După mai mulţi istorici, în anul 1898 s-a consemnat naşterea jocului de handbal, în Danemarca, prin apariţia „haandbold”-ului, joc ce se desfăşura pe un teren identic cu cel de la handbalul în şapte de astăzi.
Originile jocului se pot regăsi şi într-un vechi joc popular numit „hazena”, practicat în Cehoslovacia, dar şi în „Torball” (mingea la poartă) oferit ca activitate sportivă femeilor din Germania.
În anii 1900, Hasey, un irlandez introducea un joc asemănător cu handbalul în Statele Unite ale Americii, astfel încât, în 1919 a avut loc o competiţie la Los Angeles.
În acelaşi an, un profesor de la Şcoala Germană Normală de Educaţie Fizică din
Din Leipzig, Karl Schellenz, propune o adaptare pentru bărbaţi a Torball-ului şi creează handbalul în unsprezece. Federaţia Germană de Atletism şi Gimnastică îl adoptă în 1920 ca sport complementar.
În 1926, la Haye, Congresul Federaţiei Internaţionale de Atletism Amator desemnează o comisie însărcinată să stabilească un regulament internaţional pentru practicarea „jocului cu mâna” care va deveni handbalul.
În 1926, la Haye, Congresul Federaţiei Internaţionale de Atletism Amator desemnează o comisie însărcinată să stabilească un regulament internaţional pentru practicarea „jocului cu mâna” care va deveni handbalul.
În 1928, handbalul jucat în aer liber de echipe de câte unsprezece jucători, apare ca sport demonstrativ la Jocurile Olimpice de la Amsterdam pe parcursul cărora se înfiinţează Federaţia Internaţională de Handbal Amator.
În 1936, F.I.H.A. cuprindea 23 de ţări afiliate, iar handbalul intră în programul J.O. de la Berlin unde participă şase ţări: Germania, Austria, Elveţia, Ungaria, România, Statele Unite ale Americii.
Peste doi ani, Germania organizează primul campionat mondial de handbal atât pentru echipe de unsprezece, cât şi pentru echipe de şapte jucători, câştigând ambele titluri.
Peste doi ani, Germania organizează primul campionat mondial de handbal atât pentru echipe de unsprezece, cât şi pentru echipe de şapte jucători, câştigând ambele titluri.
După al doilea război mondial handbalul dispare din programul Jocurilor Olimpice.
În iulie,1946, la Copenhaga, opt federaţii naţionale fondează actuala Federaţie Internaţională de Handbal.
În 1954, handbalul în şapte apare în competiţiile oficiale de anvergură – Campionatul Mondial – Suedia. Mai rapid, mai tehnic şi mai spectaculos, el va umbri handbalul în unsprezece şi îl va detrona. Acesta va dispare definitiv din arenele internaţionale după anul 1966.
În1972, la München, face parte din programul Jocurilor Olimpice la masculin, iar la feminin, la Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1976.
În1972, la München, face parte din programul Jocurilor Olimpice la masculin, iar la feminin, la Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1976.
În 1976, Federaţia Internaţională de Handbal cuprindea 68 de ţări cu peste 3 milioane de jucători. După 25 de ani consemnăm 150 de ţări afiliate, 20 în curs de afiliere şi peste 19 milioane de practicanţi, în 800 000 de echipe.
APARITIA JOCULUI DE HANDBAL IN ROMANIA
APARITIA JOCULUI DE HANDBAL IN ROMANIA
În România handbalul a pătruns prin “filiera germană” in anii 1920 – 1921 imediat după lansarea lui oficiala la Berlin in anul 1919 de către profesorul KARL SCHELENTZ.
Ne referim la handbalul in 11 jucători pe terenul mare de fotbal care va domina categoric cele două surori mai mici – handbalul în 7 pe teren mic şi Hazena cehă – în toată această perioadă interbelică.
Adevărata poveste a handbalului din România începe în anul 1920 când un mic grup de profesori de educaţie fizică din Ardeal, de la Sibiu, Bistriţa şi Braşov, unii cu studii superioare de specialitate în Germania sunt invitaţi de rectorul facultăţii din Berlin şi de fostul lor profesor de atletism KARL SCHELENTZ (părintele handbalului în 11 jucători) să asiste la marile serbări sportive tradiţionale cu ocazia sfârşitului de an şcolar, abia reluate după război.
Adevărata poveste a handbalului din România începe în anul 1920 când un mic grup de profesori de educaţie fizică din Ardeal, de la Sibiu, Bistriţa şi Braşov, unii cu studii superioare de specialitate în Germania sunt invitaţi de rectorul facultăţii din Berlin şi de fostul lor profesor de atletism KARL SCHELENTZ (părintele handbalului în 11 jucători) să asiste la marile serbări sportive tradiţionale cu ocazia sfârşitului de an şcolar, abia reluate după război.
Cu aceasta ocazie profesorii noştri au asistat şi la o serie de meciuri din marea competiţie “Cupa Germaniei” – aflata la prima ediţie – cu o participare extraordinara: 10 echipe masculine, 4 feminine si 4 de juniori.
Întorşi în ţară şi entuziasmaţi de virtuţile acestui sport, l-au introdus imediat în orele de educaţie fizică din şcolile in care predau.
În anul următor 1921 încep deja meciurile interclase în şcoli, la Sibiu chiar pe stadionul central, iar din 1922 putem vorbi de primele jocuri inter-oraşe cu echipe formate din elevi dar şi câţiva absolvenţi şi chiar profesorii acestora.
În anul următor 1921 încep deja meciurile interclase în şcoli, la Sibiu chiar pe stadionul central, iar din 1922 putem vorbi de primele jocuri inter-oraşe cu echipe formate din elevi dar şi câţiva absolvenţi şi chiar profesorii acestora.
Promotorul acestor acţiuni şi cel pe care putem să-l numim “părintele” handbalului din România a fost profesorul WILHELM BINDER titularul catedrei de educaţie fizica de la Liceul BRUKENTAL din Sibiu care l-a introdus ca disciplina obligatorie în scoală imediat după ce văzuse la Berlin meciurile din Cupa şi demonstraţiile studenţilor Facultăţii de Educaţie Fizică.
Tot WILHELM BINDER a organizat si primele meciuri de handbal cu public pe stadionul central din Sibiu intre elevii lui, a fost astfel primul antrenor si primul arbitru din istoria handbalului romanesc. A condus la centru ca unic arbitru toate jocurile din primii ani inclusiv cele de fete de la liceul din localitate.
Tot WILHELM BINDER a organizat si primele meciuri de handbal cu public pe stadionul central din Sibiu intre elevii lui, a fost astfel primul antrenor si primul arbitru din istoria handbalului romanesc. A condus la centru ca unic arbitru toate jocurile din primii ani inclusiv cele de fete de la liceul din localitate.
Presa din Sibiu din acele vremuri atesta toate acestea mai întâi prin ziarul de limbă germană SIEBEN BURGISCHE DEUTSCHES TAGEBLATT numărul 14442 din 18 iunie 1921 care semnalează primul meci cu public – pe stadionul mare – al unor echipe de elevi de la Liceul Brukental iar peste o săptămână şi primul meci de handbal feminin între elevele liceului de fete din localitate.
Suntem îndreptăţiţi, pe baza acestor atestări oficiale să spunem că “data naşterii” jocului de handbal în România este 18 iunie 1921, locul Stadionul Central din Sibiu, “părinte” profesorul WILHELM BINDER, iar ca participanţi elevii liceului Brukental şi elevele liceului de fete.
Suntem îndreptăţiţi, pe baza acestor atestări oficiale să spunem că “data naşterii” jocului de handbal în România este 18 iunie 1921, locul Stadionul Central din Sibiu, “părinte” profesorul WILHELM BINDER, iar ca participanţi elevii liceului Brukental şi elevele liceului de fete.
Handbalul (în 11 jucători) se răspândeşte apoi foarte repede în principalele oraşe din Ardeal, apoi în Banat (Timişoara, Lugoj, Arad 1927 – 1928) şi în Regat (Bucureşti, Ploieşti 1930 – 1933), mai apoi şi în Moldova (1934 – 1935).
Începând cu anul 1931, Sibiul preia organizarea unei competiţii de amploare “Cupa Transilvaniei”, care din 1933 va cuprinde şi echipe din Banat (Lugoj şi Timişoara) iar din anul 1934 se transforma în campionat naţional pe trei ligi: Nord – Ardealul; Vest – Banatul; Sud – Bucureşti şi Ploieşti. În tot acest timp echipa din Sibiu se afla pe primul loc.
După ce în anul 1933 handbalul intră alături de Volei şi Baschet în F.R.V.B.H. În 1936 se constituie independent Federaţia Romana de Handbal (F.R.H.).
După ce în anul 1933 handbalul intră alături de Volei şi Baschet în F.R.V.B.H. În 1936 se constituie independent Federaţia Romana de Handbal (F.R.H.).
Seria jocurilor internaţionale este deschisă în 1934 de o echipa a oraşului Sibiu care întreprinde un turneu de 11 jocuri în Cehoslovacia şi Germania iar în 1935 primim vizita unei echipe din München care susţine 4 jocuri la Sibiu şi Bistriţa.
În anul 1936 la Berlin, handbalul (masculin în 11 jucători) este introdus pentru prima oară în programul Jocurilor Olimpice ca sport demonstrativ. Echipa de handbal a României participă la aceasta ediţie a J.O. si obţine un onorant loc V, având în vedere condiţiile de constituire şi pregătire a echipei naţionale aflată la prima ei acţiune.
În anul 1938 Federaţia Internaţională de Handbal Amator (I.H.F.A.) organizează prima ediţie a Campionatelor Mondiale de handbal în 11 jucători. Echipa României ocupă tot locul V dar acum din 12 echipe aproape toate cu mai vechi state de pregătire şi jocuri internaţionale.
În anul 1938 Federaţia Internaţională de Handbal Amator (I.H.F.A.) organizează prima ediţie a Campionatelor Mondiale de handbal în 11 jucători. Echipa României ocupă tot locul V dar acum din 12 echipe aproape toate cu mai vechi state de pregătire şi jocuri internaţionale.
În ordine cronologică urmează Hazena care a pătruns la noi imediat după handbalul în 11 jucători, chiar în anul 1924 se semnalează în Banat primele jocuri demonstrative ale unor echipe feminine. În acea zona, respectiv la Timişoara, Arad şi Lugoj, hazena are o scurtă perioada de avânt. În 1926 se organizează o competiţie cu 6 echipe feminine iar formaţia Industria Lânii Timişoara efectuează un turneu internaţional în Iugoslavia.
În aceeaşi perioada 1925 – 1927 au loc şi în Bucureşti jocuri demonstrative tot ale unor echipe feminine. Dar pana in anul 1939 nu poate fi vorba de un sistem competiţional şi de o răspândire care să depăşească zona Timişoarei şi a Bucureştiului.
Handbalul în 7, cel nordic pe teren mic a pătruns foarte timid la noi în ţară după 1930. La început se confunda cu Hazena, dar de regula era socotit un mijloc de pregătire in timpul iernii pentru echipele de handbal in 11 jucători.
Handbalul în 7, cel nordic pe teren mic a pătruns foarte timid la noi în ţară după 1930. La început se confunda cu Hazena, dar de regula era socotit un mijloc de pregătire in timpul iernii pentru echipele de handbal in 11 jucători.
Abia în anul 1937 se semnalează, la Sibiu, un turneu de sală cu participarea a 8 echipe din Sibiu si Mediaş, respectiv cele care evoluau în Campionatul de handbal în 11.
În toata aceasta perioada până în 1939 şi încă mult timp după acest an nu putem vorbi de un sistem competiţional pentru handbal în 7, doar demonstraţii şi în câteva locuri 2-3 turnee în sezonul de iarnă.
