Iii. Programele şi proiectele de cercetare pe anii 2018 și următorii programul I a denumire

f) Material şi metode de lucru:

Abordarea unei asemenea teme de interes ştiinţific implică, fără îndoială, un amplu stagiu de cercetare-documentare în arhive şi biblioteci. În mod evident, pentru elaborarea lucrării pe care o avem în vedere, cea mai importantă etapă de cercetare-documentare va fi reprezentată de studiul fondurilor arhivistice din cadrul Arhivelor Naționale ale României - Fondul Ministerul Artelor și Informațiilor 1948-1950 (Alexandru Tzigara Samurcaș), Fondul Direcția Poliției și Siguranței Generale, Fondul Casa Regală, precum și a fondurilor relevante aflate în custodia Direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale. Documentarea va continua cu studierea documentelor și lucrărilor din cadrul Bibliotecii Academiei Române (BAR), Bibliotecii Naţionale a României (BN - Colecţii Speciale), a presei, literaturii memorialistice şi de specialitate referitoare la tema de cercetare propusă.

De departe însă, corpusul cel mai important de documente va proveni însă din Arhiva familei Samurcaș, (la care am obținut acces) care poate oferi informații absolut inedite pentru tema de cercetare propusă.

În egală măsură, în situația în care va fi posibil, un stagiu de cercetare-documentare în arhivele şi bibliotecile străine, mai ales la Biblioteca Națională a Franței, de la Paris, ar fi, fără îndoială, unul extrem de util, în ansamblul documentării și elaborării lucrării de plan pe care o propunem. Desigur, nu vor fi omise, în ansamblul documentării, periodicele românești și străine, cu precădere cele din epocă, dar nu numai.

g) Rezultate scontate: Demersul nostru științific are în vedere elaborarea unei lucrări ştiinţifice bine documentate, cvasi-exhaustive, care să reliefeze contextul, motivația, specificul poziționărilor unor personalități de anvergură ale elitei culturale românești în perioada ocupației germane.

h) Valorificarea rezultatelor: Publicarea lucrării (în ansamblul său, sub forma unui volum de sine-stătător), precum și publicarea unor studii și materiale în diferite reviste de specialitate) şi susţinerea de comunicări științifice la conferințe naționale și internaționale.

i) Colaborări în ţară : ---

j) Colaborări în străinătate : Dată fiind tema acestui proiect de cercetare, o colaborare cu unele institute de cercetare aflate în state, precum Franța, Germania și Bulgaria, ar putea fi utilă, în ansamblul documentării/cercetării noastre.

k) Bugetul alocat: Salariul aferent perioadei de cercetare și elaborare a lucrării.

l) Alte subvenţii de cercetare: Ar fi extrem de binevenită o contribuție financiară obținută de la ONG-uri sau de la entități aparținând Guvernului României, îndeosebi pentru etapa de publicare a rezultatelor cercetării (un volum).
PROIECT DE CERCETARE 7
Denumirea proiectului:

„Școala nouă” de istorie de la o dictatură la alta (1938-1964). Strategii de adaptare

Coordonatorul/Autorul: Mihaela Denize

Colectiv de cercetare: Mihaela Denize

Termenul de realizare: 31 decembrie 2018

Stadiul cunoştinţelor în domeniu: Demersul nostru științific apare ca o noutate în planul istoriografiei românești, dat fiind faptul că, până în momentul de față, nu există o lucrare structurată care să trateze în exclusivitate acest aspect.

Foarte importante pentru înţelegerea relaţiei dintre membrii „noii şcoli” de istorie sunt documentele publicate de Ştefan S. Gorovei, Lucian Năstasă, Petre Ţurlea în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol” din Iaşi (Ştefan S. Gorovei, Lucian Năstasă, Petre Ţurlea, „Şcoala nouă“ de istorie. Mărturii documentare, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol“, Iaşi, vol. XXIII, 1986). De asemenea, beneficiem de lucrări care să trateze individual membrii „școlii noi” de istorie precum cea a lui Aurel Pentelescu și Petre Otu (Gheorghe I. Brătianu. Istorie și politică, București, Corint, 2003), dar și Centenar Constantin C. Giurescu: Amintiri şi documente inedite (cuv. înainte de Vladimir Osiac, Craiova, Editura Universitaria, 2001)

Pentru analiza istoriografiei românești în timpul regimului comunist, beneficiem de o varietate de studii. Cercetarea întreprinsă de Florin Müller, Politică și istoriografie în România comunistă (1948-1964) (Editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2003), tratează amplu raportul dintre factorul politic și lumea istoricilor în perioada 1948-1964 (accentul fiind pus cu precădere pe începuturile stalinizării istoriografiei românești).

