Imparatia mai presus de toate si de toti 1 Regi 2: 1-35

Imparatia mai presus de toate si de toti 1 Regi 2:1-35

Capitolul doi al cartii ne prezinta o realitate pe care societatea noastra asa zis civilizata cu greu o poate digera: dreptatea trebuie infaptuita indiferent de cost. Traim in vremuri ale tolerantei, in care incercam sa gasim scuze pentru orice, in vremuri in care se respinge cu incapatanare si inversunare orice are chiar si numai o tenta a ceva ce este considerat extrem. In vremuri in care crimele si infractiunile raman adesea nepedepsite, iar infractorii le rad in nas autoritatilor. Timpuri cand dreptatea se face doar in functie de interesul politic. Citim in acest capitol despre lucruri pe care lumea moderna le-ar considera crime si nedreptati imposibil de acceptat. Insa toate subliniaza o singura idee: nimic nu este mai presus de Imparatia lui Dumnezeu.

Crestinii ar trebui sa faca mai mult decat sa traiasca printre oamenii din lume. Crestinismul ar trebui sa fim o societate care sa ofere o alternativa de viata, o contracultura activa si dinamica. Una care sa aiba o pozitie clara cand vine vorba de bani, sex, faima si putere. Aceasta societate se numeste Imparatia lui Dumnezeu. Astazi lupta pentru imparatia lui Dumnezeu se da in inima fiecaruia dintre noi care trebuie sa luam decizii in fiecare zi cu privire la viata noastra.

Aceasta lupta s-a dus si cand Solomon si-a inceput mandatul de rege al Israelului. Dupa ce succesiunea la tron s-a realizat, Solomon trebuia sa dea dovada faptului ca este un rege care apara dreptatea si o infaptuieste. Ca urmare a actiunilor sale, vedem ca acest capitol se incheie cu urmatoarea afirmatie: “Imparatia s-a intarit in mainile lui Solomon.”

Pentru ca planul lui Dumnezeu sa se infaptuiasca, dreptatea trebuia implinita. Adevarul este ca Solomon si-a intemeiat si intarit regatul eliminandu-si dusmanii. In momentul cand a preluat tronul, Solomon trebuia sa hotarasca ce va face cu cei care incercasera sa impiedice infaptuirea voii lui Dumnezeu: fratele sau Adonia, preotul Abiatar si generalul Ioab. Toti trei conspirasera impotriva lui David si planuisera sa ii fure in mod abuziv tronul. Inainte sa moara David i-a cerut lui Solomon sa faca dreptate si sa ii pedepseasca pe vinovati, vs.1-12.

Sunt multi cei care au criticat si continua sa critice actiunile lui Solomon de a-si elimina prin moarte toti adversarii. Dar sa nu uitam ca Solomon era imparatul uns de Dumnezeu, iar Mesia trebuia sa vina din descendentii lui David si Solomon. Daca Solomon nu ar fi indepartat orice amenintare, atunci satan s-ar fi folosit de slabiciunile oamenilor pentru a impiedica venirea Mantutorului in lume. Adonia, preotul Abiatar si generalul Ioab trebuiau pedepsiti, iar pedeapsa pentru inalta tradare era moartea. Solomon trebuia sa dea un exemplu al faptului ca nici o forma de nesupunere nu va fi tolerata. Israel functiona dupa planul direct al lui Dumnezeu si oricine incerca sa impiedice acest plan trebuia pedepsit. Acestia nu fusesera doar niste oameni din tara care nu erau de acord cu politica lui David, erau oameni care s-au folosit de pozitia si influenta lor pentru a conduce un popor departe de voia lui Dumnezeu. Este mai greu pentru oameni astazi sa inteleaga cum functioneaza un regat, pentru ca nu mai traim dupa regulile acelor timpuri, insa pentru ca regatul sa fie in siguranta trebuiau eliminati toti cei care incercau sa il submineze si sa il distruga.

Vs.13-25. Haideti sa luam acum pe rand pedepsirea celor trei care au incercat sa preia abuziv conducerea regatului. Adonia desi in prima instanta fusese crutat de Solomon, a abuzat de bunavointa regelui si a incercat sa primeasca macar un premiu de consolare dupa esecul sau. El nu a inteles ca gresise si ca ar fi meritat pedepsit. Nu a apreciat favoarea lui Solomon de a-i cruta viata si a indraznit sa mearga la Batseba cu o cerere care reflecta caracterul sau. Adonia o dorea pentru el pe Abisag, frumoasa fecioara despre care stim ca fusese aleasa sa se ingrijeasca de David in ultima perioada a vietii sale. Solomon ii promisese ca daca se dovedeste a fi un om vrednic, atunci viata ii va fi crutata, insa indrazneala lui de a merge la mama imparatului si de a se folosi de ea pentru a obtine ce isi dorea, i-a fost fatala. Probabil cererea lui Adonia avea o dubla insemnatate. Sa o ai pentru tine pe cea cu care imparatul petrecuse ultimele luni sau ani din viata, putea fi o puternica sursa de informatie. Sa nu uitam ca si fratele sau Absolom a facut acelasi lucru inainte de a se razvrati impotriva tatalui sau David, 2 Samuel 16:21-22. Dar in acelasi timp Abisag reprezenta si asigurarea placerii sexuale pentru Adonia. Era tanara, fecioara si deosebit de frumoasa. Acestea sunt incredientele care fac din orice femeie o tinta pentru barbati. Orice barbat si-ar dori o astfel de femeie.

