Inima de Tata a lui Dumnezeu
Yüklə 27,92 Kb.
|
|
Inima de Tata a lui Dumnezeu Una din cele mai minunate revelatii ale Bibliei este aceea ca Dumnezeu este Tatal nostru. Dar ce-ti spune tie cuvantul „tata”? Te gandesti imediat la protectie, belsug, caldura si tandrete? Sau pentru tine acest cuvant are alte semnificatii? Dumnezeu se descopera in Scriptura ca un Tata bland si iertator, dorind sa se implice indeaproape in fiecare detaliu al vietii noastre. Acesta este nu doar un tablou frumos, ci si adevarat. In orice caz fiecare om pare sa aiba o idee diferita despre cum este Dumnezeu fiindca fara sa-si dea seama, tinde sa-I atribuie sentimente sau impresii pe care le are fata de propriul tata pamantesc sau fata de alte figuri autoritare cu care a avut de a face in momentele cele mai sensibile ale copilariei. Experientele bune ne apropie de o adevarata intelegere a lui Dumnezeu, dar experientele rele creaza imagini distorsionate, gresite, despre dragostea Tatalui ceresc pentru noi. V-ati intrebat vreodata de ce venim pe lume neajutorati, neadaptati si apoi crestem incet din punct de vedere fizic, mintal si emotional pana ce devenim adulti care se descurca singuri?V-ati intrebat vreodata de ce Dumnezeu n-a conceput un sistem de reproducere care sa creeze persoane mature de la inceput, asa cum au fost creati Adam si Eva? Dumnezeu a vrut sa intram in lume ca niste nou-nascuti, total dependenti si neajutorati, fiindca El a intentionat ca familia sa fie locul unde dragostea Lui sa fie traita, astfel incat copii sa creasca simtindu-se intelesi, iubiti si acceptati. Datorita acestui mediu plin de dragoste si datator de siguranta, copiii se vor simti increzatori in ei insisi si se vor privi asa cum ii priveste Dumnezeu: drept cineva care este dorit, important, valoros si bun. Dar daca idealul nu se intampla? Ce e de facut daca ai fost parasit de parintii tai? Multi copii au fost agresati, sau respinsi si alungati de familiile lor incat este greu pentru ei sa-L vada pe Dumnezeu asa cum este El! Totusi intelegerea caracterului lui Dumnezeu este esentiala daca vrem sa primim mantuirea. Ne propunem in aceasta ocazie sa privim la 7 domenii importante in care ne putem forma o imagine gresita despre Dumnezeu si dragostea Lui pentru noi. Toate aceste 7 domenii se refera la inima de Tata a lui Dumnezeu. In timp ce asculti aceste lucruri, priveste la propriul tau trecut si incearca sa observi daca relatia ta cu Dumnezeu n-a fost impiedicata in vreun fel de un anumit esec sau datorita absentei dragostei protectoare a unuia din parinti sau chiar a ambilor parinti. 1.Dragostea si autoritatea parinteasca a lui Dumnezeu Vi s-a intamplat vreodata sa aveti de a face cu un caine?... Ati observat ca unii se indeparteaza tremurand de spaima, altii sar pe tine cu o nedorita demonstratie de afectiune, exprimata cu limba, cu coada si labele murdare!... Catelusul care nu poate fi convins sa aiba incredere in tine provine dintr-o familie in care a fost maltratat. Celalalt vin e dintr-oi familie iubitoare. Tot asa este si felul in care o mul il abordeaza pe Dumnezeu. Experientele noastre din trecut ne influenteaza atitudinea cand Dumnezeu vrea sa se apropie de noi. Imaginati-va usa unui dormitor deschizandu-se brusc. Un baietel firav este trezit brutal de un barbat beat si nervos in miez de noapte. Copilul speriat este batut fara mila de un barbat pe care el il numeste „taticu”. Si acest lucru se repeta ani si ani de-a randul… Ce simte el cand aude cuvantul „tata” mai tarziu, la maturitate? Ce simte o tanara in dreptul cuvantului „tata”, cand acesta a molestat-o in copilarie? O generatie ranita se poticneste in propria tinerete numai ca sa provoace aceleasi rani la noua generatie… Si totul continua de la generatie la generatie… Cum se va intrerupe aceasta reactie in lant? Cine le va fi tata copiilor oamenilor? Ale cui brate pot cuprinde pe toti copiii parasiti ai lumii? Cine ne va plange durerile? Cine ne va consola in singuratatea noastra? Numai un Tata care este respins de copiii Lui, pe care doreste sa-i vindece! Problema este ca noi, ca si catelusul plouat, fugim dinaintea Aceluia despre care credem, ca este intocmai ca si celelalte autoritati care ne-au tratat fara dragoste. Dar Dumnezeu nu este asa! El este dragoste perfecta. Imaginile pe care le avem in subconstient, sentimentele negative pe care le avem fara sa ne dam seama despre Dumnezeu, nascute in noi datorita unor experiente negative din trecut, trebuie sa fie constientizate si eliminate din suflet. Dumnezeu te iubeste! El este Tatal tau iubitor! El este infinit mai presus de tot ce stii si gandesti chiar decat cei mai buni parinti pe care ii poate avea cineva! „Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile Mele nu sunt caile voastre… ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant asa sunt caile Mele fata de caile voastre si gandurile mele fata de gandurile voastre!” (Isaia 55,8-9) IUBIRE ESTE DUMNEZEU 1.Iubire este-al nostru Dumnezeu Un sfant izvor de har imbelsugat O poate sti chiar si-un dusman al Sau Cu-atat mai mult un suflet insetat 2.Porunca noua astazi am primit E mostenire sfanta de la El: Ca tot asa cum Domnul ne-a iubit Mereu si noi sa ne iubim la fel. 3.Fa sa ne fie Doamne, dragostea Ca un sigiliu vesnic viu si sfant Caci pe pamant mai tare decat ea Nu poate fi nici moarte nici mormant 4.Aprinde-n noi, cat timp mai este har Focul divin al tainicei iubiri (dragostei dintai) Sa ne ramana-n suflet pe altar In incercari si-n grele prigoniri 5.Ne bucuram ca inca ne iubesti Ca tot ce-i bun din mana Ta primim Da-ne mai grabnic harpe ingeresti Pentru iubirea Ta sa-Ti multumim. 2.Dragostea si credinciosia parinteasca a lui Dumnezeu Esti copilul lui Dumnezeu dar poate in adancul inimii tale te indoiesti de credinciosia Lui! Probabil ca ai experimentat absenta totala a unui tata datorita mortii sau a divortului! Poate ai ramas „orfan” datorita obligatiilor de serviciu ale parintilor tai… Poate au fost promisiuni neimplinite sau neglijenta parintilor este cea care te obsedeaza… Nu cumva, cand erai copilas, plangeai ore intregi si nimeni nu venea sa-ti aline foamea si dorul? Tot asa poate nu esti in stare sa simti prezenta lui Dumnezeu prin prejma? Inima ta este impietrita de cinism si neincredere sau este deschisa fata de Dumnezeu? Poate spui: „Daca Dumnezeu ma iubeste si m-a iubit, de ce nu L-am simtit si de ce nu L-am vazut?” Dar sa stii ca nu Dumnezeu este Cel care te-a neglijat ci oamenii din jur! De prea multe ori oamenii nu reusesc sa fie prelungirea mainilor si a vocii Sale pentru cei care au nevoie de dragostea Lui. Mult prea putini se lasa calauziti de inima zdrobita a lui Isus catre cei care au nevoie sa vada dragostea Lui dovedita prin altii. Isus este atras de oamenii suferinzi. El ne urmareste cu dragostea Lui de la prima noastra rasuflare pana cand ne stingem din viata. Tatal tau ceresc era prezent cand faceai primii pasi de copil. Era acolo la dureri si la dezamagiri… Ai fost dat in grija parintilor pamantesti pentru putina vreme, cativa ani doar, iar ei trebuia sa te inconjoare cu o dragoste asemanatoare cu a lui Dumnezeu. Daca ei nu ne-au iubit, trebuie sa recunoastem acest lucru, sa acceptam, apoi sa-i iertam si sa ne deschidem inimile in fata dragostei lui Dumnezeu. Dincolo de toate experientele noastre negative, sa-L vedem pe Dumnezeul dragostei care inca ne asteapta cu bratele deschise spunand: „Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pastrez toata bunatatea Mea!” (Ieremia 31,3) 3.Dragostea si generozitatea parinteasca a lui Dumnezeu Imaginati-va un sat de bastinasi din Pacificul de Sud… Copiii nu au prea multe jucarii, si nu au nici obiecte de valoare de care sa se atinga in joaca lor… Ei aud foarte rar cuvintele „Nu atinge! Nu pune mana! Fii atent!” Casele lor sunt foarte simple, cu podele de pamant, acoperisuri de sindrila sau rogojina care se deruleaza pe lateral pentru a servi de pereti, noaptea… In contrast cu ele, casele moderne sunt ticsite de lucruri fragile si scumpe, mobile si obiecte decorative ce reprezinta o reala sursa de respingere si mustrare pentru micutii prea curiosi. Cate mame nu si-au descarcat nervii pe un copil care a stricat un obiect scump sau de valoare sentimentala!? Copiilor li se aminteste mereu de importanta lucrurilor si in schimb, rareori aud cuvantul „Te iubesc” care ar face ca ei sa-si dea seama de importanta lor. Mesajul este „Lucrurile sunt mai importante ca mine! Imaginea noastra despre Dumnezeu probabil ca a fost schilodita de experientele copilariei noastre si avem nevoie sa ne schimbam radical imaginea. Dumnezeu este in mod natural generos. Natura din jur ne ofera imaginea corecta despre generozitatea lui Dumnezeu. Florile ne arata o risipa de culoare, parfum si forma. O floare alba si gingasa stralucind undeva in lumina soarelui, departe, prin munti, nu are nici o valoare economica, dar a fost creata de Dumnezeu in speranta ca intr-o zi, un fiu al lui Adam sau vreo fiica a Evei ar putea s-o priveasca si sa primeasca cuvinte de apreciere pentru frumusetea ei. Priviti cat de atent este Dumnezeu la detaliile cele mai marunte! El doreste sa ne faca surprize cu acele mici lucruri de care nu avem neaparata nevoie, acele mici bucurii si comori pe care, numai inima unui Tata iubitor ar sti ca ni le dorim. Dumnezeu nu este aspru, posesiv sau materialist! Noi folosim, din pacate, oamenii ca pe niste obiecte, dar El foloseste obiectele pentru a binecuvanta oamenii! Insa El Isi arata generozitatea oferindu-ne lucruri de o valoare cu mult mai mare: iertare, mila si dragoste! „Dumnezeu ne da toate lucrurile din belsug ca sa ne bucuram de ele…” (1 Tim. 6,17) DE CE?…
De ce e-atata jale-n ochii lui? De ce rasare soarele altfel Cand esti pe lume singur, singurel?... De ce culorile parca n-au viata Si roua-i lacrima de dimineata? De ce e-atata bezna in lumina Cand tot astepti si stii ca n-o sa vina? Ai fi iubit-o mult, de buna seama, De-ai fi avut pe langa tine-o mama... Ai fi imbratisat-o cu iubire Si-ai fi stiut ce-nseamna fericire. De ce nu are mama orice pui? De ce nu orice mama are pui? Si daca totusi e si pui si mama, De ce nu la iubire se indeamna?... De ce s-a-ntors pe dos natura-ntreaga? Doar Dumnezeu mai poate sa-nteleaga! Cand n-ai, atat de mult ti-o mai doresti... Iar cand o ai, nu stii s-o pretuiesti... De cand pacatul a intrat in lume, Viata nu-i decat desertaciune, Ce-i dulce ti se pare amarui, Si parca nu-i nimic la locul lui... Familia e-o joaca de copii, Copiii – niste simple jucarii... Ce-i bun e rar, si raul tot mai des, Iar dragostea miroase-a interes... Ca o furtuna biciuie napasta, Si nu-i nimic stabil in lumea asta... O raza doar va lumina mereu: Si-aceasta-i dragostea lui Dumnezeu. El ne-ncalzeste sufletul stingher, Ne-mbogateste traiul efemer El este paine pentru cei sarmani Si bunul Tata pentru multi orfani... ...Si daca n-are mama cate-un pui, Gaseste-i, Doamne, mama fara pui, Si-aduna-i Tu intr-un camin frumos Plin de iubirea Domnului Hristos, Sa nu rasara soarele altfel, Sa nu mai fie singur, singurel, Culorile sa prinda-un pic de viata, Si roua sa zambeasca din verdeata, Sa nu mai fie bezna in lumina, Sa-i fie asteptarea mai senina... Si-n ochi sa nu mai fie jale grea, Sa vina Doamne-mparatia Ta! 4.Dragostea si afectiunea parinteasca a lui Dumnezeu Una din cele mai mari piedici in calea dragostei lui Dumnezeu este ca ni se pare ca Lui nu-i place natura noastra omeneasca. Dar trebuie sa ajungem sa vedem cat de mult ne iubeste Dumnezeu asa cum suntem! Cand copilul tau este plin de noroi, dupa ce s-a jucat in gradina din spate, il ridici si-l cureti si il speli. Ai aversiune fata de noroi, nu fata de copil! Da, ai pacatuit, ai sfasiat prin aceasta inima lui Dumnezeu, dar esti in continuare in centrul afectiunii Lui, esti ca lumina ochilor Lui! Noi spunem ca L-am gasit pe Dumnezeu, dar adevarul este ca El ne-a cautat pe noi foarte multa vreme… Multi copii, mai ales baieti nu au avut parte de manifestarile fizice ale afectiunii tatilor lor. Lor li s-a spus adesea: „Nu plange! Baietii nu plang!” Isus nu procedeaza asa. El simte durerile noastre interioare mai profund decat noi iar compasiunea si intelegerea Lui este fara limite. Pe cand tu ai uitat deja multe din suferintele tale, Dumnezeu Isi aminteste perfect fiecare moment al vietii tale. Lacrimile tale sunt amestecate cu ale Lui chiar in acest moment! Poate ca parintii tai au afisat cu mandrie pozele tale intr-un album dar cata diferenta este intre acest fapt si capacitatea infinita a lui Dumnezeu de a fi incantat de fiecare succes al tau! Orele petrecute singur explorand noi obiecte, primul gangurit, primul pas constituie comorile cele mai de pret pentru inima Lui de Tata. N-a fost niciodata vreun copil ca tine si nici de acum incolo nu va fi. Ne dam seama cat de plin de afectiune este Dumnezeu din cuvintele lui Moise atunci cand a invocat binecuvantarea pentru Beniamin: „Beniamin este preaiubitul Domnului. El va locui la adapost langa Domnul. Domnul il ocroti totdeauna si el se va odihni intre umerii Lui” (Deut.33,12) Ce minunat! Tot acolo, intre umerii lui Dumnezeu te odihnesti si tu! Orice ai fi in ochii oamenilor, nu vei inceta sa fii un copil in bratele lui Dumnezeu! 5.Dragostea si prezenta parinteasca a lui Dumnezeu Exista un atribut al lui Dumnezeu pe care nici cel mai bun dintre parintii pamantesti nu poate spera sa-l imite: capacitatea lui Dumnezeu de a fi cu tine tot timpul. Ca parinti, nu putem acorda atentie copiilor nostri 24 de ore din 24. Dar Dumnezeu este altfel. Nu numai ca este cu tine tot timpul, dar iti acorda si toata atentia. Cum poate face El asta, nu stim, dar stim ca nu este nici o problema pentru El, Creatorul lumii. Nu te preocupa sa explici lucrul acesta, ci doar bucura-te de el! Parintii tai au fost ocupati de problemele lor si uneori nu au aratat tot interesul pentru problemele tale. Dar Dumnezeu nu face asa. De ce spune Biblia ca pana si perii capului ne sunt numarati? Nu pentru ca Dumnezeu este interesat de matematica, El nu este un calculator care cauta informatii exacte. Aceasta imagine incearca sa ne spuna cat de atent se ingrijeste Dumnezeu de orice detaliu al vietii noastre. Imaginati-va un baietel care a munci toata dupa amiaza batand cuie in bucatile de lemn. In final porneste din garaj si ii arata mamei o nava de razboi cu 3 nivele. La ora 6, un barbat obosit soseste acasa in sfarsit… O cina rece il asteapta si mai sunt si multe reparatii de facut in casa. Baiatul emotionat ii arata lucrarea iar tata abia daca isi ridica ochii de pe calculele notelor de plata. Tata nu are timp, dar Dumnezeu are! Dumnezeu S-a aratat totdeauna incantat de lucrarile mainilor tale! El este un adevarat Tata si asa va fi mereu. Niciodata sa nu ai resentimente fata de esecurile parintilor tai pamant esti. Ei sunt doar copii care au crescut mari si au la randul lor, copii. Si tu vei creste mare si poate vei pasi pe aceleasi cai, sau pe alte cai mai mult sau mai putin. Incearca sa accepti, sa intelegi si sa te bucuri de minunata dragoste a tatalui din cer despre care ap Petru spune: „Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre caci El Insusi ingrijeste de voi!” (1 Petru 5,7) De ce plang? De ce plang? De ce sunt trist? M-am nascut in saracie… Am parinti, dar ce folos Cand la tot ce vreau si vreau Ei imi spun ca n-au si n-au… O, parintii mei sarmani, Toata ziua plang si ei Plang… ca nu au timp, nu bani! Bani avem destui, Uite-s imbracat frumos, Eu vorbesc de ceva mai pretios! Timpul asta mi se pare Ca e mult mai de valoare… Stiti? Nu sunt mare filosof, Insa am si eu un of: Cand vreau sa-nteleg un pic De ce sunt asa de mic, De ce bazaie albine, Soarele de unde vine, Tata e mai mult plecat, N-are timp si pentru mine… Cine oare sa-mi arate Cum se face zi din noapte, Sau ce-nseamna im-pon-de-ra-bi-li-ta-te? Mama n-are timp de vorba Si-nteleg, ca, venind de la servici, Are timp atat: de-o ciorba!... Acum stiti de ce sunt trist: M-am nascut in saracie, Dar va rog, poate cineva sa stie Unde se gaseste oare Timp destul si de vanzare? Si cat costa-un kilogram? Tare mult as vrea sa am Insa nu, nu pentru mine, Ca si-asa precum se stie Sunt nascut in saracie… Vreau… pentru mama, pentru tata, Sa se bucure si ei! Dar cine stie, Oare voi avea vreodata Timp… pentru parintii mei? 6.Dragostea si acceptarea parinteasca a lui Dumnezeu Noi traim intr-o societate orientata catre performanta. Acceptarea este totdeauna conditionata – daca esti bun la sport, daca vii acasa cu note bune, daca arati bine, daca ai bani, daca invingi – atunci esti acceptat si iubit… Dar Dumnezeu este Dumnezeul dragoste ne-conditionate! Dragostea Lui nu se bazeaza pe performantele tale. El ne iubeste pentru ca „este dragoste”. Fagaduintele Lui, da, sunt conditionate, trebuie sa-L ascultam pentru a avea binecuvantare, dar dragostea Lui este ne-conditionata! Noi nu trebuie sa facem ceva care sa-L determine pe El sa ne iubeasca, El ne iubeste oricum! Nu trebuie sa devenim mai intai sfinti pentru ca apoi El sa ne iubeasca! Vino la El asa cum esti! Fii sincer cu El si El se va bucura sa te ierte! O relatie de dragoste adevarata implica oferirea – si primirea dragostei. Cum s-ar simti un sot, daca intr-o zi, plin de romantism, ar aduce acasa un buchet de flori spunand „Te iubesc draga mea”, iar ea, ar alerga sa caute niste bani ca sa le plateasca! Sotul nu doreste acest lucru! Tot ce vrea este un raspuns al dragostei ei la sentimentele lui. Vrea sa simta dragostea. Asa vrea si Dumnezeu. Esti in stare sa primesti si sa raspunzi la dragostea si acceptarea lui Dumnezeu? Dumnezeu te iubeste! Toata viata poate a trebuit sa actionezi si sa te iei la intrecere cu fratii tai, cu colegii tai. Oamenii spuneau ca esti ori prea slab ori prea gras, sau semanai cu nu stiu cine la nas sau la picioare… Dar Dumnezeu te-a iubit pentru ca esti unic in univers si te accepta asa cum esti. Da, mai sunt multe lucruri de facut in viata ta. Vor fi zile cand vei primi de la El o mai adanca intelegere a pacatului si a egoismului din viata ta, care trebuie schimbata si supusa Lui. Dar Dumnezeu nu pretinde totdeauna schimbari. El ne cunoaste limitele si ne da har si putere sa facem ceea ce ne cere. El este tandru si plin de compasiune. Chiar cand nu este multumit de ce am facut, El tot ne iubeste. Inima lui este zdrobita atunci cand noi facem ceva rau, dar asta nu inseamna ca nu ne mai iubeste. Noi trebuie sa ajungem, sa nu facem nici un lucru care sa-L intristeze, dar totdeauna sa avem o incredere deplina in dragostea Lui. „Domnul este indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate. Nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El!” (Ps.103,8-11) C A T A N E V O I E ... Cata nevoie avem de iubire! Cata nevoie de soare pe cerul sperantelor noastre, ar putea spune, ar putea striga inima, ar putea implora durerea adanca... Pentru ochii si pentru seninul fetelor noastre, pentru pasii si pentru faptele noastre, cata nevoie avem de iubire! Sa creasca florile, sa creasca copiii, sa creasca viata, cata nevoie avem de iubire si pace! Cata nevoie de paine, dar cata nevoie macar de-o bucurie pe zi! Cata nevoie de libertate, de racoarea zorilor, si mai ales de iubire! Cata nevoie o lume isi plange... Lozinci pentru pace, lozinci pentru paine, dar cate lozinci pentru mult-cautata iubire!... Doamne, Tu pentru noi esti izvor de iubire... Avem nevoie de pace si paine, si de iubire, Avem nevoie de Tine! 7.Dragostea si comunicarea parinteasca a lui Dumnezeu O tanara a marturisit odata ca nu se poate ruga… Se parea ca cerul era ca un zid de beton pentru ea. Nu-si amintea sa fi auzit vreodata pe Dumnezeu vorbind inimii ei. Apoi a realizat ca Il vedea pe Dumnezeu cu infatisarea tatalui ei, un om bun, dar foarte tacut, aproape timid. Foarte rar vorbea cu copiii lui si nu le spunea niciodata ca-i iubeste. Cand a recunoscut ca tatal ei fusese slab, chiar ca a dezamagit-o, atunci a fost in stare sa-l ierte si sa-l accepte asa cum era. Slabiciunea, timiditatea si lipsa de comunicare cu copiii lui, se datorau anumitor cauze, legate de lumea ostila in care suntem obligati sa ducem activitatea si existenta. Astfel s-a deschis o noua dimensiune in relatia ei cu Dumnezeu. Credinta i-a eliberat inima si a putut sa se roage stiind ca Dumnezeu o auzea. Acum Il auzea pe Dumnezeu vorbind inimii ei. Se poate ca si tu ai dificultati in a privi pe oameni in ochi! Poate ca priveai in ochii parintilor tai doar atunci cand tipau la tine si te criticau… Daca observi ca ai fost impiedicat in relatia ta cu Dumnezeu datorita vreunei greseli a parintilor, atunci spune aceste lucruri lui Dumnezeu! Trebuie sa ai iertare in inima ta fata de oricine te-ar fi jignit! Daca nu ai, amaraciunea te va macina si nu vei gasi pace cu Dumnezeu! Gandeste-te ca nu intalnesti nicaieri oameni perfecti sau un parinte care n-a facut greseli. Orice om a suferit in viata lui. Important este sa ajungi sa-L cunosti pe Dumnezeu asa cum este cu adevarat, si nu cum crezi ca este. El este Parintele perfect! Daca te disciplineaza o face totdeauna cu dragoste. El este credincios, generos, bun si drept. El te iubeste si doreste sa petreaca mult timp cu tine. El vrea ca tu sa primesti dragostea Lui, sa stai de vorba cu El si sa stii ca tu esti o persoane deosebita si unica pentru El. Vrei sa primesti dragostea si afectiunea Lui? Vrei sa te deschizi si sa intri intr-o relatie apropiata cu Tatal tau cel adevarat? El te asteapta cu rabdare! Despre Moise, Dumnezeu spunea: „Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului.” (Numeri 12,8) SAWAT
In final se gandi la un plan: „Draga tata – scrise el, as vrea sa vin acasa dar nu stiu daca ma vei primi dupa tot ce am facut. Am pacatuit foarte grav, tata, te rog, iarta-ma! Sambata seara voi fi in trenul care trece prin satul nostru. Daca inca ma mai astepti, vrei sa pui o mica bucata de panza in copacul din fata casei?” In timpul calatoriei a parcurs cu gandul toata viata lui de faradelegi…Stia ca tatal lui avea tot dreptul sa-l respinga. In timp ce trenul se apropia a fost cuprins de emotie: ce va face daca nu va vedea nici o panza alba in copac? In fata lui Sawat statea un strain care observase cat framantat este tovarasul lui de drum. Sawat n-a mai putut rezista si ii povesti totul. De indata ce au intrat in sat, Sawat i-a spus¨”Domnule, nu am curajul sa ma uit! Puteti sa-mi spuneti dumneavoastra?” Strainul raspunse: „Tinere, tatal tau nu a pus numai o panza, priveste! A acoperit tot copacul cu bucati mari de panza alba!” Nu-i venea sa-si creada ochilor: Vedea copacul acoperit cu panza, iar in gradina din fata casei tatal lui topaia de bucurie agitand o vesel o bucata de panza alba. Alerga apoi la tren si dupa ce acesta se opri in mica statie, tatal isi imbratisa fiul cu lacrimi si-i spuse: „Te asteptam!”… AM AUZIT DE BUNATATEA TA... Doamne, am auzit de bunatatea Ta si-as vrea sa-alerg la Tine... Am auzit de dragostea cu care Te apleci spre cei sarmani si simt... ca numai ea mi-ar face bine... Am auzit de Tine Doamne, si sunt crestin... dar cum sa Te gasesc? Cand sunt atat de intristat, si chiar in bucurii pe care nu le pot trai, insingurat, e oare sigura dovada ca nu Te am? In mine-atatea lupte sunt, si pentru binele pe care vreau sa-l fac traiesc atata zbucium... E oare-aceasta sigura dovada ca nu Te am in inima credintei intronat?... Eu n-am stiut ca nu Te am, si n-am crezut un fiu ce-ti este credincios ca-n mine nu aveai... La marginea genunii Tu mi-ai facut-o cunoscut si m-ai facut sa simt ce poate simti un suflet omenesc cand la raspantii vanturile bat talazuind oceanul vietii sub ceru-nnegurat... Am auzit de Tine Doamne, de farul meu dorit! In linistea ce-o caut in fiecare zi Te chem, Te strig atunci cand sufletul mi-e gol, pana-l vei umple cu prezenta Ta... Scrutez in zarile simtirii mele ivirea unei licariri prevestitoare de speranta si simt ca-aproape te-am gasit, Tu - capatul nelinistilor mele, Isuse, mult dorit!... R U G A C I U N E Orisicat ar curge timpul Prin clepsidra lumii noastre Orisicat s-ar zbate Terra Printre celelalte astre, Tot mai 'nalta mi se pare Tot mai vrednica de cant Dragostea Acelui care Ne-a facut pe-acest pamant, Dupa chipul slavei Sale, Vas de lut, de cinste vas, Si de Duhul Sau umplut Pentru fiecare pas. O, iubire mai fierbinte Decat tot ce-i pe pamant! An de an esti mai sublima, Te doresc si Te tot cant! Umple-mi inima de pace, Si speranta nesfarsita, Fi-mi rasplata si putere Pentru viata mea trudita! Si apoi nici o favoare Mult mai mare n-as dori Decat sa strabat cu mintea Si mereu a proslavi Ceea ce in viata asta M-a-ntarit mereu-mereu, Dragostea ce n-are margini, Dragostea lui Dumnezeu!" Yüklə 27,92 Kb. Dostları ilə paylaş:
|