Chiar dacă originea cuvântului “alcool” este necunoscută, se consideră că probabil provine din limba arabă (prefixul “al” fiind cu siguranţă arab). Acest cuvânt a fost adus în Europa (împreună cu arta distilării şi cu substanţa însăşi) în secolul al XII-lea de către diferiţi autori europeni care traduceau şi popularizau descoperirile alchimiştilor islamici. O teorie susţinută de unele dicţionare arată că etiologia acestuia provine de la cuvântul ALCH = al-kuhul, la început acesta fiind numele unei pudre foarte fine de sulfură de stibiu (Sb2S3) folosită ca antiseptic şi machiaj pentru ochi. Pudra a fost preparată prin sublimarea unui mineral natural (stibnit) într-un vas închis, iar conform acestei teorii, înţelesul cuvântuluialkuhul ar fi fost extins mai întâi pentru substanţele distilate în general, apoi fiind restrâns doar în cazul alcoolului etilic (etanol). Etimologia aceasta a fost întâlnită pentru întâia oară în Anglia, în anul 1672.
Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizaţi şi cunoscuţi compuşi chimici, fiind caracterizaţi prin existenţa cel puţin a unei grupări hidroxil legată de un atom de carbon saturat. Seria omoloagă a alcoolilor monohidroxilici saturaţi conţine ca termeni inferiori metanolul (CH3-OH), etanolul (CH3CH2-OH), n-propanolul (CH3CH2CH2-OH) şi n-butanolul (CH3CH2CH2CH2-OH). De asemenea, alcoolul benzilic este considerat un alcool deoarece, chiar dacă are în structură un inel aromatic, gruparea hidroxil nu este legată direct de acest inel (ca în cazul fenolului).
Metanolul se poate obţine prin reacţia monoxidului de carbon cu hidrogenul, folosind drept catalizator cupru, oxid de zinc şi oxid de aluminiu la 250ºC şi 50-100 atm.
Metanolul se poate obţine prin reacţia monoxidului de carbon cu hidrogenul, folosind drept catalizator cupru, oxid de zinc şi oxid de aluminiu la 250ºC şi 50-100 atm.
Alcoolul etilic se poate obţine fie prin hidratarea directă a etenei în prezenţă de acid fosforic, la temperaturi şi presiuni ridicate, fie prin fermentaţia alcoolică a glucozei din fructe, în prezenţa drojdiei la temperatura mediului ambiant.
Alcoolul izopropilic se poate obţine ca produs secundar la distilarea petrolului, iar glicerina (trihidroxipropanul) este produsul secundar din industria săpunului.
Anumiţi alcooli sunt complet miscibili cu apa în orice proporţie, lucru care se datorează legăturilor de hidrogen care se stabilesc între oxigenul puternic electronegativ (din grupa hidroxil) şi hidrogenul electropozitiv din apă. Astfel, în cazul alcoolului etilic, moleculele de apă sunt atrase mai puternic de către moleculele acestuia decât între ele şi din acest motiv etanolul amestecat cu apă produce un amestec care are volumul mai mic decât suma volumelor celor două lichide luate separat. Etanolul (şi alţi alcooli) formează ceea ce se numeşte un amestec azeotrop cu apa şi chiar dacă cele două substanţe au puncte de fierbere diferite (78ºC, respectiv 100ºC), puterea atracţiei dintre ele le face ca la temperatura de 78,1ºC ele să se distile împreună ca un amestec azeotrop.
Alcoolii mai uşori (metanolul şi etanolul) sunt lichide cu vâscozitate redusă la temperatura camerei, dar înaintând în seria omoloagă, cu cât numărul atomilor de carbon creşte, alcoolii au tendinţa de a forma lichide mai vâscoase, unele fiind chiar solide moi. De asemenea, punctele de topire şi de fierbere cresc odată cu creşterea numărului de atomi de carbon.
Alcoolii mai uşori (metanolul şi etanolul) sunt lichide cu vâscozitate redusă la temperatura camerei, dar înaintând în seria omoloagă, cu cât numărul atomilor de carbon creşte, alcoolii au tendinţa de a forma lichide mai vâscoase, unele fiind chiar solide moi. De asemenea, punctele de topire şi de fierbere cresc odată cu creşterea numărului de atomi de carbon.
Alcoolii sunt foarte buni solvenţi şi de aceea din ei se produc detergenţi, parfumuri, lacuri, vopsele şi mulţi alţi compuşi organici. Etanolul are un punct de topire foarte scăzut, ceea ce determină folosirea lui în termometre pentru măsurarea temperaturilor foarte scăzute.
Alcoolul izopropilic este un solvent industrial foarte mult utilizat, câteodată fiind folosit ca o variantă mai ieftină a etanolului.
Alcoolii se mai folosesc şi ca substanţe intermediare în unele sinteze organice şi ca agenţi de curăţare a produselor petroliere din rezervoarele de stocare şi conductele de transport.
Caracteristicile alcoolului etilic
Formula moleculară restrânsă a alcoolului etilic este C2H6O, iar cea structurală CH3-CH2-OH. Numărul de identificare din Chemical Abstracts este 64-17-5, masa moleculară este 46,07, p.t. = -114,1ºC şi p.f. = 78,5ºC. În unele publicaţii se întâlneşte sub următoarele denumiri: etanol, etanol absolut, hidrat de etil, hidroxid de etil şi spirt.
Alcoolul etilic este solubil atât în apă cât şi în solvenţi organici (acetonă, dietileter, dietilsulfoxid şi benzen) şi este întrebuinţat pentru prepararea diferitelor băuturi spirtoase, ca dizolvant în industria lacurilor şi vopselelor, în industria coloranţilor, la fabricarea explozivilor şi în industria farmaceutică. De asemenea, este un bun antiseptic, solvent şi agent de deshidratare.
Din punct de vedere ecotoxicologic, alcoolul etilic prezintă următoarele toxicităţi asupra peştilor:
