Învăţarea scrisului se realizează concomitent şi în strânsă legătură cu învăţarea cititului.
Scrisul ca mişcare grafică voluntară, intenţionată, este o “acţiune conştientă” iar transformarea ei într-o acţiune automatizată se realizează prin exerciţii.
Cunoaşterea prealabilă a unor reguli de scriere corectă stă la baza formării şi dezvoltării la elevi a capacităţii de a se autoevalua, de a-şi autoregla activitatea de scriere.
Învăţătorii sunt primii care au răspunderea formării de deprinderi ortografice. În primele două clase elevii învaţă limba fără să li se precizeze tehnologia.
Cunoştinţele lor ortografice şi de punctuaţie au o slabă fundamentare teoretică, multe limitându-se empiric sau reducându-se la explicaţii şi rezolvări situaţionale.
