Iertarea de Kevin Smith cuvânt introductiv

Capitolul 6

CUM POŢI DEVENI O PERSOANĂ IERTATĂ

Un studiu atent al Bibliei ne arată că înainte ca să le ceară Dumnezeu copiilor săi să trăiască o viaţă de ascultare, El întotdeauna le dă puterea necesară pentru aceasta. De exemplu, El i-a salvat pe evrei din Egipt, şi i-a făcut poporul Lui ales, înainte de a le da legi, şi de a le spune cum să trăiască. Prima dată, au fost faptele de îndurare ale lui Dumnezeu, care au fost temelia modului de viaţă care a urmat.

De fapt, ca şi copii ai lui Dumnezeu, noi nu avem putere asupra evenimentelor. Toate depind de El. Nicăieri, acest lucru nu este mai evident ca în cazul iertării. Iertarea lui Dumnezeu este mai mare decât păcatele noastre. Dar iertarea pe care o primim e doar începutul, tot aşa cum eliberarea din Egipt a fost doar începutul pentru israeliţi. Iertarea trebuie trăită zi de zi în umblarea noastră cu Dumnezeu.

Cei iertaţi sunt eliberaţi de sentimentul de vinovăţie

Transpunerea în viaţă a iertării, începe atunci când acceptăm că Dumnezeu ne-a iertat complet şi din acest moment începem să ne trăim viaţa ca persoane care am fost iertate. Putem trăi ca şi cum Dumnezeu nu şi-ar mai aminti de neascultarea, răzvrătirea şi păcatul nostru, pentru că El într-adevăr le-a uitat!

Cel iertat merge înainte fără păcat, deoarece nici vina reală, pe care o foloseşte Duhul Sfânt pentru a-1 ajuta să vadă unde a greşit, şi nici vina falsă care vine sub formă de acuzaţii din partea duşmanului nostru, diavolul, nu îl va mai apăsa după ce a primit iertarea.

Este adevărat, câteodată diavolul ne acuză din nou, în legătură cu o faptă pentru care am fost deja iertaţi. Dar, pentru că noi ştim că cerusem iertare de la Dumnezeu, şi pentru că El ne asigură că ne-a fost deja acordată, noi ne putem ancora de îndurarea Lui şi ne putem împotrivi acuzaţiilor. Ştim că Dumnezeu este fidel Cuvântului Său, aşa că putem ţine piept duşmanului şi El va fugi!

"Supuneţi-vă lui Dumnezeu. împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi". (Iacov 4:7)

Într-o bună zi, noi, ca de altfel toată omenirea, îl vom vedea pe Isus, întorcându-se ca un judecător drept, pentru a judeca pe cei vii şi pe cei morţi. Chiar şi atunci, noi vom fi fără teamă! Îndurarea lui Dumnezeu ne-a fost arătată, astfel încât putem găsi odihnă, fiind siguri de dragostea lui nemeritată şi iertătoare.

„ Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste. “ (1 Ioan4:16-18)

Cei iertaţi umblă în libertate

Cel iertat nu va uita răul pe care 1-a făcut dar trăieşte în libertatea pe care o aduce iertarea. Nimeni nu-1 poate şantaja şi, deşi el nu este mândru de faptele comise, poate vorbi despre ele şi le poate confrunta cu convingerea şi libertatea care vin în urma întâlnirii cu Dumnezeul Cel Viu. După cum a scris şi Pavel creştinilor romani:

"Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Isus Cristos. Căci legea Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii". (Romani 8:1 -2)

Este extraordinar să asculţi pe cineva care a fost iertat şi vorbeşte despre păcatele din trecut. El poate, în mod surprinzător, să recunoască ceea ce a făcut deoarece este liber de povara vinei. Iată ce a spus o femeie:

"Când am ajuns la vârsta adolescenţei, m-am implicat adânc în droguri, relaţii sexuale întâmplătoare şi am făcut parte dintr-o formaţie de rock'n roll de fete lesbiene - tot ce-ţi puteai imagina. La vârsta de douăzeci şi unu de ani am fost diagnosticată cu depresie puternică, şi aveam o dependenţă acută de droguri. În disperarea mea eram conştientă de existenţa lui Dumnezeu, cu toate acestea obişnuiam să-i spun să mă lase în pace să fac ce vreau eu. Am ajuns într-o asemenea stare, încât doctorul mi-a spus că mai aveam doar şase săptămâni de trăit. Am fost internată la psihiatrie pentru câteva săptămâni, dar mai târziu m-am întors din nou la droguri. De asemenea, am pierdut câteva sarcini, deoarece eram slăbită fizic.

În cele din urmă sentimentul de vină pentru tot ce făcusem devenise o povară grea. Îmi dădeam seama de răul pe care îl făceam părinţilor, îi vedeam pe ceilalţi din jurul meu murind; şi pe deasupra, omoram copii prin felul în care trăiam. Atunci am realizat ce însemna de fapt păcatul - iar cu mă bălăceam în el.

Într-o noapte, când nu mai puteam suporta starea în care mă aflam, Isus mi s-a relevat personal. Am avut o viziune a picioarelor Lui şi El mi-a zis: "Vino la mine şi Eu te voi ierta". Aşa că mi-am mărturisit păcatul".

De atunci, Dumnezeu a început să lucreze în viaţa acestei femei, până în ziua de azi, când are o căsnicie fericită, trei copii şi trăieşte o viaţă dedicată lui Dumnezeu.

Cei iertaţi umblă în lumină

Ioan ne spune că prima sa epistolă a fost scrisă pentru ca bucuria noastră să fie deplină. (1 Ioan 1:4)

Esenţa acestei bucurii, după cum spune Ioan, este umblarea în lumină, cu Dumnezeu - lucru posibil datorită iertării pe care El p acordă.

" Vestea pe care am aurit-o de la El şipe care v-o spunem este că Dumnezeu e lumină şi că El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu practicăm adevărul. Dar dacă umblăm în lumină după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii, şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat". (1 Ioan 1:5-7)

Iertarea este ca o uşă, prin care păşim spre o lume totală nouă, plină de lumină. Iar de vreme ce suntem fii ai luminii, Dumnezeu ne cheamă să trăim ca atare.

"Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi, deci, ca nişte copii ai luminii. (Căci roada luminii stă în orice bunătate, în dreptate şi în adevăr.) Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului". (Efeseni 5:8-10)

Deşi suntem fii ai luminii, ne dăm seama că există aspecte ale vieţii în care eşuăm. Dar când se întâmplă aceasta, Ioan ne spune că avem "unul care ne apără în faţa Tatălui - Isus Cristos, cel Neprihănit". (1 Ioan 2:1) Va trebui deci ca noi să venim înaintea Lui de fiecare dată să ne cerem iertare pentru lucrurile care le-am făcut şi care nu sunt plăcute lui Dumnezeu, iar El nu ne va refuza niciodată. Iertarea lui Dumnezeu se revarsă mereu!

Cei iertaţi îl iubesc pe Dumnezeu

Cel ce a fost iertat trăieşte în certitudinea lucrurilor descrise mai sus. Dar mai mult decât atât, asemenea femeii din Luca 7, iertarea generează recunoştinţă şi iubire în inima celui iertat. Ca unul, care ai fost iertat, vei dorii să iubeşti pe Cel ce este agentul acestei iertări. Şi iubindu-1 pe Isus, îl iubeşti pe Tatăl. Cei ce au fost iertaţi, descoperă o nouă motivaţie pentru a-L iubi, iar iubirea înseamnă ascultarea de El. Isus a spus: "Dacă mă iubiţi, veţi asculta de poruncile mele". (Ioan 14:15) Noi nu ascultăm de El pentru că trebuie, ci pentru că putem s-o facem deoarece îl iubim.

Deci noi suntem oameni chemaţi de Dumnezeu să trăim aşa cum vrea El. Iertarea pe care ne-o acordă, este primul lucru pe care îl face pentru a ne ajuta să realizăm acest lucru. De asemenea, El a trimis Duhul Său să locuiască în noi, şi acesta este mai puternic decât orice alt duh.

"Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu şi le-aţi biruit, pentru că Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume". (1 Ioan 4:4)

Prin puterea pe care ne-o dă Dumnezeu noi putem trăi iubindu-L şi ascultând de El.

Cei ce au fost iertaţi, iartă pe alţii

Din învăţăturile lui Isus, reiese că persoana care a fost iertată va ierta pe alţii. Iertarea acordată altora este rezultatul lucrării pe care Dumnezeu a făcut-o în tine.

În întâmplarea despre Corrie ten Boom relatată în primul capitol, puteţi vedea cât de greu i-a fost acestei femei să ierte un fost gardian nazist.

La fel poate vă întrebaţi uneori dacă puteţi ierta, ori dacă v-aţi exprimat verbal iertarea, aţi iertat cu adevărat.

Dumnezeu însă, lucrează în aşa fel în noi, încât, datorită faptului că dorim să iertăm, şi ca un act al voinţei decidem să o facem - Duhul Său ne va veni în ajutor. Poate că nu se va manifesta atât de spectaculos ca în cazul lui Corrie ten Boom sau va fi poate un proces treptat de dezvoltare a capacităţii de a ierta. Oricum, Dumnezeu este Cel care vă călăuzeşte spre libertate.

Un cuplu avea un singur copil. Într-o zi, ea se plimba cu bicicleta. Doi băieţi, cu o maşină furată, tocmai treceau pe acolo, iar cel care era la volan a decis să-1 impresioneze pe camaradul său, speriind fetiţa. El a lovit bicicleta, omorând copilul.

Părinţii erau devastaţi. Ceea ce a înrăutăţit şi mai mult lucrurile era faptul că înfumuratul adolescent nu părea să aibă remuşcări şi a fost condamnat doar la un an de închisoare în cazul în care se va comporta bine.

Mama copilului se gândea tot timpul la haosul de maşini, şi la felul în care s-ar putea răzbuna pe el. Şi noaptea visa răzbunare şi se trezea gândindu-se cum ar putea să-1 facă să sufere la fel de mult cum suferea ea din cauza lui.

Cu timpul, a devenit creştină, dar ori de câte ori, în, momentele de linişte, începea să se roage, nu trecea mult timp şi cu ochii minţii vedea chipul lui iar în mintea ei se stârnea o luptă cu acest băiat. Apoi, într-o zi, în timp ce citea din Biblie, şi-a dat seama că păcatele ei erau cauza morţii unicului Fiu al lui Dumnezeu. El era fără vină, cu toate acestea a murit din cauza ei. Apoi şi-a dat seama că Dumnezeu a iertat-o pentru asta - că El de fapt a renunţat la Fiul Său pentru ca ea să poată fi absolvită de pedeapsa pe care o merita.

Dumnezeu o iertase şi uitase de păcatul ei.

Simţea că Dumnezeu îi comunica ceva în legătură cu amărăciunea ei. Atunci a decis să îl ierte pe adolescentul care a călcat-o cu maşina pe fiica ei şi să uite ceea ce s-a întâmplat.

De îndată ce ca s-a rugat, exprimându-şi decizia de a ierta, s-a simţit eliberată. De atunci încolo, nu o mai obsedau gândurile cu privire la acel tânăr, iar sentimentele de răzbunare, ură şi mânie au dispărut. Prin iertare ea şi-a găsit din nou pacea sufletească.

Ceea ce s-a întâmplat cu această femeie este o experienţă comună copiilor lui Dumnezeu. Ca şi-a dat seama că păcatul ei a fost iertat fără ca ea să fi meritat asta, datorită suferinţei şi morţii lui Isus. Dându-şi seama de preţul scump plătit pentru ca ea să poată fi iertată, a reuşit să-1 ierte la rândul ei pe tânărul care i-a ucis fata.

Adesea, când suntem insultaţi, durerea pe care o simţim ne captează atât de mult atenţia, încât nu vedem bunătatea imensă şi nemeritată a lui Dumnezeu în iertarea pe care ne-a acordat-o.

Văzând modul în care ne-a fost oferită iertarea nemeritată a lui Dumnezeu, adesea ne putem deschide spre a-i ierta pe cei care ne-au ofensat şi ne-au insultat. Punctul de pornire în eliberarea care trebuie realizată în viaţa noastră este momentul când îi mulţumim lui Dumnezeu foarte lămurit pentru iertarea oferită!

Un om în viaţa căruia durerea şi implicit imposibilitatea de a ierta au existat un timp mai îndelungat, poate ajunge la concluzia că el nu poate sau că nu va ierta pur şi simplu. Chiar conştientizarea faptului că Dumnezeu le-a iertat, nu pare să-1 elibereze, ci mai degrabă îl aduce într-o stare de confuzie. Problema este că acel om a decis că nu poate şi nu va ierta, chiar atunci când Dumnezeu spune că iertarea este posibilă. Ceea ce el trebuie să facă este să întoarcă spatele acestei decizii.

Când un om îi cere iertare lui Dumnezeu pentru păcatul de a nu fi iertat el însuşi pe alţii, şi descoperă că Dumnezeu îl eliberează de povara deciziei care îl legase, atunci Dumnezeu cu generozitate îl ajută să înainteze spre momentul în care acel om poate lua decizia de a ierta.

Tot aşa cum Corrie ten Boom a trebuit să facă primul pas, şi să se bazeze pe ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea ierta pe fostul gardian al închisorii, şi alţii trebuie să creadă că, atunci când ei fac o faptă care exprimă iertarea, Dumnezeul va da capacitatea şi sentimentele de care au nevoie pentru a o înfăptui.

Iertarea îi permite lui Dumnezeu să lucreze în viaţa ta

Poate că aspectul cel mai semnificativ al iertării lui Dumnezeu în viaţa ta va fi capacitatea ta de a trăi din nou într-o relaţie activă cu El, în supunere. Lui Dumnezeu îi face plăcere să lucreze în viaţa celor pe care i-a iertat, şi să îi transforme tot mai mult, ca să semene cu Isus. El nu face asta niciodată împotriva voinţei noastre, dar atunci când îi permitem să lucreze după placul său, rezultatele sunt uluitoare. Această "sfinţire", cum o numim noi, ne pregăteşte pentru întâlnire cu El. Lucrarea este a Lui - partea noastră este conlucrarea cu El.

"Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă, dar ştim că, atunci când se va arăta El, vom El ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este". (1 Ioan 3:2)