Sunt multi cei care considera ca pretentia lui Adonia era una minora, dar pentru Solomon era dovada ca Adonia nu intelesese nimic din ceea ce facuse si nici nu apreciase faptul ca viata ii fusese crutata. Cererea lui Adonia era de fapt un joc de putere. El considera inca ca i se facuse o nedreptate. Dar atitudinea lui nu este una chiar straina nici pentru noi astazi. Adesea consideram ca daca trecem printr-o incercare pe care o consideram nedreapta meritam un premiu de consolare. Ne asteptam sa primim de la Dumnezeu ceva in compensatie pentru pierderea noastra. Prin condamnarea la moarte a lui Adonia, Solomon a facut o declaratie publica ca imparatia care ii apartinea lui Dumnezeu trebuia aparata de toti dusmanii.

In vs.26-34 asistam la intarirea domniei lui Solomon prin eliminarea tuturor celor ce I se impotrivisera si care reprezentau o ameninare permanenta. Dupa Adonia a urmat preotul Abiatar care insa a primit clementa din partea regelui Solomon si viata i-a fost crutata pentru ca il slujise pe tatal sau David chiar si atunci cand acesta fusese in exil si adusese jertfe Domnului pentru el. Cu toate acestea el a fost inlaturat din slujba sa de preot si a fost gonit din Ierusalim. Ioab a platit la randul sau cu viata pentru tradare, dar si pentru setea lui de putere si violenta. El s-a impotrivit lui David si i-a ucis cu sange rece pe Abner si Amasa, despre care citim in cartea 2 Samuel. Benaia a fost cel care la porunca regelui a mers si l-a ucis pe Ioab.

In vs.35 asistam la reorganizarea imparatiei. Avand in vedere ca generalul armatei si marele preot au fost inlaturati din functiile lor, era nevoie sa fie alesi alti oameni care sa ocupe cela mai importante functii in regat dupa cea de imparat. Astfel Benaia a fost numit conducatorul armatei si preotul Tadok i-a luat locul lui Abiatar.

Imaginea pe care ne-o ofera capitolul 2 al cartii 1 Regi poate parea cruda pentru unii, insa dreptatea infaptuita de Dumnezeu prin Solomon este o umbra a celei pe care o va infaptui Fiul Sau la intoarcerea Sa in slava? Sa citim Apocalipsa 21:8 si Matei 13:41-43. Pacatele lui Adonia, Abiatar si Ioab sunt pacate cu care ne luptam si noi astazi, cand punem alte lucruri care tin de dorintele noastre mai presus de Imparatia lui Dumnezeu. Scriptura repeta neincetat ca Dumnezeu vrea totul sau nimic. Ori ii sunt pe deplin loial si dedicat ori nu sunt vrednic de El. Daca il urmam pe Dumnezeu doar pentru ca vrem ceva de la El atunci el nu este imparatul nostru ci slujitorul nostru, ceea ce nu este cu putinta. Cuvintele Domnului Isus din Matei 6:33 intaresc faptul ca nimic nu trebuie sa fie mai presus de Imparatia lui Dumnezeu. De fiecare data cand nu ne supunem voii suverane a lui Dumnezeu si punem dorintele noastre inainte de dorintele Lui, ne proclamam singuri imparati si Il subminam pe adevaratul Imparat la fel cum a facut Adonia.

Ceea ce a facut Solomon a facut si Domnul Isus. El si-a infrant toti dusmanii cand a urcat pe tron. Pacatul, moartea si satan au fost vrajmasii infranti de Imparatul Isus. Isus a invins acesti dusmani platind cu propria viata pentru noi. De aceeasi pedeapsa de care au avut parte dusmanii lui Solomon trebuia sa avem si noi. De aceleasi pacate de care s-au facut vinovati ei ne facem si noi. Pentru a-si duce la indeplinire lucrarea de mantuire, Isus a trebuit sa puna Imparatia lui Dumnezeu pe primul loc. Acum Isus ne cheama si pe noi sa punem Imparatia pe primul loc in mintile, inimile si trupurile noastre si sa folosim tot ceea ce avem pentru gloria lui Dumnezeu si Imparatia Sa.