Una dintre lucrările recente care abordează istoriografia românească în timpul regimului comunist este cea a lui Stan Stoica, Istoriografia românească între imperativele ideologice şi rigorile profesionale (1953-1965) (Bucureşti, Editura Meronia, 2012). Volumul se concentrează în special pe impactul politicului asupra domeniului istoriei de la moartea lui Stalin până la venirea lui Nicolae Ceaușescu. Beneficiind de deschiderea arhivelor, lucrarea lui Stan Stoica s-a putut bucura de o bază documentară mai largă.

Bazată pe teza sa de doctorat, lucrarea scrisă de Felician Velimirovici, Istorie și istorici în România comunistă tratează evoluția și rolul istoriografiei comuniste din România, completând cercetările anterioare ale unor istorici precum Adrian Cioflâncă, Dorin Dobrincu, Bogdan C. Iacob, Andi Mihalache, Virgiliu Țârău. Intervalul atins de cercetarea sa este unul vast, cuprinzând atât începuturile stalinizării istoriografiei românești, cât și perioada naționalismului-socialist din timpul lui Nicolae Ceaușescu.

Printre alte lucrări despre istoriografia românească amintim pe cele ale lui Frederick Kellog (A history of Romanian Historical Writing, Bakersfield, 1990; ediția românească: O istorie a istoriografiei românești, Institutul European, Iași, 1998), Alexandru Zub (Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură, Iași, Institutul European, 2000). De asemenea, pe lângă aceste lucrări, există volume care tratează urmărirea istoricilor români de Securitate. Este cazul celor două volume ale lui Ioan Opriș, Istoricii și Securitatea (București, Editura Enciclopedică, 2006).

Scopul proiectului: Scopul principal al cercetării e față este acela de a identifica modul în care istoricii „școlii noi” – cu reprezentanții săi cei mai importanți, Gheorghe Brătianu, Petre P. Panaitescu și Constantin C. Giurescu – au înțeles să se adapteze conjuncturilor anilor 1938-1964. Un astfel de demers interpretativ își propune să surprindă modul în care s-au format și consolidat relațiile dintre istorici și relațiile dintre istorici și membrii eșalonului superior al puterii, precum și măsura în care stabilirea unor astfel de contacte a jucat un rol important în ascensiunea profesională și politică a acestora. Complementar, este de urmărit surprinderea constantelor și variabilelor din discursul istoric utilizat de istoricii „școlii noi” și interpretarea acestora în contextul diferitelor regimuri politice care s-au succedat în perioada 1938-1964.
Material şi metode de lucru: Abordarea unei asemenea teme implică, fără îndoială, un amplu stagiu de documentare în arhive şi biblioteci. Accesul la documentele de arhivă ne va oferi un bun suport pentru înţelegerea activităţii istoricilor „școlii noi” și a relației acestora cu diferitele regimuri politice. În acest sens, vom utiliza o serie de documente prezente la Arhivele Naționale Istorice Centrale, printre care: fondurile Președinției Consiliului de Miniștri, documentele privitoare la activitatea Comisiei de revizuire a cadrelor didactice, documentele Secţiei de Propagandă şi ale Cancelariei CC al PCR privind evoluția istoriografiei în timpul regimului comunist etc. Complementar vor fi utilizate documentele prezente în Arhiva Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, precum și dosarele păstrate la Arhivele CNSAS. De asemenea, documentarea la Arhivele MAE ne pot elucida unele aspecte, precum miza misiunii lui Constantin C. Giurescu în Turcia.

Pentru a completa această imagine vom apela, de asemenea, la memorii şi jurnale, printre cele mai importante fiind cele ale lui ale lui Constantin Argetoianu, Ioan Hudiță, Florin Constantiniu, Gheorghe Zane, Iorgu Iordan, Dinu C. Giurescu și Apostol Stan.

Rezultatele scontate:

Elaborarea unei lucrări ştiinţifice bine documentate, care să analizeze „școala nouă” de istorie în termeni intrepretativi și din punctul de vedere al evoluției relației între istorici.

Valorificarea rezultatelor:

Publicarea capitolelor în periodice academice recunoscute şi susţinerea de comunicări.

Colaborări în ţară: -

Colaborări în străinătate: -

Buget solicitat: Salariul pe doi ani și finanţarea, în măsura posibilităţilor bugetare, a deplasărilor pentru documentare în străinătate.

Alte subvenţii: -
PROIECT DE CERCETARE 8
Denumirea proiectului: Disensiuni ideologice și pragmatism politic în relațiile Republicii Federale Germania cu România comunistă (1967-1989)

Coordonator/Autor: Raul DENIZE

Colectiv de cercetare: -

Termen de realizare: 2 ani (de la 1 ianuarie 2018 – până la 31 decembrie 2019)

Stadiul cunoştinţelor în domeniu: Accesul la un număr tot mai mare de documente de arhivă oferă noi oportunități în vederea studierii relațiilor pe care statul vest-german le-a avut cu statele Europei de Est. Deși raporturile Republicii Federale cu România în perioada 1967-1989 nu au făcut obiectul niciunui studiu amplu, ultimii ani au fost marcați de publicarea unor lucrări și fonduri documentare ce pot clarifica o parte însemnată din problemele care au marcat relația Bonn-București. Parcurgerea acestora este esențială în vederea atingerii obiectivelor prezentei cercetări și va reprezenta punctul de plecare în vederea emiterii de noi ipoteze cu ajutorul surselor inedite.

Cartea lui Helga Haftendorn, Coming of Age. German Foreign Policy since 1945 (Lanham, Rowman & Littlefield, 2006) este una dintre singurele sinteze privind politica externă a Germaniei postbelice. Respectiva lucrare începe analiza din momentul apariţiei celor două state germane şi ajunge până la examinarea provocărilor apărute după încheierea Războiului Rece. Ea analizează foarte bine noua direcție asumată în politica externă vest-germană începând cu anul 1966, dar faptul că ediția germană a apărut în anul 2001 explică motivul pentru care autoarea nu a putut integra informațiile cuprinse în documentele din Arhiva politică a Ministerului german al Afacerilor Externe care au fost declasificate și publicate ulterior. O descriere detaliată a obiectivelor politicii externe vest-germane întâlnim la Ulrich Lappenküper, Die Außenpolitik der Bundesrepublik Deutschland 1949 bis 1990, München, Oldenbourg Wissenschaftsverlag, 2008. Pentru doctrina Hallstein care a marcat atât politica externă a RFG la modul general cât și raporturile cu România, lucrarea lui Rüdiger M. Booz, „Hallsteinzeit“. Deutsche Aussenpolitik 1955-1972, Bonn, Bouvier, 1995 nu trebuie trecută cu vederea.

Lucrări clasice, bune pentru contextualizare şi care nu şi-au pierdut din valoare odată cu trecerea anulor sunt David F. Patton – Cold War Politics in Postwar Germany (New York, Pallgrave Macmillan, 1999) şi W.R. Smyser – From Yalta to Berlin (New York, St. Martin’s Griffin, 2000). Cele două integrează foarte bine problema germană în contextul internaţional mai larg al Războiului Rece şi arată cum decidenţii vest-germani au înţeles să se poziţioneze în cadrul conflictului bipolar pentru a apăra interesele Germaniei luate în ansamblu. Prin prisma interesantelor pagini dedicate politicii externe a Republicii Federale, recenta şi impresionanta Cambridge History of the Cold War (3 volume – Cambridge, Cambridge UP, 2010) ne va fi de un real ajutor în desfăşurarea cercetării. Nu mai puțin utilă este lucrarea Geschichte der Bundesrepublik Deutschland, compusă din 6 volume și apărută sub coordonarea unei echipe formate din Karl Dietrich Bracher, Theodor Eschenburg, Joachim Fest și Eberhard Jäckel. Extrem de detaliată, aceasta acoperă întreaga existență a statului vest-german, de interes pentru cercetarea noastră fiind însă volumele 4-6 care se concentrează asupra intervalului 1963-1990.

În ceea ce priveşte relațiile Republicii Federale cu statul român în perioada 1967-1989, o atenție deosebită a fost acordată episodului stabilirii relaţiilor diplomatice din ianuarie 1967. Informațiile cuprinse în studiile dedicate subiectului (precum cel al lui Anneli Ute Gabanyi – Die Aufnahme der diplomatischen Beziehungen zwischen Bundesrepublik Deutschland und Rumänien (31. Januar 1967). Voraussetzungen und Folgen apărut în volumul Punţi în istorie. Studii româno-germane, Iaşi, 2001) au fost completate prin apariția volumului de documente elaborat de Claudiu Florian, Dumitru Preda, Ottmar Traşcă, România-Republica Federală Germania, vol. 1, Începutul relaţiilor diplomatice: 1966-1967, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2009. Un alt aspect care a captat atenția cercetătorilor este cel al emigrării etnicilor germani din România care s-a desfășurat în urma unor negocieri secrete între cele două părți. Volumul realizat de Florica Dobre, Florian Banu, Luminita Banu și Laura Stancu, Acțiunea „Recuperarea“. Securitatea și emigrarea germanilor din România (1962-1989), București, Editura Enciclopedică, 2011 și care este bazat pe documentele întocmite de partea română oferă numeroase informații cu privire la acest aspect, iar respectiva problemă este abordată și în cartea lui Dennis Deletant, Ceauşescu şi Securitatea. Constrângere şi disidenţă în România anilor 1965-1989, Bucureşti, Humanitas, 1998.

Colecţia Documente privind politica externă a Republicii Federale Germania (Akten zur Auswärtigen Politik der Bundesrepublik Deutschland – ADAP – care în acest moment acoperă perioada cuprinsă între 1949-1953 şi 1962-1986) pune la dispoziția cercetătorilor o cantitate impresionantă de documente, fiind şi cea care va răspunde în cea mai mare măsură necesităţilor prezentei cercetări. Deşi publicate, documentele ultimelor volume au fost foarte puţin sau chiar deloc utilizate de cercetătorii perioadei. În plus, volumele care vor fi publicate în 2018-2019 ne vor permite să integrăm ultimele noutăţi în arhitectura lucrării.

Desigur nu trebuie trecute cu vederea scrierile cu caracter memorialistic ale principalilor actori ai perioadei pe care o vom cerceta: Nicolae M. Nicolae, Willy Brandt, Egon Bahr, Walter Scheel, Hans-Dietrich Genscher, Henry Kissinger, Mihail Gorbaciov, Valentin Falin etc. Importanţa lor este foarte mare întrucât, în ciuda numeroaselor documente noi intrate în circuitul ştiinţific, relațiile bilaterale (precum și cele internaționale, în general) au fost marcate de acţiuni desfăşurate în afara structurilor guvernamentale tradiţionale (negocieri secrete, contacte personale etc.).

Scopul proiectului: Prin prezentul proiect ne propunem să realizăm o analiză documentată a evoluției relațiilor dintre Republica Federală Germania și Republica Socialistă România în perioada 1967-1989. Planul lucrării noastre va fi unul cronologic, deoarece o asemenea organizare permite înţelegerea caracterului evolutiv al politicii externe a celor două state, dar vom realiza şi o diviziune tematică, căci fiecărui interval temporal îi corespunde un grup de probleme istorice asupra cărora trebuie insistat. Ne vom concentra asupra imaginii pe care cele două state o aveau unul despre celălalt, asupra problemei minorității germane din România, asupra raporturilor politice și economice dintre Bonn și București.

Cercetarea noastră va fi structurată în trei capitole. Primul va analiza contactele bilaterale din intervalul 1949-1966 care a precedat stabilirea relațiilor diplomatice la rang de ambasadă. Vom încerca să descifrăm motivaţiile şi percepţiile celor două părţi în ceea ce priveşte seria măsurilor de apropiere adoptate începând cu mijlocul anilor ’50 și care au netezit calea pentru acordul din ianuarie 1967. Al doilea capitol va aborda intervalul 1967-1975, cuprins între momentul stabilirii relațiilor diplomatice și semnarea Acordurilor de la Helsinki. Cercetarea acestei perioade pline de oportunițăți pentru cele două state aflate în căutarea unui nou suflu în politica externă ne va permite să înțelegem concesiile care au făcut posibilă oficializarea raporturilor bilaterale și evoluția pozitivă a acestora în primii ani. Ultimul capitol va fi dedicat perioadei 1975-1989 și va încerca să surprindă modul în care provocările cu care cele două state s-au confruntat atunci s-au repercutat asupra relațiilor bilaterale.

Material şi metode de lucru: Abordarea unei asemenea teme implică, fără îndoială, un amplu stagiu de documentare în arhive şi biblioteci. Pentru realizarea cercetării avute în vedere, un rol primordial va reveni studierii fondurilor arhivistice din cadrul Arhivelor Naționale Istorice Centrale – ANIC (Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie și Secția Relații Externe), Arhivei Ministerului Afacerilor Externe – AMAE (fond RFG), a lucrărilor din cadrul Bibliotecii Academiei Române (BAR), Bibliotecii Naţionale a României (BN), Bibliotecii Centrale Universitare (BCU), a presei române şi germane corespunzând perioadei avute în vedere („Scânteia“, „Der Spiegel“, „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ etc.), a literaturii memorialistice şi de specialitate referitoare la tema de cercetare propusă.

Documentarea va include, desigur, şi explorarea documentelor, monografiilor şi articolelor germane disponibile online (precum articolele prestigioasei reviste „Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte” şi materialele publicate de German Historical Institute din Washington DC pentru a oferi doar două exemple). Oportunităţile oferite în zilele noastre de internet nu mai pot fi trecute cu vederea, în condiţiile în care acest mediu permite accesul la o parte semnificativă din cercetările întreprinse în Germania. Numeroase instituţii germane care se ocupă cu cercetarea istorică oferă online întreaga lor producţie istoriografică ajungând până la cele publicate în 2013-2014, cele de ultimă oră (în general cele din 2015 sau mai recente) putând fi consultate prin achitarea unor sume de bani (uneori prohibitive, dar în cele mai multe cazuri nu).

Un mare număr de documente germane de arhivă, care sunt indispensabile cercetării noastre, au fost publicate în mai multe colecţii de documente. Documente privind Politica Germană (Dokumente zur Deutschlandpolitik¹, DzD) şi Texte privind Politica Germană (Texte zur Deutschlandpolitik, TzD) adună în tomurile lor surse importante cu privire la evoluţia problemei germane în timpul Războiului Rece. De asemenea, Ministerul german de Externe (Auswärtiges Amt) publică anual, în colaborare cu Institutul pentru istorie contemporană (Institut für Zeitgeschichte) din München, un mare număr de documente diplomatice în colecţia Documente privind politica externă a Republicii Federale Germania (Akten zur Auswärtigen Politik der Bundesrepublik Deutschland, AAPD). Actualmente, respectiva colecţie acoperă intervalele 1949-1953 şi 1962-1986. Volumele care se concentrează pe intervalele 1949-1953 şi 1963-1970 pot fi consultate online, integral şi gratuit. În decursul anului 2017 vor fi încărcate online volumele ce tratează perioada cuprinsă între anii 1971 şi 1982 inclusiv.

În ceea ce priveşte documentele româneşti publicate, esențiale sunt: Claudiu Florian, Dumitru Preda, Ottmar Traşcă, România-Republica Federală Germania, vol. 1, Începutul relaţiilor diplomatice: 1966-1967, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2009 (cuprinde telegrame, scrisori, rapoarte diplomatice, sinteze, note de convorbiri etc. circumscrise intervalului cuprins între 18 februarie 1966 și 23 decembrie 1967 și care provin în totalitate din fondurile Arhivei Ministerului Afacerilor Externe al României) și Florica Dobre, Florian Banu, Luminita Banu, Laura Stancu, Acțiunea „Recuperarea“. Securitatea și emigrarea germanilor din România (1962-1989), București, Editura Enciclopedică, 2011 (volum bazat pe documente întocmite de partea română în problema emigrării germanilor din România).

În măsura posibilităţilor, un stagiu de documentare în arhivele şi bibliotecile germane s-ar dovedi, cu siguranţă, foarte util. Acesta ar putea fi întreprins fie prin aplicarea la o bursă DAAD, fie prin fonduri proprii. Arhiva politică a Ministerului german al Afacerilor Externe (Politisches Archiv des Auswärtigen Amts, PA/AA) conţine documente declasificate care nu au putut fi publicate în AAPD şi care ne vor permite să înţelegem mai bine modul în care política externă a Republicii Federale a fost elaborată.

Rezultatele scontate: Elaborarea unei lucrări ştiinţifice bine documentate, care să analizeze evoluția relațiiilor politice și economice dintre statul vest-german și cel român din perspectiva modului în care cele două parți au înțeles să-și urmărească interesele în contextul Războiului Rece și al apartenenței lor la blocuri antagonice.

Valorificarea rezultatelor: Publicarea capitolelor în periodice academice recunoscute şi susţinerea de comunicări.

Colaborări în ţară: -

Colaborări în străinătate: -

Bugetul solicitat: Salariul aferent perioadei de cercetare şi elaborare a lucrării şi finanţarea, în măsura posibilităţilor bugetare, a deplasărilor pentru documentare în străinătate.

Alte subvenţii: -
PROIECT DE CERCETARE 9
Denumirea proiectului: Literatură şi ideologie la finele regimului comunist: scriitorii români între adeziune la politica oficială, conformism şi exil interior, 1981-1989.

Coordonatorul/Autorul: Cristian Vasile

Colectiv de cercetare: Cristian Vasile

Termenul de realizare: 1 ianuarie 2018–31 decembrie 2019 (doi ani)

Stadiul cunoştinţelor în domeniu: Există prea puţine lucrări care să trateze global şi documentat această temă. În general, documentele secţiilor ideologice ale comitetului central al PCR, dosarele de arhivă (dosarele de cadre ale scriitorilor, autobiografiile scrise pentru organele de partid etc.) nu au fost puse în circuitul istoriografic sau exploatate şi coroborate cu alte categorii de surse. Doar o mică parte din documentaţia extrem de bogată adăpostită la CNSAS a fost cercetată şi utilizată istoriografic.

Istoricul literar Eugen Negrici a realizat o sinteză echilibrată (Literatura română sub comunism, Bucureşti, Editura Fundaţiei Pro, 2002-2003) axată însă pe analiza operelor literare, fără examinarea surselor arhivistice sau a celor orale. Pe de altă parte, anii 1980 beneficiază de o atenţie diminuată în comparaţie cu celelalte decenii comuniste.

Într-o voluminoasă sinteză de istoria literaturii, Marian Popa – Istoria literaturii române de azi pe mâine, 23 august 1944-22 decembrie 1989 (vol. I-II, ed. I: 2001; ed. a II-a, Bucureşti, Editura Semne, 2009) – a abordat probleme de amănunt şi a prezentat un amestec de istorie evenimenţială, extrase semnificative de publicistică literară, memorialistică subiectivă, cu înfăţişarea unor chestiuni de culise, de viaţă privată, ratând în mare parte miza unei lucrări de o asemenea amploare. În plus, în mai multe cazuri, istoria sa devine o prezentare conspiraţionistă, cu derapaje naţionaliste, xenofobe, antisemite.

Nicolae Manolescu (în a sa Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură – Bucureşti, Edit. Paralela 45, 2008) continuă tradiţia istoriei literare pe linie călinesciană, raporturile cu spaţiul politic fiind lăsate în plan secund. În plus, mulţi comentatori au remarcat reluarea uneori fără modificări substanţiale a cronicilor de întâmpinare din anii 1960-1980, texte care au fost „topite“ în cuprinsul sintezei.

Marin Radu Mocanu a pus accentul pe editarea unor documente păstrate la Arhivele Naţionale Istorice Centrale – Scriitorii şi puterea. Documente [1978-1981], Bucureşti, Edit. Ideea Europeană – , cum ar fi stenogramelor discuţiilor dintre scriitori şi N. Ceauşescu, fără a intra în chestiuni de analiză profundă a spaţiului literar şi a celui politic. Florian Banu şi Liviu Ţăranu au publicat unele documente privitoare la scriitori aflate în arhiva CNSAS. Ioana Diaconescu a editat şi comentat mai multe documente din aceeaşi arhivă a CNSAS – Scriitori în arhiva CNSAS. Intelectuali urmăriţi informativ, arestaţi, condamnaţi, ucişi în detenţie, 1946-1989, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2012 – , transformând discursul cărţii sale, pe alocuri, într-o eroizare romantică a mai multor scriitori şi realizând extrapolări cumva discutabile. În general, cu puţine excepţii (Cristina Petrescu, From Robin Hood to Don Quixote. Resistance and Dissent in Romania, Bucharest, Ed. Enciclopedică, 2013) în istoriografia autohtonă nu s-a discutat în mod aprofundat pe marginea diferenţei dintre statutul de „victimă“, de „disident“, „opozant“ şi/sau a unor concepte problematice – „rezistenţă prin cultură“, „rezistenţa culturii“.

Gabriel Andreescu – care a utilizat alt concept („rezistenţă intelectuală“) – a pus un accent mai mare asupra reconstituirii unor biografii controversate de scriitori, publicând lucrări meritorii, documentate, în special pe baza izvoarelor de la arhiva CNSAS, lucrări ce privesc şi spaţiul literar-politic din anii 1980 (Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea arhivei Securităţii, Iaşi, Editura Polirom, 2013; Existenţa prin cultură. represiune, colaboraţionism şi rezistenţă intelectuală sub regimul comunist, Editura Polirom, 2015). Tonul polemic, uneori afirmaţiile ce nu pot fi susţinute au scăzut valoarea acestor cărţi, ele fiind atinse în mod nefericit de contextul disputelor din spaţiul cultural („războaiele culturale“) din ultimii ani.