Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

««meri Ii_iaSi

Fragm. _nr. ₁₆₉.

Pe teritoriul Atticeï, după cum scrie Philochor, Cecrops a fost cel de ântâiu, care a dedicat un altariü lui Saturn şi Rheeî ¹).

Locuitorii din Arcadia, emigraţi acolo încă în timpurile neolitice din părţile de nord ale Dunării de jos, adorau divinitatea lor supremă pe vèrful muntelui Lycaeu, unde se afla ridicat un tumul de pământ, drept altariü luï Zsuç A'jzacoç, ér înaintea altariuluî în partea despre resărit se înălţau doue columne, pe cari erau asedate doue aquile aurite ²).

Insă cel mai celebru altariü consecrat marelui Zeoţ se afla la Olympia din Pelopones, ridicat după cum spuneau tradiţiunile de Hercule, orï de alţi eroi m aï posteriori cu 2 vecuri. Acest altariü, după cum î-1 descrie Pausania, era format din cenuşă şi din resturile arse ale victimelor, în timpul seu acest altariü avea Ja basă o periferia de 125 picióre (38,53 m.) şi era înalt de 22 picióre (6,78 m.). Hostiele se aduceau până la piciorul altariuluî şi aci se tăiau, ér şoldurile se ardeau pe verful altariuluî. De lângă piciorul altariuluî se ridicau de amêndouë laturile până la partea superioră doue rêndurï de trepte formate din cenuşa victimelor ³). Femeiele şi fetele se puteau apropia numai până la piciorul altariuluî, însă numaî bărbaţilor le era permis a se urca până în vêrf ⁴).

In Italia cel maî vechiű altariü a fost dedicat luï Saturn. Regele lanus, scrie, Macrobiu, voind se înalţe şi mai mult numele şi onorile luï Saturn, care dispăruse, a dispus se i se ridice un altariü, se i se aducă sacrificii si se fie venerat ca un deü ⁵).

Mai esista în Latiu încă un alt altariü preistoric renumit, consecrat lui Hercule, în mijlocul unei păduri si care purta numele de Ara maxima, de sigur pentru dimensiunile sale cele enorme °j.

Tóté aceste altare preistorice, de cari amintesc autorii anticităţiî, ni se prcsintă în ţinuturile ocupate o-dată de Pelasgî. Şi întru adevër originea lor era pelasgă.

*) Miicrobii Sat. I. 10. Philochorus, Satur n o et Opi priraum in Attica statuisse a r a in Cccropem dicit, eosque dcos pro Jove Tcrraque coluissc.

²) Piiiisanhic lib. VIII. 38. 6.

»J Ibid. lib. V. 13. 8.

•") Aceleaşi ideî religiose le mat aflăm şi astăcli la poporul român: < l'" e in e i a n'arc voia se intre în altariü». (Şezătoarea, Fălticeni, 111. 32).

⁵) Miicrobii Sat. 1. 7: (lanus) aram deinde cum sacris tanquam dco (Saturno), condidit. — Ér Dion y s i u din Halicarnas (I. 34. 38; Vi. 1) scrie, că alfariul luT Saturn a fost consecrat de Hercule şi se afla pe costa muntelui Capitoliu.

«) VirgiHl Acn. VIII. 271:

Flanc aram luco statuit, quae m a x u m a semper

Flirp.fiir nnliis

Ni se presintă acum importanta cestiune istorică, cari eraţi divinităţile, "rora Ic au fost consecrate altarele cele grandiose de pe muntele Caraiman.

Reuniunea preistorică a Daciei, înţelegem aceea din timpurile urano-

turnice, era formată pentru necesităţile triburilor pastorale si agricole.

Varro, unul din cei maî erudiţi şi mai activï scriitorT romani, ne face cunoscut numele divinităţilor, pe carî le adorau agricultorii latinî.

în tractatul seu de Re rustica, densul face următorea invocaţiune: fiind-că D-cleiî ajută pe cel ce lucreză, eű voiü invoca maî ântâiu pe cei 12 clei «consentes», însă nu pe cei din oraşe, ci me voiű adresa la aceia, cart conduc maî cu seină pe agricultori, ast-fel voiu invoca în locul ântâiu Ceriul şi Famentül, pe Jupiter (Saturn) si Tellus, de Ia carî provin tóté fructele agriculture! şi carî se şi numesc Părinţi mari (Parentes magni), ér în locul al doilea voiü invoca Sórele şi Luna, al căror curs î-1 obser-veză agricultorii şi când semenă şi când culeg ^J).

Acelaşi autor în tractatul seu despre Limba latină ne mal spune, că altarele, ce le consecraseîn Roma regele Tatiu, de origine Sabin, au fost dedicate divi­nităţilor Ops, Flora, lui Vedius, Jupiter, Saturn, Sorcluï, Luneï, etc.²).

în vechia religiune pelasgă Ops, ca deiţa fertilităţii pământului şi Flora, deiţa fecundităţii, erau apropo identice, precum erau identici Vedius, Jupiter si Saturn. Sub diferite numiri sacre aceste divinităţi représentai! Famentül si Ceriul.

Sciţii, după cum scrie Herodot, onorau dintre toţî dciî mai mult pe Vesta, apoi pe Zeu; (Saturn) şi pe Gaea, eredetid, că Famentül este soţia lui Zs'jç, cr după aceştia eî adorau pe Apollo si Vinerea cerescă, pe Hercule şi pe Marte ^s). în teologia antică Vesta (Myrój, ^c.EciTÍa) era con­siderată ca una şi aceeaşi divinitate cu Gaea seu Rhea. Ea représenta pă-méntul ca tron al deilor Olympic!, ca vatră comună şi stabilă a universului.

In fine, maî amintim aicî, că regele Filip Iii, al Macedoniei (decedat 178 a. Chr.) în espediţiunca, ce o întreprinse asupra Denthclcţilor ⁴), ridică,

) * -irro, R. R. ]. ţ; prius invocabo .... Deos, qui maximo agricolarum duccs ^{bunt Pr}»»mm qui omnes fructus a"riculturac coelo et terra continent, lovem et

Til <sup>ft

c</sup> urem. Itaquc q_uod ii parentes magni dicuntur . . . Secundo S o le m et ^{11 a} ni, quorum tempóra observantur, cum quaedam seruntur et conduntur. i ^arr o, !.. L. V. 74: Et arae . . . quae Tati régis voto sünt Romáé clcdicatae, ^{nam ut An}'wles dicunt, vovit O p i, F l o r a e, V e d i o, J o v i S a t u r n o q u e, S o l i, ^{a c} etc. — Din punct de vedere istoric şi etimologic V e d i o v i s séü V c j o v i s Présenta _pe vetus d e u s. «V î j» în Transilvania înscmneză bëtrân, mos. ') Hoi-odoti lib. IV. 59.

°P°r lângă frontiera M es i el (Ptol. 111. 11).

după cum scrie Liviu, pe vcrful muntelui Hem doue altnre, unul consecrat luî Zeu; si altul Soreluî «).

Pe basa acestor documente istorice noî putem presupune cu totă proba­bilitatea, că altariul cel mare de pe muntele Caraiman a fost consecrat supremelor divinităţÎ ale timpurilor pelasge, Ceriului si Pămentuluî, séü lui Saturn, ca Zsoj apiatoc [téftatoç, domn al universului, si Rheeï, ce représenta pe Mama mare a deilor, pe Gaea séü Famentül.

Pe aceeaşi culme a muntelui Bucegiü se află si simulacrul cel fără rival în lumea pelasgă, al lui Saturn, si care a trebuit incontestabil se aibă si un altariü în apropierea sa.

Al doilea altariü de pe muntele Caraiman, a cărui parte superioră este rotundă, a fost fără îndoielă consecrat Soreluî si L un e î (lui Apollo si Dianci), celor mai adorate divinităţi în religiunea pelasgă, după Păment si Ceriu.

Locul de onóre al lui Apollo după ideile antice religiose era la drépta lui Zeoc ²), si acesta posiţiune o are altariul al doilea faţă de Ara maxima a lui Saturn.

în ce privesce destinaţiunea altariulul al treilea, esplicaţiunca o aflăm în istoria religiosă a poporului Dac.

Marté séü Gradivus pater era una din divinităţile naţionale cele mai venerate la Geţi şi la Scythî ³). Tot ast-fcl si la triburile italice Marte era adorat ca deü al rësboiului si al agriculture! tot-o-dată *). Ér ca divinitate fcmenină, cea mal apropiată de Marte a fost în tradiţiunile latine Anna⁶). Acestei divinităţi, numite Anna, i erau consecrate idele lui Marte, şi ca représenta începutul primăvereî, identică cu Flora a Romanilor si cu Vi­nerea ccrescă a Scythilor.

Pe aceeaşi culme a muntelui Buccgiu, în partea sa meridională, mal esistă încă o altă grupă de trei altare preistorice, formate de asemenea din stâncile naturale ale pămentuluî ⁶).

») L'rvSi lib. XL. 22 : Tertio dcmum die ad v e r t i c c m (Hcmi montis) pervcntutn . .. Duabus aris ibi J o v i ct S o l i sacratis. >) Prcller Gr. Myth. I. (1854) p. 172.

³) Yivgllii Aen. III. 35 : G r a d i v u m q u c p a t r e m, G c t i c i s qui pracsidct arvis.-—
Valorii Flacci Argon. V. 619 : Ecce autem G c t i c i s vcniens Gradivus ab antris.—
Hcrodoti lib, IV. c. 59. 62.

⁴) Catonis De re rustica, c. 141.

⁵) Feriac A n n a e P e r e n n a e. C. I. L. I, p. 388.— Cf. O v i d i i, Fast. lib. lit. v. 653.
«) Numeral de trei altare, după cura résulta din diferite date istorice, se basa pe un

anumit principiu religios, însă pe care astădi nu-1 maî putem precisa. Trei altare

IH

Chiar dacă simulacrul cel grandios al lui zeùç eùpuorojc, nu ar m aï esista f

astădi pe muntele Bucegiü, totuşî aceste altare ar pute singure se ne spună că o-dată aceste înălţimi ale Carpaţilor aü fost consecrate ca reşedinţă unor divinităţi principale pelasge.

Caracterul general al acestor altare este teogonic. Ele aparţin unor principii religiose mult maï severe, mult mai archaice, de cum ni le presintă epoca luî Homer.

întocma după cum simulacrul luï Zîuc eupiiorca, este tăiat din stâncă via pe vêrful muntelui Omul, tot ast-fel şi altarele divinităţilor adorate pe muntele Caraiman sunt formate din stâncile naturale eşitc din sînul pămentuluî. Gaca, seu pămentul, era, după vechile doctrine pelasge, mama comună a dcilor şi a ómenilor.

Fără îndoieli, că pe Olympul cel vechiu al tcogonicî aü csistat şi alta­rele divinităţilor, carî î-şî aveau aci reşedinţa lor principală terestră ^J).

Unul din aceste altare divine î-sî avuse în timpurile antc-elene o deo­sebită celebritate religioşii şi istorică.

El era altariul cel sfânt, lângă care însuşi deiî îndcpliniau anumite acte religiose şi unde în caşuri estra-ordinare eî depuneau jurământul de fide­litate uniî faţă de alţii.

Acesta era altariul principal, consecrat divinităţii Pămentuluî şi a Ceriului, fiind-că după cum ne spune Iliada, Odyssea şi imnul lui Apollo, jurământul cel mare pentru deî era «pe Păment, pe Ceriu şi pe apa rîuluï Styx» ²).

După rësboiul cel mare cu Titanii, figura acestui altariü a fost eternisată prin o conste laţiune pe ceriu, numită la Thco il'Uirjpcov, Ia Proclus \k>-|uaT-/j£(.ov, la Eratostliene vi/ciap (cuvent de sigur corupt), ér în literatura latină Ara si Altare.

Despre acest memorabil altariü al cleilor, scrie gramaticul Hygin :

«După cum se spune, pe acest altariü aü făcut maï ântâiu deiî c ere­in o ni ele lor religiose şi conjuraţi unea lor, când se hotărîră se înccpă rësboiul cel greu cu Titaniî. Acest altariü î-1 făcuse Cy­clop i î. Apoi omenii urmând eseinplul dcilor aü introdus şi eî obiceiul, când voiau se întreprindă ceva, ca se facă sacrificii maï înainte de a se apuca de lucru» ³).

'; Hesiodi Thcog. v. 117. 124.

") Homcri Ilias, XV. v. 36. — Odyss. V. v. 184. — Hymn, in Apoll. v. 84.

') Hyginl Poeticon Astronomicon, lib. II. v. Ara : In hac primum existiraantur díj

sacra ct conjurationem fecisse cum Titanas oppujnare conarentur : ea

n asemenea scrie Eratosthenc cel mai distins între înveţaţiî alexandrini'.

d loe a plecat la rësboiu în contra luî Saturn, ér după ce câştigară

.« r- crerea, conform votuluî, cc-1 făcuse, puseră acest altariu pe ceriu

.„„ _{v xa}î «üli ev tÇ> oùpxvcT) etc jivr^iocuvov). De acest altariü se folosesc

. -j j_a óspetele (séű băuturile lor comune, a'j(j,7toaoa) şi lângă acest altariu,

sacrifică când fac societăţi si festivităţi; atuncï eï ating altariul cu mâna

credênd, că acesta este un semn de bună credinţă. Acest altariü are doue

stele în partea sa de asupra şi alte doue la basă. Peste tot are patru stele» ^]).

La poetul Marc Mân ii i u acesta constelaţiune portă numele de tempi u m mundi, ara victrix şi ara maxima.

«După Centaur, scrie densul, este «Templul lumii» şi aici se vede strălucind «Altariul», ce a fost victorios, după îndeplinirea ceremo-nielor religiose, atunci când Famentül înfuriat ridică asupra Ceriului cu armele pe Giganţii cei enormi, creaţi din crepăturile mamei lor, gene-raţiuni cu feţe diferite şi cu corpuri de diferite naturi. Atunci chiar şi deiï căutară alţi deï mai superiori. Se îndoia chiar Joe şi se temea, dacă este în stare se facă, ceea ce putea se facă. El vëdu Pămentul ridicându-se şi credu, că întregă natura s'a rësturnat cu fundul în sus, munţi grămădiţi ridicându-sc mereu peste alţi munţi, în cât si stelele fugiau de aceste mase enorme, ce se apropiau de ele, Joe nu mai vëduse ast-fel de asaltări ostile, si nici nu scia dacă mai csistă ore cari puteri divine mai superióre de cât ale sale. Atunci Joe formă acest altariü din stele, care si acuma strălucesce ca altariul cel mai mare . . . La piciorelc acestui altariu cădură sacri­ficaţi Giganţii, şi Joc luă fulgerul cel violent ca armă în mâna dreptă numai după ce se constitui însuşi ca preot înaintea deilor» ²).

Altariul cel sfânt al deilor, de care ne vorbesce Hygin şi Eratosthenc,

^c'i era făcut de Cyclopï, că deiï depusese lângă acel altariü jurămentul lor

^cei mare, şi _care se afla ast-fel pe Olympul cel vechiu seu uranic, este

Şi acelaş cu altariul cel mare de pe muntele Caraiman, consecrat după

^cum am vëdut, divinităţii Ceriului şi a Pământului ³).

°ctul roman Papiniu Statin amintesce adese-ori de muntele cel sfânt aci ei şi lăudă pe împëratul Domiţian, că alungase pe Daci de pe

a u t c m P

_ut ^y ° P ^a s fc c is s e. Ab ca consvetudinc homines dicuntur instituisso sibi,

j, -, ^{m rcra} efficcre cogitarent, prius sacrificarent, quam agere cocpisscnt.

²) Ma?-^'¹⁶"^ ^Catasterismi' ^Ed- Schaubach, 1795 c. 39. ^s) In* ti ^Astr0n°^micon> lib. I. v. 413 seqq.; V. v. 340 seqq.

acest m *^archaicăromânăs'aimî păstrat până astădî amintirea despre

^orabil altariu sff, „_m n c n ,>-, „ _r,. ,1 „ _n,^r3. în finn «s m.-rf nSsfrat si tradi-

crescetul acestui munte, unde eï se juraseră împreună, si că în fine Domiţian prin indulgenţa sa le-a dăruit crăşi acest munte >).

Un alt poet contemporan, renumitul Marţial²) numesce triumful lui Domi­ţian asupra Dacilor «triumf asupra Hyperboreilor» (Hyperboreus tri-umphus), ér în alt loc «triumf asupra Giganţilor» (Gigantcus triumphus).

în fine acelaşi Marţial în altă epigramă a sa celebrcză ast-fel învingerile hă Domiţian:

«De treï ori a trecut peste cornele cele perfide (braţele legendare) ale Istruluï sarmatic; de treï on sï-a scăldat calul sëu asudat în ncua Geţilor; şi tot-dc-una modest el a refusât triumfurile, ce le-a meritat, si nu aduse cu sine de cât numele, că a învins lumea Hyperboreilor» ³).

După aceste învingeri ale sale asupra Dacilor, Domiţian dede în Roma un festin magnific tuturor claselor sociale, patricienilor, cavalerilor, si poporului. Cu acesta ocasiune, după cum scrie Marţial, Roma întrcgă a gustat din am­brosia divină⁴). Domiţian, care numai după lupte lungi si grele cucerise muntele cel sfânt al Dacici ⁶), luase, după cum se vede, de la triburile pastorale ale acestui munte şi adusese la Roma şi mâncarea naţională a vechilor divinităţi Olympice, numită în tradiţiunile greccscî «âji^poaia».

Ast-fel muntele cel sfânt, pe care Dnciï se jurase împreună înainte de a în­cepe rësboiul lor cu Romaniî, ne apare atât la Staţiu cât si la Marţial ca mun­tele cel faimos din ţera Hyperboreilor ⁶), unde cleiî se legase cu jurăment

La masa mare de petră Beau Novaci T, nu se 'nbală . .

ţiunca despre ospeţele seu beuturile comune, cum Ic numesce Eratosthcnc, ce Ic făceau urieşiî lângă acest altariü, şi care se utla pe muntele numit «Ccriu> de lângă Braşov :

Sus la munţi la ceriu gurca (urca) La mijloc de fagi şedea

F r â" c u, Moţii, p, I9'j.

în alte balade publicate de Tocilcscu (Matcrialurï folkl. I.107. 108. 1238) aceiaşi munţî, identici cu C a r a j m a n-O m u l de astădi, ne apar sub numirea de Ce r id (SI, C c r d é l şi munţii Sterii D é l u l u î (gr. s-c-fjVr, columnă, cu deosebire de pótra). Vom reveni asupra acestor balade, când vom vorbi despre tradiţiunile române cu privire la Saturn. Homer încă amintescc de ospeţele şi bëuturile comune, ce Ic făceau clciî pe Oly m p şi pe Uran (Iliad. I. 601; IV. 3; XXIV. 97 scqq.)

^J) Staţii Thebaid. I v. 19-20: bis adactum legibus Istrum Et conjurato d e i c c t o ^s vcrticc Dacos. — Ibid. Sylvae III. 3. v. 169: suum D ac i s donat dementia mon t em.

"j Martialis Epigr. lib. VIII. 78. — Ibid. Epigr. VIU. 50.

³) Ibid. Epigr. Hb. IX. 102: Victor Hypcrboreo nőmén ab orbe tulit.

⁴) Ibid. Epigr. VIII. 50:

Vescitur omnis eques tecum populusque patresquc, Et capit ambrosias cum duce Roma d a p e s.

') Staţii Sylvae, I. v. 80 —81 : tu tardum in foedera m o n t e m Longo Marte domas.— a ™ ,,„h,i i„„„,,,î.., „„u,,* h^ V A TTrerhil desnre lupta luî Troian împăratul cu

" altariul cél mare, se lupte uniţi în contra Titanilor, şi, unde vechil Giganfî asaltară pe deiï Olympicï.

O ainintire obscură despre altarele cele sfinte, Ispol pwjiot, ale marilor divinităţi olympicc, o aflăm în scrierile luî Hesiod ').

Acelaşi autor ne maî spune, cape Olympul — cel acoperit cu ncuă — delà mar-• 'le pămentuluî, se afla si un loc de adunare, ayopr] ²), a deilor şi a ómcnilor.

Aceste a^orc ale vechilor timpuri pelasge erau de regulă decorate cu sta­le _{si CU} altarele divinităţilor, cu scaune de petră si porticc pentru popor, încuniurate adese ori cu blocuri enorme de petră, ele serviaü cu locuri de "ntrunire pentru deliberările comune ale triburilor, pentru festivităţile lor mai importante, pentru festine, jocuri publice şi têrgurï.

Acelaşi aspect al unei agore preistorice, însă în o formă primitivă, gigantică, ni-1 presintă şi locul de pe terasa cea frumusă a muntelui'Caraiman, decorat şi astădî cu resturile unor statue desfigurate, numite Babe, si cu altare de sacrificii³).

încheiam :

După însemnătatea geografică, ce a avut'o în istoria migraţiuniî pelasge, colţul sud-ostic al Carpaţilor, cu deosebire însă după cultul cel estins al luî Zs'jc al'/ioxoc, al cărui monument principal se află aci, aceste mese enorme de petră de pe muntele Caraiman, ni se presintă întru tóté ca al­tarele cele sfinte ale vechii teogonie ⁴).

>) Ifesiodi Opera ct Dies, v. 136. — Ibid. Theog. v. 557.

²) Hosiodi Scut. Here. v. 204. — Lângă altariul luî Saturn din Roma, încă se nfla, după
cum scrie Macrobiu (Sat. I. 8), un loc de sfătuire al bëtrânilor. Habet (aedes Satunii)
aram, et ante senaculum... lllic ... căpiţe aperto rcs divina fit : quia primo
a Pclusgis, post ab Hercule iţa earn a principio factitatam putant.

³) Tot cu privire la aceste altare scrie Cesar Boliac: «De doue on am venit
aci de la Sinaia peste muntele Furnica către Ialomiţa, pe unde am întâmpinat
treî mese marî de petră în diferite distanţe, cărora n'am putut ghici altă desti-
naţmne, de cât că. au servit ca altare de sacrificii» (Trompeta Carpaţilor, nr, 846).
De şi cuvintele sale «treî mese mari de petră la diferite distanţe» nu sunt destul
de clare, ele însă se refer seu la altarele de lângă Vorful Dorului, seu la acele din dosul
muntelui Caraiman.

') Un alt altariű preistoric tăiat in stâncă se parc a fi fost «Masa» aşa numită ^{Ul Tra}>an» (Troian) pe malul stâng al Oltului Ia strîmtorea Carpaţilor din sus de

^Una 'Wea. Despre care scrie Boliac: «în sus de C o z i a, la petra, ce se dice masa

raian, şi _{care este neconrestat un a}itar dac; de care se întômpini forte des

păţi __ numaî de Ia Sinaia peste munte până la Pcsceră se pot numèra treï

Asemenea • It

mure» (Trompeta Carpaţilor, nr. 939 din 1871, p. 2). Noi am vëdut în doué
* yrj sti^ţ-, *

^urnita «Masa luT Traiari*, însă forma primitivii a vechiului aitariu astădf

» Póté _disting,

XIV. KIQN OYPANOY. COLUMNA CERITJLUÏ DE VK MUNTELE ATLAS IUN ŢEIIA HYl'KRBOKEILOR.

1. Posiţinnea geografică- a muntelui Atlas după legendele eroice.

Lângă simulacrul lui zeuç ar/icy_GC clc pe vêrful cel mai înalt al muntelui Buccgiu (2508 m.), între judeţul Prahova şi comitatul Braşovului, se ridică o columnă gigantică de stâncă, ce dominoză întreg colţul de sud-ost al Car-paţilor, cr lângă acesta columnă, alte doue vêrfurï de stânci, eşite din sînul pământului în formă de monolite puternice, î-şî înalţă în aer capetele lor.

întocma ca şi figura luî zeúí aqccr/o?, acesta columnă a avut în anticitatea preistorică o celebritate particulară religiosă la tóté triburile pelasgc, ce emigrase de la Carpaţî către Elada, către Asia mică şi Egipet.

Ea a fost considerată în legendele meridionale ca columna cea miraculosă ⁿ6ntuluî₎ care susţinea bolta cea înstelată a ceriuluT, seu polul nordic al universului.

Noi vom esamina mai ântâiii aici vechile tradiţiunî elene cu privire la posiţiunea geografică a acestei columne, vom cspunc apoî legendele şi rolul însemnat, ce l'a avut acesta columnă în credinţele religiose antc-homericc *).

După vechile tradiţiunî geografice grcccscî, acesta columnă legendară a ceriului se afla în părţile estreme, seu de nord, ale lumii cunoscute, pe muntele cel înalt şi vast din ţera Hyperboreilor numit Atlas.

Acest Atlas este una din figurile cele marî ale timpurilor saturnice.

După cum spuneau vechile fântâni istorice, de carï s'a folosit Diodor Şicul, Atlas a fost frate cu Saturn şi ambii fiii luî Uran şi aï Gaeeï. In particular titanul Atlas a fost un rege puternic si avut, care a domnit peste poporul A lianţilor -), ce făceau parte din familia cea mare a Hyperboreilor.

Despre acest Atlas se mai spunea, că el avuse turme de oî admirabil de elegante, de o colore roşietică-auriă ³). Er poetul Ovicliu ne înfăţişeză pe acest rege-păstoriu din timpurile tcogonieî cu următorcle cuvinte : «Miî de turme

') Din punct do vedere geologic, ce!c trcî columne do pe verful muntelui <-Omul» sunt formate dintr'un conglomerat fin c u u r ţ o s, care trece într'o veritabili g r c s i A. Elementele acestui conglomerat sunt legate printr'un ciment de cilcar. După etatea sa, acest conglomerat aparţine epoceî ccnomane.

²) Diodori Sic.ili lib. Iii. 57. 60.

') Ibid. lib. IV. 27.

.

de vite retăcesc pe câmpiele sale. Ţcra sa nu e strimtorată din nici narte de hotarele vecinilor. Pe arborii sëï frundele cresc strălucind în aur,

•• murile arborilor sunt de nur si tût de aur sunf şi pómele, ce le acopers- '). Ace«t Atlas, ' ca frate al luî Saturn, luase parte la resboiul Titanilor în

ontra HiT Joc, din care causa, după învingerea desëvôrsitâ a acestui nou

165. — Columna Ceriului (v.imv c/'Jv/.y>u} de pe vechiul

Atlas din ţera I lypcrboreilor, astâdî Vcrful Omului

pe colţul sud-ostic al Carpatilor. Vederea diri partea de ONO.

Dupâ o futografiă din a. 1899.

monarch, cl n fost condemnat la una din cele mnî grele munci, pe cari le cunósce istoria legendară a vechimii, se susţină ceriul cu capul si cu manile sale neobosite ²).

Gramatical Apollodor din Ateun, care trăise pe la n. 145 a. Gir., rc-^r^ctase o importantă scriere despre tradifiunilc şi legendele timpurilor eroice, .' Pe can densul le estrăsese din poeţii cyclicT, din vechii logografî şi istorici.

Met. lib. IV. v. 634 seqq.