trei afundări şi scoateri, cele trei zile şi cele trei nopţi din groapa Domnului. Pentm că, cum îi cel din noapte, de nu te vede, iar acela ce este în zi, petrece întm lumină: aşa este şi întm afundări ca şi întru noapte nu vede nimica acolo unde se botează, iar dacă-l scoate, el vede lumina zilei, făcîndu-se apa aceea la cel ce se botează şi groapa trupească şi mumă sufletească. Aşijderea şi bimitonil Hristos, dacă se botează întru Iordan ieşind din apă, ahinci lumină întm dînsul Duhul Sfînt" -ILT, 146.

  1. -"Aşijderea botezaţii se ung cu sfînlul şi marele mir pe trupul gol, iar cu duhul, sufletul se sfinţeşte, şi înlîi se unge la frunte, pentru izbăvirea ruşinii călcării lui Adam şi ca să vadă slava Domnului cu faţa descoperită cum scrie. După aceea la nări, să miroase cel botezat dumnezeiescul mir, mirodenia lui Hristos, şi el a doua oară se naşte. După aceia pe piept ca îmbrăcîndu-se întru platoşa dreptăţii, să bată vîrtos şi să stea împotriva vrăşmaşului nostru, drac nevăzut, care se bate cu noi" -ILT, 146 (V. Mirul).

  2. -"Botezîndu-se în numele Tatălui, pentm că Sfinţia Sa este începătura tuturor; într-al Fiului, penlni că este întocmitor zidirilor; întru Duhul Sfînt, pentru că este obîrşitor tuturor, adică obîrşeşte şi umple toate. Iar de va gîndi cineva cînd ne botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfînlului Duh şi va amesteca pe cineva cuvîntul apostolului care zice: "Cîţi cu Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Să ştiţi de aceasta că Humele Sfintei Troiţe este, căci cu acest nume, adică Hristos înclupuieşte pe Tatăl care a uns şi pe Fiul care s.-a uns, iar unsoarea este Duhul. Drept aceea grăieşte apostolul: cîţi întru Hristos v-aţi botezat, adică înclupuieşte Sfînta Treime, aşa cum s-a zis mai sus. Deci se cade celor ce se botează, să se boteze aşa, cum a pontncit Domnul la Evanghelie apostolilor, zicînd: duceţi- vă de propovăduiţi la toate limbile, bot'ezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfînlului Duh" - ILT, 147.

  3. -"Cntcile care pun la cocon, închipuiesc răstignirea şi pogorîrea, adică legarea patimilor tmpeşti şi ale lucmrilor lui: ca să omorîm mădularele pe pămînt şi să umblăm întm smerită viaţă" -ILT, 148.

  4. -"Iar tunderea, care tund pe cel botezat, aceea înseamnă că se tocmeşte şi se socoteşte cel'botezat, întm cuvîntătoarea lunnă a lui Hristos, şi-l tunde în cap cniciş, ca şi oaia, cînd o semnează stăpînul, ca să o cunoască, că oaia este a turmei lui Hristos, iar nu a altcuiva" -ILT, 148.

Yüklə 4,41 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   56




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin