Informatică Lector univ drd. Cristian-mihai pomohaci

Partea I

Secţiunea A – Produse agricole (concesii tarifare în regim CNCMF)

Secţiunea B – Produse agricole (contigente tarifare)

Partea II – Alte produse (concesii tarifare în regim CNCMF)

Partea III – Niveluri preferenţiale de acces pe piaţă

Partea IV – Concesii referitoare la măsurile netarifare

Partea V – Angajamente privitoare la limitarea subvenţionării

produselor agricole

Secţia I – Angajamente referitoare la măsura globală de susţinere

(MGS)

Secţia II – Subvenţii la export (reducerea cheltuielilor bugetare

şi a cantităţilor subvenţionate)

Secţia III – Subvenţii la export (limitarea ariei de cuprindere a acestora)

________________

* Există, la fiecare regulă, excepţii pentru ţările în curs de dezvoltare.

289

5. CONFERINŢA MINISTERIALĂ A OMC

DE LA DOHA (QATAR) – 2001

DECLARAŢIA

Conferinţei ministeriale a OMC de la DOHA (Qatar), 2001

– 142 ţări membre OMC –

1. OMC urmăreşte ca SCM* să contribuie cât mai mult la creşterea

economică, la dezvoltare şi utilizarea forţei de muncă. OMC este

hotărâtă să continue procesul de liberalizare a politicilor comerciale,

astfel ca SCM să favorizeze relansarea economiei mondiale, creşterea

economică şi dezvoltarea. OMC reafirmă principiile şi obiectivele din

Acordul de la Marrakech (Maroc) şi respinge recurgerea la protecţionism.

2. Comerţul internaţional poate să joace un rol major în promovarea

dezvoltării economice şi a reducerii sărăciei. Cum majoritatea

ţărilor membre OMC sunt ţări în curs de dezvoltare, în centrul programului

de lucru al OMC se pun problemele ţărilor în curs de dezvoltare

şi în special ale ţărilor cel mai puţin avansate, respectiv accesul la

pieţe şi creşterea asistenţei tehnice în favoarea acestor ţări.

3. OMC este hotărâtă să remedieze marginalizarea ţărilor cel

mai puţin avansate în comerţul internaţional şi să îmbunătăţească

participarea lor la SCM*.

4. OMC va fi cadrul unic pentru elaborarea de reguli comerciale

şi de liberalizare a schimburilor la nivel mondial. OMC recunoaşte, de

asemenea, rolul important al acordurilor comerciale regionale privind

liberalizarea şi extinderea schimburilor şi favorizarea dezvoltării.

5. OMC va colabora cu FMI şi Banca Mondială pentru o mai

mare coerenţă în abordarea politicilor economice la nivel mondial.

6. OMC este în favoarea dezvoltării durabile în care SCM să fie

deschis şi nediscriminatoriu, protejând totodată mediul înconjurător.

Dar protecţia mediului să nu fie un mijloc de discriminare arbitrară şi

nejustificată.

7. OMC este pregătită să introducă noi reglementări privind GATS.

8. OMC acordă atenţie normelor fundamentale ale muncii recunoscute

pe plan internaţional.

9. OMC are noi membri: China, Taiwanul chinezesc, Albania,

Croaţia, Georgia, Iordania, Lituania, R. Moldova, Oman. Sunt încă 28 ţări

cu care se negociază intrarea în OMC, printre care Fed. Rusă.

________________

* SCM – Sistemul Comercial Mondial

290

10. OMC va face cunoscute opiniei publice avantajele unui

SCM liberal, bazat pe regulile sale, va face mai transparente activităţile

OMC şi va îmbunătăţi dialogul cu publicul.

PROGRAMUL de LUCRU al OMC

adoptat la Conferinţa ministerială de la DOHA (Qatar) 2001

pentru a IX-a rundă de negocieri 1.1.2002 – 2005

1. Agricultura – purtarea de negocieri globale

2. Comerţul cu servicii – negocieri

3. Accesul la pieţe pentru produsele neagricole

4. Aspecte ale drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ

5. Investiţii străine (îndeosebi cele directe)

6. Interacţiunea comerţului şi a politicii concurenţei

7. Transparenţa achiziţiilor publice

8. Facilitarea schimburilor (în special ale ţărilor în curs de

dezvoltare şi ţărilor cel mai puţin avansate)

9. Reglementări ale OMC (negocieri pentru îmbunătăţirea unor

acorduri din punct de vedere al nevoilor ţărilor în curs de dezvoltare şi

ţărilor cel mai puţin avansate)

10. Memorandum de acord privind reglementarea diferendelor

11. Comerţul şi mediul înconjurător

12. Comerţul electronic

13. Micile economii (ţări şi teritorii mici)

14. Comerţ, datorii, finanţe

15. Comerţ şi transfer de tehnologie

16. Cooperarea tehnică şi întărirea capacităţilor

17. Ţările cel mai puţin avansate

18. Tratament special şi diferenţiat – negocieri pentru remedierea

constrângerilor de care se lovesc încă ţările în curs de dezvoltare şi

îndeosebi ţările cel mai puţin avansate.

6. UNCTAD – CONFERINŢA NAŢIUNILOR UNITE

PENTRU COMERŢ ŞI DEZVOLTARE

PRINCIPALELE ATRIBUŢII ALE SESIUNILOR UNCTAD:

1. Iniţierea de măsuri care să favorizeze expansiunea comerţului

mondial în scopul impulsionării dezvoltării economice a tuturor ţărilor

şi, în primul rând, a celor în curs de dezvoltare;

2. Iniţierea de măsuri care să favorizeze dezvoltarea comerţului

între ţări cu niveluri economice diferite, între ţări în curs de dezvoltare

şi între ţări cu sisteme economice şi sociale diferite;

291

3. Elaborarea de principii şi politici privind comerţul internaţional

şi problemele conexe ale dezvoltării economice şi de propuneri

pentru aplicarea în practică a acestora, care să ţină seama de deosebirile

dintre sistemele economice şi nivelurile de dezvoltare economică

ale statelor membre;

4. Urmărirea şi facilitarea coordonării activităţii altor instituţii

aparţinând sistemului Naţiunilor Unite în domeniul comerţului internaţional

şi problemelor conexe ale dezvoltării economice şi colaborarea

în această privinţă cu Adunarea Generală a ONU şi cu ECOSOC;

5. Luarea de măsuri, în colaborare cu organele competente ale

ONU, în vederea negocierii şi adoptării de instrumente juridice multilaterale

în domeniul comerţului internaţional;

6. Contribuţii la armonizarea politicilor guvernelor şi grupărilor

economice regionale în materie de comerţ şi dezvoltare;

7. Examinarea, în lumina experienţei dobândite, a eficacităţii şi

evoluţiei viitoare a mecanismelor sale instituţionale în scopul de a

recomanda schimbările şi perfecţionările, ce se impun şi trebuie să fie

supuse aprobării Adunării Generale a O.N.U.

SESIUNILE UNCTAD

I Geneva 1964

II New Delhi 1968

III Santiago de Chile 1972

IV Nairobi 1976

V Manila 1979

VI Belgrad 1983

VII Geneva 1987

VIII Cartagena (Columbia) 1992

IX Midrand (Africa de Sud) 1996

X Bangkok (Thailanda) 2000

Probleme importante abordate în cadrul activităţii UNCTAD

Comerţul internaţional

cu produse de bază

1. Programul global integrat cu privire la produsele

de bază

– 18 produse

– crearea Fondului Comun cu 2 ghişee:

– 400 mil. $ pentru finanţarea stocurilor regulatorii

– 350 mil. $ pentru finanţare, comercializare, prelucrare,

distribuţie, transport

292

Comerţul internaţional

cu produse de bază

2. Platforma de la Buenos Aires şi Declaraţia de

la Arusha

– lărgirea facilităţilor iniţiale convenite în cadrul

FMI

– crearea de noi facilităţi pentru finanţarea compensatorie

a deficitelor din exportul produselor de

bază al ţărilor în curs de dezvoltare

Comerţul internaţional

cu produse

manufacturate

1. Crearea unei instituţii specializate pentru dezvoltare

industrială ONUDI – 1966

2. Crearea Sistemului Generalizat de Preferinţe

(S.G.P.) – 1970

3. Iniţierea şi convenirea Acordului privind

Sistemul Global de Preferinţe Comerciale (SGPC)

– 1988, precedat de Protocolul „celor 16” (1971)

Alte probleme 1. Program de acţiune în favoarea ţărilor în curs

de dezvoltare mai puţin avansate (1979)

2. Program de măsuri pentru cooperarea ţărilor

în curs de dezvoltare (1976)

– Programul de la Arusha privind autonomia

colectivă şi acordul de negociere (1979)

3. Dezbaterea problemei practicilor comerciale

restrictive care afectează exportul ţărilor în curs

de dezvoltare 1979.

4. Dezvoltarea problemei instituirii unui regim

preferenţial pentru cooperarea ţărilor în curs de

dezvoltare în domeniul serviciilor (1979)

5. Dezbaterea problemei datoriei externe a ţărilor

în curs de dezvoltare (1987)

6. Activitatea Grupului celor 77 ţări în curs de dezvoltare

UNCTAD X – Bangkok (Thailanda) – 2000

PLANUL de ACŢIUNE privind măsurile pentru maximizarea avantajelor

globalizării, repartizarea mai echitabilă a acestor avantaje

şi limitarea efectelor negative posibile ale globalizării

A. Promovarea unor politici interne adecvate pentru realizarea

obiectivelor:

1. Asigurarea democraţiei şi a statului de drept, guvernare responsabilă

şi transparenţă, combaterea şi eliminarea corupţiei, respectarea drepturilor şi

libertăţilor fundamentale;

293

2. Stabilitate macroeconomică şi funcţionarea eficientă a pieţei naţionale;

3. Crearea unui mediu atractiv pentru investitorii străini şi mobilizarea

resurselor proprii, prin sporirea economisirii interne şi întărirea sectorului

financiar-naţional;

4. Liberalizarea regimului comercial naţional, într-o măsură compatibilă

cu nevoile dezvoltării;

5. Adoptarea de politici şi programe de sprijinire a IMM-urilor;

6. Legislaţie eficientă pentru concurenţă;

7. Achiziţionarea de tehnologii moderne;

8. Dezvoltarea serviciilor de sprijinire a comerţului şi, în general, a

sectorului de servicii.

B. Crearea unui mediu internaţional pentru întărirea cooperării

economice prin măsuri privind:

1. Îmbunătăţirea sistemului financiar internaţional, în scopul împiedicării

producerii de noi crize, instituirii de mecanisme mai eficiente de gestionare

a crizelor şi a aplicării efectelor favorabile ale acestui sistem asupra

comerţului şi dezvoltării.

2. Întărirea mobilizării resurselor externe pentru dezvoltare, (canalizarea

spre un număr mai mare de ţări a fluxurilor de investiţii străine, sporirea

ajutorului public pentru dezvoltare, soluţionarea durabilă a problemelor

datoriei externe a ţărilor în curs de dezvoltare etc.).

3. Lărgirea accesului la pieţele externe pentru ţările în curs de dezvoltare,

întărirea capacităţii lor de producţie şi concurenţiale, inclusiv prin aplicarea

efectivă a tratamentului special şi diferenţiat în favoarea acestor ţări.

4. Facilitarea transferului de tehnologie în ţările în curs de dezvoltare.

5. Sprijinirea dezvoltării sectorului de servicii în aceste ţări, în special a

serviciilor care facilitează comerţul exterior, precum şi promovarea comerţului

electronic în ţările în curs de dezvoltare.

STABILIREA la UNCTAD X (Bangkok, 2000)

a activităţilor prioritare ale acestei instituţii internaţionale

pentru o perioadă de 4 ani

1. UNCTAD are un rol major în sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare,

în special a ţărilor cel mai puţin avansate, precum şi a ţărilor în tranziţie

în elaborarea politicilor pentru integrarea lor eficientă în economia globală.

2. UNCTAD va furniza, în paralel cu asistenţa tehnică pe care o acordă

ţărilor în curs de dezvoltare, în continuare, o astfel de asistenţă tehnică şi economiilor

în tranziţie.

3. UNCTAD să servească în continuare ca forum pentru schimb de

vederi şi opinii privind evoluţia şi gestiunea globalizării şi să contribuie la

dezbaterile privind reforma instituţiilor financiare internaţionale.

4. UNCTAD să contribuie la întărirea capacităţii ţărilor în curs de

dezvoltare şi în tranziţie de a promova investiţiile, dezvoltarea întreprinderilor,

progresul tehnologic şi sectorul de servicii.

294

5. UNCTAD să sprijine ţările în curs de dezvoltare şi ţările în tranziţie

pentru a se integra deplin în sistemul comercial internaţional şi a beneficia de

avantajele sale, inclusiv prin asistarea lor în vederea participării eficiente la

negocierile comerciale multilaterale.

6. Secretarul general al UNCTAD, în scopul implementării eficiente şi

la timp a Planului de acţiune adoptat la Conferinţa de la Bangkok, va elabora

şi prezenta, spre aprobare, un program concret de lucru, cu obiective şi termene

precise, pentru o perioadă de 4 ani.

7. POLITICA COMERCIALĂ EXTERNĂ A ROMÂNIEI

A. Politica comercială tarifară

• Tariful vamal de import a devenit, după 1990, principalul

instrument de politică comercială;

– toate taxele vamale din tarif sunt consolidate în OMC;

– anual se publică în Ghidul privind tariful vamal nivelurile

taxelor vamale aplicate, care sunt de obicei sub cele consolidate (vezi

produsele agricole);

– există 14 coloane de taxe vamale care se aplică la produsele

importate în funcţie de prevederile din acordurile semnate cu statele

sau grupurile de state respective.

• Politica vamală este o componentă importantă a politicii comerciale;

– în prezent, Codul vamal şi regulile de origine sunt armonizate

cu practica UE;

– s-a instituit baza de date privind preţurile externe necesară

administraţiei vamale de frontieră pentru evitarea subevaluării mărfurilor

în vamă, cu consecinţe negative în veniturile bugetului de stat;

– s-a trecut la prelucrarea automată a datelor în vamă prin sistemul

Sydonia.

B. Politica comercială netarifară

• Eliminarea restricţiilor cantitative

din calea comerţului

– la import din 1992

– la export din 1998

• Practicarea sistemului de licenţe pentru import şi export

– din 1990 s-au eliminat complet licenţele discriminatorii;

– mai există licenţe automate (în scop statistic) la export şi la

import la unele poziţii tarifare.

• Emiterea de Certificate de import pentru gestionarea contingentelor

tarifare

– negociate prin acorduri de comerţ liber.

295

• Prin Legea nr. 133/1994 se prevăd:

– măsuri de apărare comercială, respectiv măsuri de salvgardare

sau introducere de suprataxe la import, pe motiv de dificultăţi în balanţa

de plăţi externe;

Exemplu: în 1998 s-a introdus o suprataxă generală 6%, care,

apoi, în 1999, s-a redus la 4%, în 2000 la 2%, iar în 2001 a fost eliminată.

– taxe antidumping contra preţurilor de dumping;

– taxe compensatorii contra mărfurilor străine subvenţionate de

statele respective.

C. Politica comercială promoţională şi de stimulare a exportului

. Măsuri promoţionale

• perfecţionarea continuă a cadrului juridic (acorduri etc.);

• participarea la târguri şi expoziţii internaţionale prin subvenţionarea

parţială de la bugetul statului şi organizarea acestora în

România (TIB, TIBCO etc);

• organizarea de misiuni în străinătate şi a reţelei de reprezentare

comercială şi de service;

• activităţi diversificate ale Camerei de Comerţ şi Industrie;

• sistem informaţional modern prin Centrul Român de Comerţ

Exterior;

Acţiunile promoţionale organizate de Departamentul de Comerţ

Exterior din Ministerul Economiei şi Comerţului au la bază în prezent

prevederile OGU nr. 120/2002.

. Măsuri de stimulare a exportului

• Acordarea de către EXIMBANK – din fonduri de la bugetul de

stat – de:

– bonificaţii de dobândă la creditele pentru producţia de export;

– asigurarea creditelor de export de riscul neîncasării;

– acordarea de stimulente pentru exportul de obiective complexe

şi produse cu ciclu lung de fabricaţie;

• credite în valută pentru participarea la licitaţii;

• credite în lei pentru producţia de export.

• Acoperirea parţială de la bugetul statului a cheltuielilor în lei şi

valută pentru participarea la târguri şi expoziţii internaţionale.

• Reducerea la 5%, de la 25%, a impozitului pe profit pentru

livrările de produse la export, apoi la 6% şi 12,5%, iar în prezent s-a

eliminat reducerea.

296

• Practicarea regimului de drawback şi import temporar.

• Aplicarea cotei 0 la impozitarea prin TVA la export.

• Facilităţi fiscale în zonele libere create în România.

• Acordare de asistenţă gratuită prin Centrul Român de Comerţ

Exterior pentru informaţii operative comerciale.

• Negocierea de acorduri multilaterale, regionale, subregionale şi

bilaterale pentru obţinerea unui acces cât mai favorabil al produselor

româneşti, prin:

– reducere până la eliminarea taxelor vamale de import;

– acordarea de contingente tarifare;

– diminuarea până la eliminare a contingentelor cantitative

sau valorice etc.

• Subvenţii la exportul de produse agricole.

D. Acţiuni importante de politică comercială externă

• Participarea României în cadrul GATT.

• Participarea României la OMC (avantaje, obligaţii).

• Angajamentele asumate de România în cadrul OMC conform

prevederilor privind agricultura.

• Participarea României la activitatea UNCTAD şi aranjamentele

în beneficiul ţărilor în curs de dezvoltare, din care face parte.

• Participarea României la cooperarea şi integrarea economică regională

(acordurile şi aranjamentele cu UE, AELS, CEFTA, CEMN etc.).

8. IMPLICAŢII ALE ADERĂRII ROMÂNIEI

LA UNIUNEA EUROPEANĂ PE PLANUL

POLITICII SALE COMERCIALE EXTERNE

AVANTAJELE ROMÂNIEI

ca urmare a adoptării acquis-ului comunitar

în domeniul politicii comerciale externe

A. Din punct de vedere comercial

1. Îmbunătăţirea substanţială a accesului produselor şi serviciilor

româneşti pe piaţa unică a UE, prin liberalizarea totală a exporturilor din

România pe pieţele membrilor UE şi SEE (Spaţiul Economic European).

La 1.1.2001 a avut loc eliminarea totală a protecţiei la importul de

produse manufacturate, iar la data când va avea loc admiterea la UE,

eliminarea se va realiza şi la importul de produse agricole.

297

2. Ameliorarea sensibilă a accesului produselor şi serviciilor

româneşti pe pieţe ale ţărilor terţe cu care UE are încheiate acorduri şi

aranjamente comerciale de tip preferenţial (acorduri de asociere, de

comerţ liber, uniuni vamale etc.), cu ţările AELS, cu cele din SEE, ţările

mediteraneene, unele ţări latino-americane şi alte ţări, în contrapartidă

cu măsurile de liberalizare a importului în România (ţările

mediteraneene, unele ţări latino-americane) şi cu unele ţări ACP (începând

cu ianuarie 2008) şi cu alte ţări cu care UE va încheia astfel de

acorduri.

3. Odată aderată la UE, România va avea posibilitatea să-şi promoveze

mai eficient interesele în negocierile comerciale internaţionale,

având în vedere faptul că UE este cea mai importantă forţă comercială a

lumii contemporane.

4. Beneficierea de avantajele liberalizării importurilor, ca urmare

a preluării acquis-ului comunitar (lărgirea ofertei de produse şi servicii

de calitate pentru întreprinderi şi consumatori); stimularea performanţelor

producătorilor naţionali sub presiunea concurenţei puternice a

importurilor; accelerarea specializării în produse şi servicii la care

România dispune de un avantaj comparativ; frânarea inflaţiei graţie

importurilor, în general, mai ieftine, la anumite produse, decât la cele

ale furnizorilor autohtoni.

B. Din punct de vedere financiar

1. Primirea de sprijin prin Programe financiare de preaderare

(Programul PHARE, Programul special de Pre-Aderare pentru

Agricultură şi Dezvoltare Rurală [SAPARD], programul ISPA [pentru

mediu şi transport].

2. Beneficierea de subvenţii după aderare de la bugetul comunitar

din fondurile structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională

[FEDER], Fondul Social European [FSE]), beneficierea de

subvenţii la exportul de produse agro-alimentare prin Fondul European

de Orientare şi Garantare Agricolă [FEOGA], inclusiv Secţia Orientare

[FEOGA/O], Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului

[IFOP] şi Fondul de Coeziune.

3. Creşterea investiţilor străine de capital, ca urmare a sporirii

atractivităţii României ca membră a UE pentru investitorii

străini cu efecte sensibile în accelerarea modernizării economiei româneşti

şi consolidarea capacităţii sale concurenţiale.

298

COSTURILE adoptării de către ROMÂNIA

a politicii comerciale externe a UNIUNII EUROPENE

a) pe plan comercial

– creşterea considerabilă a gradului de liberalizare a importurilor

de bunuri şi servicii ( atât pe baza clauzei naţiunii celei mai

favorizate, cât şi pe o bază preferenţială) conduce la diminuarea

corespunzătoare a protecţiei naţionale faţă de concurenţa străină.

b) pe plan financiar

– reducerea încasărilor de taxe vamale de import, cu efect asupra

diminuării resurselor la bugetul de stat;

– necesitatea participării României la ajutorul financiar pentru

dezvoltare al UE prin:

• Fondul European de Dezvoltare (FED), instituit în cadrul parteneriatului

UE – ACP;

• Programul financiar MEDA, stabilit în contextul parteneriatului

euro-mediteranean;

• Fondul pentru finanţarea produselor de bază, creat în cadrul

UNCTAD.

165

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE EUROPEANĂ (I)

Acad. RĂZVAN THEODORESCU

Obiective

Cursul, având un caracter general, cuprinde o introducere în civilizaţia

europeană, cu insistenţă deosebită asupra istoriei spirituale (cea a

bisericii, a literaturii, a ideilor, a politicii legate de structurile culturale

ale civilizaţiei). Printre obiectivele principale ale cursului se înscriu:

– înţelegerea conceptelor şi formelor specifice civilizaţiei europene

în ansamblu;

– cunoaşterea principalelor orientări contemporane cu privire la

istoria civilizaţiei europene;

– cunoaşterea aspectelor caracteristice esenţiale ale civilizaţiei

Europei Orientale şi ale civilizaţiei Europei Occidentale.