Index geografic m

Meriden. (meridăn). Oraş în S.U.A. (Connecticut), la NE de oraşul New York.

Meridian. (meridiăn). 1. Oraş situat în SE S.U.A. (Mississippi), la NE de oraşele New Orleans şi Jackson. 2. Localitate poziţionată în S.U.A. (Texas), la SV de oraşele Fort Worth şi Dallas, pe râul Brazos.

Merig. Insulă a Oceanului Pacific situată în arhipelagul Noile Hebride (Vanuatu).

Mérignac. (meriniac). Localitate aflată în Franţa, la V de oraşul Bordeaux.

Merikarvia. Localitate în VSV Finlandei, pe ţărmul golfului Botnic, la NNV de oraşul Pori.

Mering. Localitate în S Germaniei, pe râul Lech, la SSE de oraşul Augsburg.

Merioneth. (meriones). Regiune administrativă în Ţara Galilor (Marea Britanie), cu centrul la Dolgelley.

Merir. Insule situate în Oceanul Pacific, la N de insula Noua Guinee şi la SE de arhipelagul Filipine.

Merişani. Comună în jud. Argeş, în S Dealurilor Argeşului, în regiunea de confluenţă a râului Vâlsan cu Argeşul. Are peste 4 000 loc. Aici se exploatează petrol şi balast şi există o hidrocentrală (11,5 MW) din 1976. Satul reşedinţă (atestat din 1428) este o biserică (1808). Şi celelalte sate au biserici: Vărzaru (1653), Borleşti (1751-1753), Dobrogostea (1809-1810), Vâlcelele (1868). Satele componente sunt: Merişani, Borleşti, Brăteasca, Capu Piscului, Crâmpotani, Dobrogostea, Malu Vânăt, Vărzaru, Vâlcelele.

Merişor. Trecătoare (759 m) în Carpaţii Meridionali, între culmile de S ale Munţilor Şureanu şi cele de N ale Munţilor Retezat, ce permite legătura între depresiunile Petroşani şi respectiv Haţeg-Pui. Este străbătută de un drum şi de o cale ferată. Mai este ştiută şi sub numele de pasul Băniţa.

Mérk. (mierc). Localitate în NE Ungariei (Szabolcs-Szatmár-Bereg), la graniţa cu România, la SE de oraşul Mátészalka.

Merkem. Localitate în V Belgiei, la V de oraşul Roeselare.

Merken. Localitate în V Germaniei, pe râul Rur, la SV de oraşul Bonn.

Merkers. (mercherz). Localitate în Germania, la SE de oraşul Kassel, centru de exploatare a potasiului.

Merket. Localitate în V Chinei, la marginea V a deşertului Takla-Makan, la NE de oraşul Jarkand (Sacsö).

Merkiné. Localitate în Lituania, la confluenţa râurilor Merchisz şi Nemunas, la SSE de oraşul Alytus.

Merkisz (Merkys). (merchis). Râu (215 km lungime şi 4 030 kmp suprafaţa bazinală) în SE Lituaniei, afluent al râului Nemunas.

Merksem. Oraş în N Belgiei, la NE de oraşul Antwerpen (Anvers).

Merkwiller. (mercvilie). Localitate situată în ENE Franţei, la graniţa cu Germania, centru de prelucrare a petrolului.

Merkys. v. Merkisz.

Merlebach. (merlbaş). Localitate în NE Franţei, la graniţa cu Germania, la NE de oraşul Metz.

Merlo. Oraş în E Argentinei, la V de Buenos Aires, în aria metropolitană a acestuia, cu peste 390 000 loc. A fost fundat în 1730 cu numele de Villa de San Antonio del Camino.

Mermaiod. Recif situat la NV de Australia (căreia îi aparţine), în Oceanul Indian, la V de peninsula Dampier.

Mern. Localitate în S insulei Sjælland (Danemarca).

Mernik. Localitate în E Slovaciei, la NE de oraşul Prešov, centru de exploatare a mercurului.

