determinarea antigenelor anti-A în scaun şi prezenţa anticorpilor anti-A;
determinarea IgG şi IgM specific.
Tratament:
NN din mame cu hepatită A în ultimele 2 săptămâni de gestaţie va primi globulina specifică anti-virus hepatitic A, 0,5 ml i.m.
Virusul hepatitic B dă forma cea mai gravă de hepatita neonatală. Cu cât infecţia are loc mai devreme, cu atât este mai mare riscul de cronicizare.
Virusul hepatitic B dă forma cea mai gravă de hepatita neonatală. Cu cât infecţia are loc mai devreme, cu atât este mai mare riscul de cronicizare.
Transmitere verticală: în timpul naşterii 1%, prin expunerea tegumentelor şi mucoaselor nou-născutului la sângele infectat.
Transplacentar: rar, în proporţie de 5-15%, dacă mamele sunt AgHBe pozitive;
Transmitere orizontală: 5%
Transmitere parenterală: 38%
Transmitere sexuală: 30% din cazuri.
Transmitere neprecizată: 26-30 %.
Factori de risc pentru transmiterea VHB la NN:
Factori de risc pentru transmiterea VHB la NN:
infecţie maternă cu VHB în trimestrul 3 al sarcinii, rata de infecţie la NN este de 80-90%;
infecţie maternă cu VHB în trimestrul 1 şi 2 al sarcinii, riscul de infecţie la NN este de 10%;
mama purtătoare cronică de AgHBs şi AgHBe creşte riscul la 70-80%;
mama purtătoare de AgHBe – riscul de purtător cronic este scăzut şi rata de infecţie la NN este de 30%;
mama purtătoare de AgHBe şi Ac antiHBe - riscul de transmitere este foarte mic şi riscul de purtător sănătos este de 10-20%;
mama purtătoare de anticorpi HBs - riscul de transmitere la NN este 0.
Cele mai multe infecţii cu VHB sunt subclinice sau infecţia asimptomatică este uşoară şi anicterică: creşterea moderată a transaminazelor, uşoară hepatomegalie, prezenţa AgHBs.
Cele mai multe infecţii cu VHB sunt subclinice sau infecţia asimptomatică este uşoară şi anicterică: creşterea moderată a transaminazelor, uşoară hepatomegalie, prezenţa AgHBs.
NN proveniţi din mame cu HVB în ultimul trimestru de sarcină pot prezenta hepatită acută icterigenă sau anicterigenă: creşterea marcată a transaminazelor, stare generală alterată, hepatomegalie, sau pot prezenta hepatită fulminantă.
Majoritatea NN devin purtători cronici de AgHBs dacă mamele prezintă şi AgHBe şi ulterior 1/3 din ei dezvoltă hepatită cronică, progresivă, care în final duc la ciroza, sau carcinoame hepatocelulare.
NN din mameAgHBs (+) trebuie spalati precoce pentru a indeparta secretiile infectate, iar aspirarea secretiilor gastrice daca este necesar trebuie facuta cu blandete pentru a evita lezarea mucoasei si a permite patrunderea VHB in sange.
NN din mameAgHBs (+) trebuie spalati precoce pentru a indeparta secretiile infectate, iar aspirarea secretiilor gastrice daca este necesar trebuie facuta cu blandete pentru a evita lezarea mucoasei si a permite patrunderea VHB in sange.
Nasterea prin cezariana a fost sustinuta de unii autori pentru a reduce riscul de transmitere a VHB insa alti autori nu recomanda acest lucru.
Vaccinare AHB a tuturor NN indiferent de serologia mamei, prima doza la nastere si urmatoarele doze la 2 si 6 luni;
Alimentatia la san trebuie permisa pentru NN care au inceput imunoprofilaxia;
CDC si AAP recomanda vaccinarea tuturor NN indiferent de statusul lor antigenic.
NN din mame AgHBs pozitiv vor primi imunoglobulina HBs si vaccin AgHBs. Administrarea de imunoglobulina este eficienta daca se face cat mai curand de la nastere dar si in primele 12 ore in doza de 0,5 ml i.m. Celelalte doze vor fi administrate la 1-2 saptamani, respectiv 6 luni.
Rata de transmitere verticală de la mamă la copil este scăzută, aproximativ 10% (între 0–25%).
Rata de transmitere verticală de la mamă la copil este scăzută, aproximativ 10% (între 0–25%).
Prezenţa HVC-ARN la mamă la naştere este cel mai important factor asociat cu transmiterea verticală. Rata de transmitere de la mamă la copil este mai mare cu o medie de 5-36% dacă mama este şi HIV pozitivă.
Ruptura prelungită a membranelor poate fi asociată cu un risc crescut de transmitere.
Transmiterea prin lapte de mamă este necunoscută
Manifestari clinice:
Manifestari clinice:
Infecţia cu virus hepatitic C este în mare parte asimptomatică, în 25% din cazuri apare icterul, iar hepatita fulminantă este rară. Mare parte a NN dezvoltă o infecţie cronică cu virus C, 1-4% din pacienţii infectaţi au risc de carcinom hepatocelular.
Diagnostic:
Testele serologice permit detectarea Ac antiVHC, dar nu permit diferenţierea între infecţia acută şi cronică.
Testul imunoenzimatic EIA-3 este utilizat în screening şi are o sensibilitate de peste 97%.
Cel mai util test este testul cantitativ de revers transcriptaza prin PCR: RT-PCR
Tratament:
Tratament:
Nu este recomandat screening de rutină la toate gravidele pentru infecţie cu virus de tip C, testarea ar trebui făcută numai la femeiile cu risc crescut.
