Institutul de cercetări pentru echipamente şi tehnologii în construcţii – icecon sa

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 448.26 Kb.
səhifə2/6
tarix24.01.2019
ölçüsü448.26 Kb.
1   2   3   4   5   6

V_13.5. Investigarea geotehnică

Pentru proiectarea şi execuţia pereţilor mulaţi este necesară investigarea geotehnică a terenului, care se face conform SR EN 1997-1:2004, SR EN 1997-2:2007, NP 074:2007 Normativ privind documentatiile geotehnice pentru construcţii şi SR EN 1538 :2011 (cap.5).




V_13.6. Variante tehnologice pentru îndeplinirea cerinţei de stabilitate şi rezistenţă la pereţi de susţinere

Un perete îngropat de susţinere trebuie să îndeplinească atât condiţia de stabilitate, cât şi condiţia de rezistenţă sub acţiunea forţelor de apăsare orizontale date de pământ în faza de excavare. Soluţiile indicate în [8], cap.III.6, se aleg de proiectant ţinând seama de documentele de referinţă indicate mai sus (încastrarea peretelui în teren, rezemarea peretelui îngropat cu şpraiţuri sau cu ancoraje pe măsura realizării excavaţiei, rezemarea peretelui îngropat prin structura îngropată prin procedeul “de sus în jos”, cunoscut şi sub numele “top-down” sau “metoda milaneză”, soluţia cu contrabanchete din pământ).

Se indică ca exemplu o soluţie de sprijinire a pereţilor de susţinere cu ancoraje (fig. V.3).

Fig. V.3. -Ancoraje pentru pereţi mulaţi în condiţii urbane dificile
V_13.7 Condiţii tehnologice de execuţie a pereţilor mulaţi

A. Generalităţi

Pereţii mulaţi se realizează din beton sau beton armat într-o tranşee excavată în teren cu ajutorul unor echipamente speciale pentru executarea unor şanţuri înguste şi adânci, în prezenţa fluidului de foraj, care susţine pereţii tranşeei. Betonul este introdus în tranşee cu ajutorul unui tub de betonare; betonarea are loc, de regulă în prezenţa fluidului de foraj, situaţie în care betonul înlocuieşte fluidul din tranşee. Pereţii mulaţi se realizează din panouri, caracterizate prin lungime, grosime, adâncime şi forma rosturilor (fig. V.4).



Fig.V.4 – Pereţi mulaţi din panouri

Fluidul de foraj (suspensie de bentonită activată în apă) trebuie să îndeplinească cerinţele SR EN 1538:2011 (paragraful 6.2.1., tabelul 1 şi tabelul 2). Sunt necesare determinări de laborator pentru a se stabili dacă suspensia îndeplineşte condiţiile de calitate privind vâscozitatea aparentă, densitatea, stabilitatea, filtratul şi capacitatea optimă de colmatare, conţinutul de nisip liber şi valoarea pH.

Betonul trebuie să îndeplinească cerinţele din Codul de practică pentru producerea betonului CP 012/1-2007 şi trebuie pus în operă în conformitate cu NE 012/ 2 -2010 Normativul pentru producerea si executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat. Partea 2: Executarea lucrărilor din beton.



Carcasele de armătură pentru pereţi mulaţi trebuie să fie conforme cu SR EN 10080:2005.

Ca avantaje ale pereţilor mulaţi se menţionează:

-asigură o stabilitate şi o rezistenţă ridicată

-asigură condiţii de etanşare

Se menţionează şi următoarele dezavantaje:

-continuitatea orizontală între panouri este dificil de realizat

-pereţii nu pot urmări trasee complicate

-utilajele, instalaţiile tehnologice, bazinele de noroi bentonitic şi carcasele de armătură necesită spaţii largi

La proiectare şi execuţie se vor respecta prevederile SR EN 1538:2011 privind panotarea, stabilitatea tranşeei, încastrarea în roca de bază, armarea verticală şi longitudinală, rosturi, goluri şi perforări, acoperirea cu beton.
B. Panotarea

Panotarea sau modul de dispunere a panourilor, dimensiunile acestora, succesiunea execuţiei se stabilesc prin proiect, în funcţie de particularităţile lucrării şi de instalaţiile folosite. Se deosebesc trei tipuri de panouri: panou primar, panou secundar şi panou mixt.