Mernye. (mernie). Localitate în SV Ungariei (Somogy), la NNV de oraşul Kaposvár.

Merowe. (merove). Localitate în N Sudanului, pe Nil, la NV de oraşul Atbara.

Merredin. (merdin). Localitate în SV Australiei, la NE de oraşul Perth.

Merrick. Vârf (842 m) în SV Scoţiei (Marea Britanie), în Southern Upland.

Merril. Localitate în S.U.A. (Wisconsin), pe râul Wisconsin, la N de oraşul Wausau.

Merrillan. (merilen). Localitate în S.U.A. (Wisconsin), pe Black River, la SE de oraşul St. Paul.

Merrimack. (merimec). Râu (293 km, 12 500 kmp) în NE S.U.A. cu vărsare în Oceanul Atlantic la localitatea Newport.

Merriwa. (meriue). Localitate în SE Australiei, la NV de oraşul Newcastle.

Mersch. (merş). Localitate în centrul Luxemburgului, pe râul Alzette, la N de capitala ducatului.

Merseburg. (merzăburg). Oraş situat în partea central-estică a Germaniei, pe râul Saale, la V de oraşul Leipzig, cu peste 42 000 loc. A apărut în anul 800 fiind centru al lignitului.

Mers-el-Kébir. Localitate în NV Algeriei, pe ţărmul Mării Mediterane, la VNV de oraşul Oran.

Mersevát. (merşevat). Localitate în V Ungariei (Vas), pe râul Marcal, la SV de oraşul Pápa.

Mersey. (mărsii). Fluviu în V Angliei (Marea Britanie), în lungime de 113 km. Trece prin Liverpool şi se varsă în Marea Irlandei printr-un estuar de 25 km lungime este legat de râurile Trent şi Severn prin intermediul canalelor.

Merseyside. (mărzisaid). Arie metropolitană (conurbaţie) în V Angliei (Marea Britanie), formată în 1974 din oraşele Liverpool, Wirral şi St. Helens, cu circa 1,3 milioane loc.

Mersin. 1. v. Içel. 2. Golf al Mării Mediterane situat în NE bazinului marin, în dreptul oraşului cu acelaşi nume.

Mersing. Localitate în Malaysia, în SE părţii peninsulare, pe ţărmul Mării Chinei de Sud, la SE de oraşul Kuala Rompin.

Mersrags. Localitate în Letonia, la golful Riga, la NV de oraşul Riga.

Mersza-el-Hamra. (mersa el hamra). Localitate în NE Egiptului, la V de Alexandria, pe coasta Mării Mediterane.

Merta. Localitate în VNV Indiei, la NV de oraşul Ajmer.

Merthyr Tydfil. (mertir tidfil). Localitate în S Ţării Galilor (Wales), Marea Britanie, la NV de oraşul Cardiff.

Merti. (mertii). Localitate situată aproximativ în partea centrală a Kenyei, pe râul Lak Dera.

Mértola. Localitate în SE Portugaliei, pe fluviul Guadiana, la SE de oraşul Beja.

Merton. (mertăn). Cartier în Londra (Anglia-Marea Britanie).

Mertz. (merţ). Gheţar în SE Antarcticii, la Marea D'Urville (Oceanul Indian).

Meru. 1. Lac în SE R.D. Congo din care îşi are izvorul râul Luvua. 2. Vulcan activ (4 567 m) în NE Tanzaniei, la V de oraşul Kilimanjaro. Are 4 566 m, fiind acoperit până la 1 100 m cu vegetaţie de stepă şi păduri savaniere, apoi până la 1 800 m, cu plantaţii de cafea, bumbac, bananieri, până la 3 000 m cu păduri tropicale iar peste această altitudine cu pajişti alpine.

Méru. Localitate în NNE Franţei, la NV de Paris.

Mervelier. (mervelie). Localitate în NV Elveţiei, la NNV de oraşul Solothurn.

Merwede. (mervede). Canal fluvial în Olanda, la SSV de lacul Ijssel.

Mery. (merii). Cartier al oraşului Paris (Franţa).

Mery-sur-Oise. (merii siur oaz). Localitate în Franţa, pe râul Oise (afluent al fluviului Seine), la NV de oraşul Paris.

Merzifon. Localitate în N Turciei asiatice, la NV de oraşul Amasya.

Merzig. (merţig). Localitate în SV Germaniei, pe râul Saar, la SV de oraşul Trier.

Mesa. (meză). Oraş situat în SV S.U.A. (Arizona), pe râul Gila, la SE de oraşul Phoenix.

Mesabi. (mesabii). 1. Localitate în N S.U.A. (Minnesota), la N de oraşul Duluth, la V de lacul Superior. 2. Munte în N S.U.A., pe teritoriul statului Minnesota, la graniţa cu statul canadian. Are altitudinea de 680 m.

Mesa Bolivar. Localitate în NV Venezuelei, la S de laguna Maracaibo şi la SV de oraşul Mérida.

Mesagne. (mesane). Oraş în SE Italiei peninsulare, în peninsula Salentino, la V de oraşul Brindisi.

Mesandans. (mezadan). Localitate în E Franţei, la jumătatea distanţei dintre oraşele Belfort (la NE) şi Besançon (la SV).

Meschede. (meşede). Localitate în VNV Germaniei, la SE de oraşul Dortmund.

Mesa Verde. Oraş ruiniform situat în S.U.A. (Colorado), la NV de oraşul Durango.

Mese. Centru industrial (hidrocentrală) în NNV Italiei, la N de lacul Como.

Mesembria (Mesambria). Colonie grecească, situată pe litoralul N al Golfului Burgas (Bulgaria). Astăzi Nesebăr. A fost întemeiată în 520 î.e.n.

Meseş, Munţii. Culme muntoasă cristalină (997 m) în N Carpaţilor Occidentali, între văile Crasnei, Crişului Repede şi Agrijului. Are orientare NE-SV. Vârful principal este Măgura Priei. Este fragmentată de ape, slab împădurită cu păduri de fag, carpen şi gorun şi cu păşuni şi culturi.

Meseşenii de Jos. Comună în jud. Sălaj, în depresiunea Şimleu, la poalele de NV ale Munţilor Meseş, cu aproape 3 000 loc. Este centru etnografic. Deţine izvoare cu minerale carbogazoase şi sulfuroase. În satul principal (atestat 1341) se află o biserică (sec. XV). Până în 1965 s-a numit Căţăluşa. Satele componente: Meseşenii de Jos, Aghireş, Fetindia, Meseşenii de Sus.

Meseta Algeriană. Regiune de podiş în NV Africii, în Algeria, cuprinsă între culmile Micului Atlas (în N), Hodna (în E) şi Atlasul Saharian (în S). Altitudinile medii 1 000-1 200 m. Precipitaţiile sunt puţine (400 mm/an), râurile fiind de tipul uedurilor. Se găsesc păduri de stejar de plută.

Meseta de Montemayor. (meseta de montemaior). Munte în SE Argentinei, la E de râul Chico, la SV de oraşul Rawson.

Meseta de Somuncurá. Munte în partea central-sudică a Argentinei, la NV de peninsula Valdés.

Meseta Marocană. Regiune de podiş în NV Africii, în Maroc, între lanţul Munţilor Rif (în N), ţărmul Oceanului Atlantic (în V) şi Munţii Atlas (în E şi S). Deţine zăcăminte de fosfaţi.

Meshed. v. Mashad.

Meshra'er-Req. (meşra er rec). Localitate în S Sudanului, la NE de oraşul Wau.

Mesic. (mezic). Localitate în S.U.A. (Carolina de Nord), pe ţărmul Oceanului Atlantic, la golful Pamlico, la N de gura râului Neuse.

Mesima. Râu în SV Italiei peninsulare, în SV peninsulei Calabria, cu vărsare în Marea Tireniană la localitatea Rosarno.

Meskene. Localitate în N Siriei, pe fluviul Eufrat, la SE de oraşul Haleb.

Mesnil-le-Roi. (mesnil leo roa). Cartier al Parisului (Franţa).

Mesocco. Localitate în SSE Elveţiei, pe râul Moësa, la NE de oraşul Belinzona.

Mesolóngion. v. Meszolóngi.

Mesopotamia, Câmpia. Regiune naturală în VSV Asiei, în Orientul Apropiat şi Mijlociu, cuprinsă între fluviile Tigru şi Eufrat, de 1 000 km lungime şi circa 200 km lăţime. Aici au apărut civilizaţii şi state vechi şi strălucite. Astăzi face parte din statul Irak.

Mesoraca. Localitate în S Italiei peninsulare, în E peninsulei Calabria, la NE de oraşul Catanzaro.

Messará. Golf al Mării Mediterane aflat în S insulei Creta (Grecia).

Messaria. Regiune naturală în N Ciprului.

Messeix. (meseiş). Localitate în Franţa, la SV de oraşul Cleromont-Ferrand şi la NV de muntele Monts Dore.

Messena. Oraş ruiniform în S peninsulei Peloponez (Grecia).

Messick. Localitate în E S.U.A. (Virginia), pe ţărmul golfului Chesapeake, la N de oraşul Norfolk.

Messina. 1. Strâmtoare între peninsula Italică şi insula Sicilia, care leagă Marea Tireniană cu Marea Ionică. Are 33 km lungime, 3-16 km lăţime, 85 m adâncimea minimă şi 1 240 cea maximă. În antichitate aici s-a creat legenda Scylla şi Charibda. 2. Oraş în Sicilia (Italia), port la strâmtoarea omonimă, cu circa 270 000 loc. Deţine şantiere navale. Este legat prin feribot cu Reggio di Calabria. În 28 decembrie 1908 a avut de suferit de pe urma unui cutremur de pământ (60 000 de victime). A fost întemeiat în secolul al VIII-lea î.e.n. sub numele de Zancle. Din secolul V î.e.n. îşi schimbă numele în Messene. Din 1860 face parte din Italia. 3. Localitate în NE Republicii Africa de Sud, la graniţa cu Zimbabwe, la NE de oraşul Mara.

Messincourt. (mezincur). Localitate în NE Franţei, la graniţa cu Belgia, la SE de oraşul Charleville Méziéres.

Messíni, Golful. (mesinii). Golf al Mării Mediterane, situat în SV peninsulei Pelopones (Grecia).

Messira. Localitate în V Senegalului, pe ţărmul Oceanului Atlantic, la graniţa cu Gambia, la SE de oraşul Dakar.

Messkirch. (meschirc). Localitate în SV Germaniei, la N de lacul Boden şi la NV de oraşul Ravensburg.

Messzíni. (mesinii). 1. Localitate în SV peninsulei Peloponez (Grecia), la V de oraşul Kalame, la golful cu acelaşi nume. 2. Golf. v. Messíni.

Mesta, Meszta (Néstos). (mesta). Fluviu navigabil în Peninsula Balcanică (Bulgaria şi Grecia), în lungime de 246 km. Suprafaţa bazinală ajunge la 7 540 kmp. Îşi are izvorul de pe versantul S al Munţilor Rila şi se varsă în Marea Egee.

Mestassa. Localitate în N Marocului, pe ţărmul Mării Mediterane, la V de oraşul Alhucemas.

Mestecăniş. 1. Trecătoare (1 096 m) în N Carpaţilor Orientali, între culmile de S ale Obcinei Mestecăniş şi cele de NV ale masivului Giumalău. Face legătura între depresiunile Dornelor şi, respectiv, Câmpulung Moldovenesc. Este străbătută de o cale ferată şi de o şosea. 2. Obcina Mestecăniş. v. Obcinele Bucovinei.

Mesterháza. (meşterhazo). Localitate în V Ungariei (Vas), pe râul Répce, la NE de oraşul Szombathely.

Mesteri. (meşterii). Localitate în V Ungariei (Vas), la SV de localitatea Celldömölk şi la SE de oraşul Sárvár.

Mesterszállás. (meştersalaş). Localitate în E Ungariei (Jász-Nagykun-Szolnok), la SV de oraşul Mezőtúr.

Mestghanem. (mest ganem). v. Mostaganem.

Mestigmeur. (mestigmeor). Localitate în NE Marocului, la SV de oraşul Oujda.

Mestre. Oraş în NE Italiei, la NV de oraşul Veneţia.

Mesurai. Vârf (2 933 m) în V insulei Sumatra (Indonezia), situat la NV de oraşul Mukomuko.

Meszes. (meseş). Localitate în NNE Ungariei (Borsod-Abaúj-Zemplén), pe râul Rakaca, la SE de lacul de acumulare Rakaca şi la NE de localitatea Szendrő.

Meszlen. (meslen). Localitate în V Ungariei (Vas), la NE de oraşul Szombathely.

Meszolóngi (Meszolóngion). (meso-longhii, mesolonghion). Localitate în SV Greciei continentale, la golful Patrai (Patras), la NV de oraşul Patras.

Meszta. v. Mesta.

Mesztegnyő. (mestegnieo). Localitate în Ungaria (Somogy), la S de localitatea Marcali.

Meta. Râu (1 100 km) în E Columbiei, apoi formează graniţa dintre Columbia şi Venezuela, fiind afluent al fluviului Orinoco.

Métabetchouan. (metabetciouan). Localitate în SE Canadei, pe malul S al lacului St. John, la NNV de oraşul Québec.

Metagama. (metegheme). Localitate în S Canadei, la N de lacul Huron şi la NV de oraşul Sudbury.

Metalici, Munţii (Etzgebirge, Krušné Hory). (eţghebirghe, cruşne horii). Masiv muntos hercinic, la graniţa Germania-Cehia. Este alcătuit din gnaisuri, micaşisturi şi granite. Urcă la 1 244 m (vf. Klinovec). Deţine culmi netede cu aspect de platouri. Se exploatează zăcăminte feroase şi neferoase (wolfram, bismut, uraniu, staniu, plumb, zinc).

Metaliferi, Munţii. Masiv muntos în S Munţilor Apuseni, între valea Ampoiului şi Valea Roşie (afluent al Mureşului), cu altitudini între 500-1 000 m. Altitudinea maximă urcă la 1 170 m (vf. Fericeli). Constituiţi din fliş cretacic (gresii, marne, argile, conglomerate), şisturi cristaline, calcare, piroclastite vulcanice. Predomină relieful vulcanic, carstic, cu conuri distruse de eroziune. Are depresiuni intramontane (Zlatna, Băiţa, Luncoiu, Ilia etc.). Se exploatează aur, argint, mercur, pirite şi sulfuri complexe. Deţine păduri de foioase.

Meta. Râu în Columbia şi Venezuela, afluent al fluviului Orinoco.

Metaline. (metelain). Centru minier (zinc) în NV S.U.A. (Washington), la graniţa cu statul canadian, la NV de oraşul Spokane.

Metán. Localitate în NV Argentinei, pe râul Salado, la SE de oraşul Salta.

Metangule. Localitate în NV Mozambicului, pe malul lacului Malawi.

Metapán. Localitate în NE Salvadorului, la graniţa cu statele Honduras şi Guatemala.

Metapontum. Localitate în ruine situată în S Italiei peninsulare, pe ţărmul golfului Taranto, la gura râului Basento.

Meteghan. (meteghen). Localitate în SE Canadei, pe ţărmul NV al peninsulei Noua Scoţie, la golful Fundy.

Metauro. Râu în NE Italiei peninsulare, cu vărsare în Marea Adriatică la localitatea Fano.

Metelen. Localitate în NV Germaniei, la SE de oraşul Nordhorn.

Metemma. Localitate în NV Etiopiei, la graniţa cu Sudan, la NV de lacul Tana.

Meteor, Bancul. Banc în SE Oceanului Atlantic, situat la N de Dorsala Africano-Antarctică şi la SE de insula Gough şi la NE de insula Bouvet.

Meteora. Zonă stâncoasă pe care se află un complex de mănăstiri, situată în regiunea Tesalia din Grecia centrală.

Meteş. Comună în jud. Alba, la poalele S ale Munţilor Trascău, pe râurile Ampoi şi Ampoiţa. Are peste 3 100 loc. La Meteş (atestat 1338) au fost descoperite urmele unei necropole din mileniul III î.e.n. iar la Ampoiţa vestigiile a două aşezări de tip Coţofeni, ale unuia de tip Wietenberg şi ale unei aşezări romane. Satele Ampoiţa, Meteş şi Poiana Ampoiului au biserici vechi (sec. XVII; 1780 şi respectiv 1780). Aici se află un izbuc ca şi rezervaţiile de tip geologic: calcarele de la Ampoiţa şi Piatra Corbului. Satele componente sunt: Meteş, Ampoiţa, Isca, Lunca Ampoiţei, Lunca Meteşului, Pădurea, Poiana Ampoiului, Poiana Ursului, Presaca Ampoiului, Remetea, Tăuţi, Văleni.

Me Thuôt. Localitate în S Vietnamului, la SV de oraşul Binh Dinh.

Meti. (metii). Localitate în V insulei Mindanao (Filipine), pe ţărmul E al golfului Moro.

Metkovic'(Metković). (metcovici). Localitate în SV Croaţiei, pe râul Neretva, la graniţa cu Bosnia-Herţegovina.

Mętków. (mietcof). Localitate în Polonia, în regiunea Silezia Superioară, pe Vistula, la E de oraşul Oswięcim.

Metlaoui. (metlaouii). Localitate în V Tunisiei, la NV de oraşul Kebili.

Metlika. Localitate în Slovenia, la SV de Zagreb.

Metnitz. (metniţ). 1. Localitate în S Austriei, pe râul cu acelaşi nume, la NNV de oraşul Klagenfurt. 2. Râu în S Austriei, afluent al râului Olsa.

Meto. Oraş în NE Uruguay-ului, aproape de graniţa cu Brazilia.

Metohia. v. Kosovo şi Metohia.

Metohija. (metohii ia). Regiune în NV provinciei Kosovo (Serbia).

Metorica. Localitate în N Mozambicului, pe râul Lugenda, la NV de oraşul Balama.

Metovnica. (metovniţa). Localitate în E Serbiei, pe Crna Reka (afluent al râului Timok), la SSE de oraşul Bor.

Metropolis. Localitate în S.U.A. (Illinois), pe râul Ohio, la NV de oraşul Paducah.

Metropolitan Museum of Art. (metrăpolităn miuziăm of art). Muzeu în New York, fundat în 1870.

Métszovo (Métszovon). (metsovo). 1. Oraş în VNV Greciei, pe râul Arachtós, la NE de oraşul Joánina. 2. Pas (1 705 m) situat la E de oraşul cu acelaşi nume, în Munţii Pindului.

Métszovon. v. Métszovo.

Metten. Localitate în SE Germaniei, pe Dunăre, la la SE de oraşul Straubing.

Mettendorf. Localitate în SV Germaniei, la NV de oraşul Trier.

Mettet. Localitate în S Belgiei, la SV de oraşul Namur.

Mettlach. (metlac). Localitate în VSV Germaniei, pe râul Saar, la NV de oraşul Saarbrücken.

Mettmach. (metmac). Localitate în N Austriei, la V de oraşul Wels şi la SV de oraşul Linz.

Mettmann. Localitate în regiunea industrială Ruhr (Germania), la SV de oraşul Wuppertal.

Mettur. Localitate în S Indiei, centru al industriei aluminiului. Se află la S de oraşul Bangalore.

Metz. (meţ). Oraş în NE Franţei (Lorena), port pe Moselle, cu circa 200 000 loc. Centru industrial siderurgic şi comercial, în antichitate s-a numit Mediomatrici. În anumite perioade a aparţinut şi Germaniei.

Metzendorf. (meţendorf). Localitate în N Germaniei, la S de oraşul Hamburg.

Meudon. (meodon). Cartier al oraşului Paris (Franţa).

Meulaboh. Localitate în NV insulei Sumatra (Indonezia), la SE de oraşul Banda Aceh.

Meulan. (meola). Cartier NV al oraşului Paris (Franţa).

Meulebeke. Localitate în V Belgiei, la NE de oraşul Roeselare.

Meung-sur-Loire. (meong siur loar). Localitate în Franţa, pe fluviul Loire, la SV de oraşul Orléans.

Meurthe. (meort). Râu (170 km) în ENE Franţei, afluent al râului Mosel la Nancy.

Meurthe-et-Moselle. (meort e mozel). Departament în ENE Franţei, cu centrul la Nancy.

Meuse. (meuz). 1. (Maas). Râu în V Europei (Franţa, Belgia, Olanda), de 950 km lungime; are suprafaţa bazinală de 50 000 kmp îşi are izvorul din Podişul Langres (Franţa) şi se varsă în delta Rinului. Trece prin oraşele Verdun, Namur, Liège, Maastricht. Lupte grele ale francezilor împotriva germanilor în 1917. 2. Departament în NE Franţei, cu centrul la Bar-le-Duc.

Meuselwitz. (meuzelviţ). Centru minier (lignit) în E Germaniei, la SE de oraşul Halle.

Mexborough. (mecsboro). Localitate în Anglia (Marea Britanie), la NE de oraşul Sheffield.

Mexcala. (mehcala). Râu în S Mexicului, afluent al râului Balsas. Trece prin oraşul Puebla.

Mexia. (mecsie). Localitate în S.U.A. (Texas), la SE de oraşul Dallas.

Mexiana. (mehiana). Insulă braziliană situată în Oceanul Atlantic, la E de gura Amazonului.

Mexic. 1. Statele Unite Mexicane (Estados Unidos Mexicanos). Stat în S Americii de Nord, cu ieşire la Oceanul Pacific şi la Oceanul Atlantic (Golful Mexic). Suprafaţa 1 952 200 kmp, aproape 100 milioane loc, capitala Ciudad de México. 2. Golf al Oceanului Atlantic, cuprins între S.U.A., Mexic şi arhipelagul Antile. Suprafaţa măsoară 1,5 milioane kmp. Are lungimea 1 600 km de la V la E şi 1 250 km N-S. Adâncimea maximă 4 376 m. Spre continent se desfăşoară o întinsă platformă continentală cu ţărm lagunar. Aici se varsă fluviul Mississippi. Salinitate 33-36‰. De aici se formează Golfstromul. Porturile principale sunt: Galveston, Tampico, Veracruz, Campeche. 3. Podişul Mexican. Podiş în S Americii de Nord, încadrat de Sierra Madre Occidental, Sierra Madre Oriental şi Sierra Madre del Sur, care comunică în N cu Podişul Colorado. Are suprafaţa de circa 1,2 milioane kmp. În N regiunii apar culmi muntoase cu altitudini de 900-1 200 m, în centru platouri vulcanice de 2 000-2 500 m, mărginite de culmi muntoase sau depresiuni tectonice, iar în S numeroşi vulcani activi şi inactivi. Altitudinea maximă este de 5 700 m (vf. Citlaltépetl/Orizaba). Clima este tropicală, vegetaţia xoriftă, iar pe pantele munţilor apar păduri. Se exploatează aur, argint, plumb, antimoniu, zinc, mercur, mangan, fier, cupru.