În figura VII.5 din [8] se indică etapele de execuţie ale unui perete mulat, alcătuit din panouri primare şi panouri secundare, soluţie utilizată în cazul excavării panourilor cu cupă de graifăr sau cu foreză rotativă sau percutantă, iar în figura VII.6 din acelaşi normativ se arată etapele de execuţie ale unui perete mulat, alcătuit din panouri primare şi panouri de tip mixt, soluţie utilizată în cazul excavării panourilor cu instalaţii cu cupă tip lingură (cupă) dreaptă. Se dă ca exemplu prima variantă de panotare menţionată mai sus (fig.V.5)

Fig.V.5. Etapele de execuţie ale unui perete mulat alcătuit din panouri primare şi panouri secundare

Notaţiile din figura V. 10 au următoarele semnificaţii: 1 – panou primar săpat; 2 – tub de rost; 3 – carcasă de armătură; 4 – panou primar betonat; 5 – panou secundar săpat; 6 – panou secundar betonat.

I – excavarea panourilor primare şi înfigerea tuburilor de rost la extremităţile acestora;

II – lansarea carcasei de armătură în panourile primare;

III – betonarea panourilor primare;

IV – extragerea tuburilor de rost;

V – săparea panourilor secundare;

VI – lansarea carcasei de armătură în panourile secundare;

VII – betonarea panourilor secundare.



C. Îmbinările dintre panouri trebuie să asigure atât conlucrarea eficientă dintre panouri cât şi etanşeizarea îmbinării fără utilizarea de materiale impermeabile suplimentare. În funcţie de procedeul folosit pentru excavare şi de gradul de impermeabilitate impus peretelui, se utilizează mai multe tipuri de rosturi (fig. V.6):

a)Rosturi realizate cu ajutorul tuburilor de rost (fig. V.6a) astfel:

-la extremităţile panoului se introduc în poziţie verticală ţevi metalice cu diametrul egal cu lăţimea tranşeii; verticalitatea tuburilor meta­­lice, dupa introducerea lor, se verifica la partea superioara cu ajutorul unei nivele;

-tuburile se înfig în stratul de bază pe o distanţă de 0,5 – 1 m pentru a preveni eventualele devieri in momen­tul betonarii, din cauza presiunii betonului;

-se introduce în tub la baza acestuia nisip, balast sau pământ, pe o înălţime de 2 -3 m, pentru a se evita pătrunderea de beton în tub;

-extragerea tuburilor de rost se face după 4 – 6 ore de la turnarea betonului, când betonul s-a rigidizat, dar nu a făcut încă priză.

Această soluţie se utilizează în mod curent în cazul excavării panourilor cu cupă de graifăr sau cu maşină de forat rotativă sau percutantă.









e) f)

Fig. V.6. Tipuri de rosturi


b)Rosturi realizate cu ajutorul tuburilor de rost cu etanşare îmbunătăţită prin:

b1)înfigerea unui tub metalic sau din material plastic cu diametrul 0,25 – 0,35 m în zona rostului, după extragerea tubului de rost, recuperarea acestuia după betonarea panoului următor şi umplerea cu beton a golului;

b2)introducerea în zona rostului a unei ţevi de injecţie (fig. V.6b), prin care după betonarea panoului se injectează lapte de ciment, pe măsura extragerii ţevii.

c)Utilizarea unui element de rost prefabricat din beton armat sau precomprimat (fig. V. 6c)

Elementul de rost prefabricat cu secţiune dublu T se introduce în tranşee în poziţie perfect verticală, se înfige pe 0,3 – 0,6 m în baza tranşeii, iar la partea superioară se fixează de grinzile de ghidare.

d)Rosturi cu profil crenelat realizate prin raclarea cu dinţii cupei pe o adâncime de 10 – 15 cm a betonului turnat anterior (fig. V.6d)

În vederea raclării, la extremitatea panoului se lasă o rezervă de pământ nesăpat în lungime de minim 0,80 m. Săparea acestuia şi raclarea betonului din panoul vecin se efectuează după cel puţin 6 ore de la turnarea betonului. În profilul crenelat astfel obţinut pătrunde ulterior betonul din panoul următor, asigurându-se etanşarea rostului dintre panouri. Rosturile cu profil crenelat se utilizează în cazul excavării panourilor cu instalaţii cu cupă tip lingură dreaptă.

În cazul în care se cere o etanşare mai bună, se utilizează elemente de etanşare, adică elemente flexibile ataşate longitudinal de un cofraj de rost astfel încât jumătate din element este integrat în betonul unui panou după operaţiunile de betonare şi extragere a cofrajului de rost. La execuţia panoului adiacent, cealaltă jumătate a elementului este eliberată, iar apoi este integrată în beton. Ca urmare, elementul de etanşare îmbrăcat în beton la zona de contact dintre două panouri ajută la limitarea pierderilor de apă prin această suprafaţă critică. (fig. V.6e, V.6f)


D. Alte condiţii tehnologice pentru executarea pereţilor mulaţi

-înainte de excavarea tranşeei se execută grinzile de ghidaj;

-în timpul excavării, se va urmări permanent adâncimea săpăturii şi se va completa o fişă tehnică de excavare.

-curăţirea excavaţiei (denisiparea) la talpa excavaţiei şi la rosturi înainte de betonare

-la terminarea operaţiei de curăţire proprietăţile suspensiei de bentonită trebuie să fie cele indicate în tabelul 2 din SR EN 1538:2011 pentru faza înainte de betonare

-evitarea infiltrării apei subterane (fără o denisipare adecvată şi o tratare corespunzătoare a îmbinărilor de continuitate a pereţilor, riscul infiltra­ţiilor în interiorul incintei creşte considerabil)

-adâncimea până la suprafaţa betonului trebuie măsurată permanent, iar lungimea pe care tubulatura este înglobată în beton va fi de asemenea înregistrată la intervale regulate corespunzătoare turnării fiecărei şarje de beton. Lungimea măsurată şi volumul de beton vor fi reprezentate pe un grafic chiar în timpul turnării şi comparate cu relaţia teoretică lungime-volum.

-aşezarea corectă a carcasei de armătură în tranşee (centrare şi suspendare de pereţii de ghidaj)

-turnarea betonului trebuie să înceapă după cel mult o oră de la terminarea curăţirii tălpii tranşeei; procesul de betonare trebuie să fie continuu, fără întreruperi şi se realizează cu ajutorul unei coloane de betonare, de jos în sus.

-coloana de betonare se va menţine în permanenţă introdusă în betonul anterior turnat

-se întocmeşte o fişă de betonare, înregistrându-se volumul betonului pus în operă, precum şi nivelul betonului în tranşee

-extragerea tubulaturii de protecţie a forajului (tuburi de rost) trebuie realizată înainte ca betonul să-şi piardă lucrabilitatea

-betonul poluat de la partea superioară a panoului se îndepărtează prin operaţia de decapare
V_13.8 Cerinţe şi condiţii tehnologice specifice pentru lucrările de realizare a pereţilor cu secţiune continuă, prefabricaţi ([8], cap. VII.4)

Pereţii din elemente prefabricate se realizează prin lansarea în tranşeea excavată a unor panouri prefabricate prevăzute cu margini profilate, care să asigure îmbinarea între panouri (fig.V.7). Legătura între perete şi teren, precum şi etanşarea peretelui se realizează prin întărirea noroiului de foraj autoîntăritor utilizat în astfel de cazuri. Noroiul autoîntăritor este un noroi bentonitic în care se introduce şi o cantitate de ciment, precum şi un aditiv întârzietor de priză.



Fig.V. 7 – Pereţi cu secţiune continuă prefabricaţi


Noroiul de foraj autoîntăritor poate fi folosit şi în faza de excavare a tranşeei, dacă se poate asigura pomparea noroiului în tranşee şi întârzierea prizei până după introducerea elementelor prefabricate şi dacă nu există riscul unor întreruperi accidentale. În caz contrar, săparea se face sub protecţia noroiului obişnuit, care apoi va fi înlocuit cu noroi autoîntăritor.

Cerinţe pentru noroiul autoîntăritor :

-caracteristicile noroiului să permită excavarea panoului în timpul prevăzut pentru această operaţie şi să permită lansarea elementelor prefabricate;

-aditivul trebuie să asigure declanşarea prizei după introducerea prefabricatelor în tranşee;

-creşterea rezistenţei în timp trebuie să fie suficient de rapidă astfel încât, la realizarea excavaţiei protejată de perete, legătura dintre prefabricate şi teren să fie asigurată;

-obţinerea după întărire a proprietăţilor specificate (permeabilitate, rezistenţă, deformabilitate); noroiul autoîntăritor nu trebuie să dezvolte rezistenţe ridicate după întărire, fiind suficientă o rezistenţă superioară terenului în care este introdus peretele îngropat.

Elementele prefabricate, care pot fi realizate din beton armat sau beton precomprimat, se aleg în funcţie de condiţiile de rezistenţă şi etanşeitate pe care peretele trebuie să le îndeplinească.
V_13.9 Cerinţe şi condiţii tehnologice specifice pentru lucrările de realizare a pereţilor de etanşare (pentru tehnologia cu excavarea tranşeei)

Pereţii mulaţi cu rol de ecrane (pereţii de etanşare) împiedică migrarea apei subterane sau a altor lichide aflate în teren. Pereţii de etanşare se realizează din noroi autoîntăritor, eventual în combinaţie cu membrane sau palplanşe, iar în cazul în care pe lângă condiţia de permeabilitate redusă se impune şi o deformabilitate mare, se utilizează şi beton plastic sau mortar plastic. Aceste amestecuri se prepară din argilă sau bentonită, ciment sau alt liant, agregate sortate, aditivi şi apă [5].

La execuţia pereţilor de etanşare trebuie să se îndeplinească şi unele cerinţe specifice:

-permeabilitate redusă a peretelui după întărire;

-deformabilitate mare;

-lucrabilitate corespunzătoare a noroiului în faza de excavare a tranşeei;

-rezistenţă corespunzătoare după întărire;

-excavarea va pătrunde cca. 1 - 2 metri într-un strat cu permeabilitate scazută, ca de exemplu un strat de argilă, pentru a asigura minimum de scurgere sub peretele final;

-atunci când nu se folosesc elemente de etanşare între panourile adiacente, pentru a se asigura continuitatea peretelui se aplică tehnica de acoperire, realizându-se excavarea în materialul unui panou adiacent pe o distanţă numită “acoperire”; tehnica de acoperire este întotdeauna folosită la pereţii din noroi autoîntăritor, deseori la pereţii din beton plastic şi uneori la pereţii din beton turnat pe loc ( betonul poate fi spart de exemplu cu o hidroforeză)
V_13.10 Cerinţe specifice pentru lucrările de realizare a pereţilor compoziţi (compuşi)

Pereţii compoziţi sau compuşi sunt acei pereţi la care funcţiile de rezistenţă, portanţă şi etanşare se separă pe verticală. Pentru executarea fiecărei porţiuni de perete, trebuie să se îndeplinească cerinţele şi condiţiile tehnologice menţionate mai sus, ţinând seama de funcţia pe care o îndeplineşte porţiunea respectivă. În figura V.8 se prezintă o variantă de perete compozit, format dintr-un perete prefabricat la partea superioară, cu rol de susţinere a excavaţiei necesare pentru realizarea construcţiei, precum şi un perete de etanşare în partea inferioară, care pătrunde în stratul impermeabil.



Fig. V.8. Exemplu de perete compozit



V_13.11 Cerinţe şi condiţii tehnologice specifice pentru lucrările de realizare a piloţilor foraţi (piloţi secanţi)

A.Utilizare, variante de pereţi din piloţi

Pereţii realizaţi din piloţi foraţi (cu tubaj recuperabil) se utilizează în următoarele situaţii:

-cazuri în care în vecinătatea pereţilor se află fundaţiile unor construcţii cu încărcări mari, asfel că stabilitatea tranşeelor nu ar fi asigurată;

-cazuri în care în cuprinsul stratificaţiei se întâlnesc mâluri sau nisipuri antrenate de curentul de apă.

Dacă peretele este supus la încărcări mari se realizează armarea tuturor piloţilor (fig.V.9), iar dacă solicitările sunt mai reduse se armează doar piloţii secundari (fig.V.10)

În funcţie de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească peretele, piloţii nearmaţi pot fi realizaţi din material cu slabe rezistenţe care asigură condiţia de etanşare (amestec de noroi bentonitic cu ciment) sau se pot executa din beton simplu, care are o rezistenţă mai ridicată.



Fig. V.9 - Pereţi din piloţi secanţi armaţi



Fig.V. 10 – Pereţi din piloţi secanţi cu armarea piloţilor secundari


Diametrele uzuale şi distanţele dintre piloţi sunt indicate în tabelele (3-5) – (3-8) din normativul NP 113-04, pentru diferite tipuri de pereţi din piloţi [5]. De asemenea în tabelul 2-2 din acelaşi normativ se indică adâncimea uzuală atât pentru pereţi în consolă, cât şi pentru pereţi rezemaţi. Aceste elemente sunt date şi în normativul NP 124:2010 [8], tabelul VII-2.

Pereţii din piloţi cu interdistanţe (fig. V. 11c) reprezintă cea mai economică soluţie de pereţi din piloţi, dar nu asigură etanşarea, astfel că nu sunt utilizaţi în cazul unor excavaţii sub nivelul apei subterane. Nu reprezintă o soluţie permanentă decât dacă între piloţi se dispun elemente structurale sau dacă se realizează umplerea golurilor dintre piloţi cu beton torcretat.

Pereţii din piloţi tangenţi (fig. V. 11b) asigură stabilitate şi rezistenţă ridicate, dar nu asigură condiţii de etanşare.


Fig.V.11 - Pereţi din piloţi

Pereţii din piloţi secanţi armaţi alternând cu piloţi din noroi autoîntăritor (fig. V.9) au avantajul că forarea piloţilor secundari (armaţi) este mai uşoară şi se utilizează pentru pereţi etanşi cu caracter temporar.

Pereţii din piloţi secanţi armaţi alternând cu piloţi din beton simplu, precum şi pereţii din piloţi secanţi în totalitate armaţi (fig. V.10) se utilizează pentru pereţi etanşi cu caracter permanent, având stabilitate şi rezistenţă bune, respectiv foarte bune. Însă forarea piloţilor secundari necesită instalaţii puternice, mai ales la varianta cu toţi piloţii armaţi.

B.Condiţii tehnologice pentru pereţi din piloţi

La execuţia pereţilor din piloţi se impun condiţiile de la execuţia piloţilor, la care se adaugă unele condiţii specifice:

-să aibe stabilitate şi rezistenţă ridicate;

-să asigure o etanşare corespunzătoare;

-în cazul piloţilor secanţi, adâncimea este limitată de toleranţa pe verticală pentru asigurarea zonei de intersecţie a piloţilor;

-cerinţe privind verticalitatea pereţilor din piloţi;

-cerinţe privind armătura:

-materialul utilizat pentru armarea piloţilor foraţi trebuie să corespundă cu SR EN 1536:2011 [12], SR EN 10080:2005 [17] şi cu specificaţiile tehnice de execuţie;

-trebuie asigurată acoperirea cu beton a armăturii

-forarea piloţilor, în cazul pereţilor din piloţi secanţi, se va face de regulă sub protecţia unui tubaj recuperabil;

-axul carcasei de armătură trebuie să coincidă cu axul forajului;

-la varianta cu piloţi primari nearmaţi (fig.9), rezistenţa la compresiune a betonului pentru piloţii nearmaţi nu trebuie să depăşească valoarea de 10 – 20 N/mm2 pentru a se putea ulterior fora piloţii secundari (armaţi);

-procesul de betonare trebuie să fie continuu şi să asigure omogenitatea şi umplerea totală a volumului excavat;

-extragerea tubulaturii de protecţie a forajului trebuie realizată înainte ca betonul să-şi piardă lucrabilitatea;

-betonarea trebuie realizată încât nivelul betonului în foraj să fie mereu deasupra nivelului coloanei de betonare

-la realizarea pereţilor din piloţi foraţi, nu este admisă vibrarea betonului în cursul operaţiei de betonare;

-executantul este responsabil pentru orice rost defect sau pilot prin sau pe lângă care se remarcă urme vizibile ale curgerii apei, care ar conduce la debite peste cele prevăzute în caietul de sarcini; orice curgere de apă de la suprafaţa terenului pe lângă peretele îngropat trebuie izolată.

-la execuţie trebuie respectate toleranţele indicate de NP124:2010 [8].



V_14 Procedee şi echipamente performante pentru lucrări de executare a pereţilor de sprijinire şi/sau etanşare

La executarea pereţilor îngropaţi din panouri se va respecta standardul SR EN 1538:2011 “Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Pereţi mulaţi.”, iar pentru pereţi îngropaţi din piloţi foraţi, se va avea în vedere şi standardul SR EN 1536:2011 “Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Piloţi foraţi.”


V_14.1 Lucrări pentru pereţi îngropaţi din panouri

Etapele de execuţie a pereţilor mulaţi sunt următoarele (fig.V.12, V.13):



Fig. V.12 – Etapele de execuţie a pereţilor mulaţi







a)Excavarea panoului;

b)Introducerea tuburilor de rost;

c)Introducerea carcasei de armătură;

d)Betonarea cu tubul de betonare;

e)Extragerea tuburilor de rost;

f)Excavarea panoului următor.



a) b)


c) d)






  1. f)

Fig.V.13 Etapele de execuţie a pereţilor mulaţi



a)Lucrări pregătitoare:

a1)Amenajarea platformei de lucru

-Se realizează degajarea amplasamentului de obstacole (construcţii existente, arbori etc.), degajarea aeriană (cabluri electrice, telefon etc.), precum şi degajarea subterană (conducte de canalizare, apă, gaze, electrice etc.)

-Platforma de lucru trebuie să fie stabilă, deasupra nivelului apei, orizontală şi să permită deplasarea utilajelor pentru excavarea tranşeei, a autobetonierelor, macaralelor şi a autobasculantelor pentru transportul pământului rezultat din excavare;

-Platforma de lucru trebuie să cuprindă şi spaţii de depozitare necesare în procesul tehnologic de execuţie a pereţilor mulaţi sau a baretelor (pentru ciment, bentonită, oţel beton, carcase de armătură, noroi bentonitic etc.)

-Zona în lungul traseului peretelui trebuie să fie liberă de obstacole subterane;

-Este indicat să se acorde o grijă deosebită la excavarea şi umplerea tranşeelor în cazul îndepărtării obstacolelor subterane;

-Este indicat ca partea superioară a platformei de lucru să fie cu cel puţin 1,5 m deasupra celei mai înalte cote anticipate ale apei în cursul excavaţiei, luând în considerare posibilele fluctuaţii;

-Materialul utilizat pentru construirea platformei de lucru trebuie să fie de o calitate adecvată şi bine compactat sau stabilizat;

-Scurgerile din drenuri şi conducte de apă învecinate peretelui, care pot afecta construcţia peretelui mulat, trebuie stopate sau deviate;

-Se va materializa pe teren axul peretelui sau baretei, în conformitate cu proiectul.



a2)Executarea (pereţilor) grinzilor de ghidaj (obligatorii pentru pereţi îngropaţi din panouri şi recomandată pentru pereţi îngropaţi din piloţi foraţi)

-Pereţii de ghidaj (fig. V.14) se execută astfel încât să îndeplinească următoarele funcţiuni:

- să asigure alinierea peretelui mulat;

- să servească drept ghidaj pentru sculele de excavare;

-să împiedice prăbuşirea pereţilor tranşeei în zona nivelului fluctuant al fluidului stabilizator;

-să servească ca suport pentru carcasele de armătură (fig. V.15), panourile prefabricate sau alte elemente inserate în excavare, până când betonul sau noroiul autoîntăritor s-au întărit;

-să suporte forţele de reacţiune ale extractorilor de rost, dacă este cazul.

- Pereţii de ghidaj sunt executaţi de regulă din beton armat, cu o adâncime între 0,7 şi 1,5 m în funcţie de condiţiile de teren şi lăţimea de minim 0,3 m

-Este indicat ca distanţa dintre pereţii de ghidaj să fie cu 20 mm la 50 mm mai mare decât lăţimea sculei de excavare;

-Nu se admite turnarea grinzilor de ghidaj deasupra nivelului terenului şi executarea ulterioară a umputurii;

- Pereţii de ghidaj trebuie proiectaţi şi construiţi pentru a rezista la încărcările la care vor fi supuşi, inclusiv traficul de utilaje şi structurile adiacente, fără a suferi deformaţii şi deplasări excesive şi pentru a permite toleranţele de poziţionare referitoare la panouri;

-De regulă, faţa interioară a unuia din pereţii de ghidaj este folosită ca faţă de referinţă pentru a stabili poziţia peretelui mulat;

-Este indicat ca partea superioară a pereţilor de ghidaj să fie în mod normal orizontală şi să aibă aceiaşi cotă pe ambele laturi ale tranşeei.



Fig. V.14– Pereţi de ghidaj Fig. V.15. Rezemarea carcasei de

armătură pe pereţii de ghidaj
a3) Executarea gospodariei de noroi (prepararea noroiului bentonitic, bazine pentru înmagazinare şi decantare, echipamente de recirculare şi recuperare a noroiului)

-prepararea suspensiei de bentonită în apă se face în malaxoare cu amestec forţat, prevăzute cu instalaţii de dozare a componentelor;

-pentru realizarea unui amestec omogen, durata malaxării va fi de minimum 5 minute;

-depozitarea bentonitei se face în saci sau în vrac în magazii special amenajate, ferindu-se de umezeală;

-suspensia de bentonită preparată se depozitează pe şantier în cutii metalice (habe); la punctele de lucru de pe şantier se amenajează depozite mai mici, în care se păstrează o rezervă de bentonită necesară execuţiei pe o perioadă de câteva zile;

-în vederea realizării unui flux continuu al operaţiei de excavare, cantitatea de suspensie preparată şi cea de bentonită stocată la punctele de lucru va fi cu cel puţin 50% peste necesarul zilnic, ţinând cont de numărul mijloacelor de săpat de pe şantier şi de productivitatea lor




Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə