Institutul naţional de cercetare ştiinţifică În domeniul muncii şi protecţiei sociale incsmps

1.3.Impactul salariului minim asupra productivităţii muncii

La nivelul unei economii, legătura directă între productivitate şi potenţialul de creştere economică este una destul de strânsă, mai ales dacă privim nivelul productivităţii ca fiind al treilea factor de creştere economică după forţa de muncă şi capital. Creşterea PIB-ului potenţial creează premisele pentru reducerea excesului de cerere existent în economie şi pentru asigurarea convergenţei reale a economiei. În al doilea rȃnd, productivitatea influenţează inflaţia şi cursul de schimb. Necorelarea salariilor cu productivitatea creează presiuni inflaţioniste prin creşterea costurilor. Totodată, nu putem ignora faptul că, pentru Romȃnia, competitivitatea rămâne un parametru esenţial al capacităţii economiei de a face faţă presiunilor concurenţiale de pe piaţa unică europeană, iar de cele mai multe ori competitivitatea este analizată prin corelaţia dintre salarii şi productivitatea muncii.

Relaţia dintre salariul minim şi productivitate este un subiect de interes prin prisma implicaţiilor majore în economie. O creştere a salariului minim poate duce la creşterea productivităţii prin reducerea ocupării, deoarece firmele vor substitui munca (mai scumpă) prin capital, utilizând mai mult tehnologia decât resursa umană.

Pe de altă parte, creşterea salariului minim poate conduce la creşterea motivaţiei salariaţilor, preluând funcţia de salariu de eficienţă – angajaţii răspund la creşterile salariale prin depunerea unui efort mai mare în realizarea sarcinilor de lucru, crescând astfel productivitatea muncii.

În aceste condiţii, este foarte importantă corelarea impactului salariului minim asupra ocupării cu impactul asupra productivităţii, pentru a observa dacă o eventuală creştere a productivităţii muncii este determinată de reducerea numărului de angajaţi sau este rezultatul motivaţiei angajaţilor de a lucra mai bine.

La nivel macroeconomic, creşterea salariului minim ar putea determina firmele mai puţin productive să iasă de pe piaţă, iar pe cele eficiente să se dezvolte. În acest context, salariul minim funcţionează ca un factor de selecţie naturală la nivel macroeconomic, determinând o probabilitate mai mică pentru firmele neproductive de a supravieţui şi forţând îmbunătăţirea competitivităţii firmelor care se adaptează noului context, fapt ce ar duce la creşterea eficienţei la nivel naţional.

În figura 2 este prezentată evoluţia productivităţii orare a muncii şi a salariului minim real, prin intermediul indicilor calculaţi cu baza în anul 2010 (valoare medie pentru anul 2010). Seria indicilor de productivitate prezenta sezonalitate trimestrială, astfel că am folosit metoda mediilor mobile pentru a obţine o serie fără sezonalitate. În graficul prezentat, indicii mai mici ca 100 indică valori ale productivităţii orare a muncii, respectiv ale salariului minim real, mai mici decât cele din anul 2010.

În primul rând se remarcă trendul ascendent pentru ambele variabile, perioada analizată (trimestrul 1 al anului 2000 – trimestrul 1 al anului 2016) fiind caracterizată de o creştere a ambilor indicatori consideraţi. Însă este evident faptul că salariul minim real a crescut într-un ritm mult mai accelerat decât productivitatea orară a muncii. În trimestrul întâi al anului 2000, salariul minim era cu 90% mai mic decât în anul 2010, în timp ce productivitatea orară a muncii era doar cu 44% mai mică decât în 2010. La finalul perioadei analizate, se ajunge la o diferenţă mult mai pronunţată, astfel că în primul trimestru al anului 2016 salariul minim este cu 80% mai mare decât în anul 2010, în timp ce productivitatea muncii este cu doar 26% mai mare comparativ cu anul 2010. Valoarea indicelui calculat pentru Q1 2016 a fost de 2,3 ori mai mare decât în Q1 2000 în cazul productivităţii orare a muncii şi de 18,6 ori mai mare în cazul salariului minim, indicând o creştere a salariului minim real mult mai mare comparativ cu creşterea productivităţii orare a muncii.

Figura1. 2. Indicii productivităţii muncii şi ai salariului minim brut real în România
Analiza efectelor salariului minim asupra productivităţii muncii a fost realizată utilizând un model econometric pe date trimestriale:

Deşi scopul studiului este de a determina modul în care salariul minim influenţează productivitatea muncii în România, în model au fost incluse variabile suplimentare/de control, conform teoriei economice (cuprinse în vectorul Xi): pentru cuantificarea investiţiilor de capital am utilizat ca variabilă proxy fluxul de investiţii străine directe ca procent din PIB, considerând acceptabilă această variabilă din moment ce analiza este realizată la nivel macroeconomic. O altă variabilă luată ȋn considerare a fost rata şomajului deoarece, pe termen lung, ar putea avea efecte adverse asupra productivităţii muncii ȋntrucȃt reprezintă o slabă utilizare a capitalului uman. De asemenea, am testat, folosind cauzalitatea Granger, dacă rata şomajului la nivel naţional influenţează productivitatea muncii şi rezultatele obţinute au fost un motiv ȋn plus pentru includerea acestei variabile în model.

Au fost utilizate serii de date trimestriale pentru perioada: trimestrul I al anului 2000 - trimestrul 1 al anului 2016, cumulând 65 de observaţii. Ca surse de date am folosit baza de date Tempo a Institutului Naţional de Statistică, baza de date Eurostat şi buletinele statistice publicate pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei sociale şi Persoanelor vârstnice.

Productivitatea reală pe ora lucrată este exprimată sub formă de indici – modificare procentuală faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Am utilizat un model multiplicativ, variabilele folosite în estimarea econometrică fiind în prealabil logaritmate. În urma testării staţionarităţii seriilor de date, am decis utilizarea diferenţei de ordinul întâi pentru seria salariului minim real şi seria investiţiilor străine directe.

Rezultatele estimării econometrice pot fi vizualizate în figura 1.3.. Impactul salariului minim asupra productivităţii muncii este negativ, o creştere a salariului minim de 10% ar determina scăderea productivităţii muncii cu 2,3%. Se pare că ȋn Romȃnia creşterea costurilor determinată de creşterea salariului minim nu este compensată prin creşterea productivităţii, ci dimpotrivă, productivitatea scade. Dacă se consideră constant numărul de angajaţi, adică firma nu recurge la reduceri de personal, acest efect s-ar traduce prin diminuarea rezultatelor – venituri mai mici ale firmelor. Mai mult decȃt atȃt, dacă este observată şi o scădere a ocupării, acest rezultat poate fi un semnal de alarmă cum că firmele sunt puse ȋn dificultate de aceste creşteri ale costurilor şi fac faţă cu greu situaţiei: ȋşi diminuează numărul de angajaţi, iar veniturile sunt mai mici, cu importante consecinţe negative - reducerea activităţii, periclitarea poziţiei pe piaţă. Din păcate, la nivel macroeconomic, principalul pericol este creşterea preţurilor, deoarece singura alternativă a firmelor de a compensa costurile ridicate este prin transfer către preţurile bunurilor sau serviciilor comercializate.

Pe de altă parte, investiţiile străine directe au un impact pozitiv asupra productivităţii muncii, o creştere a investițiilor străine cu 10% conducȃnd la creşterea productivităţii muncii cu 2,4%. Un aspect delicat este faptul că investiţiile străine directe se concentrează ȋn domenii caracterizate de eficienţă crescută (asigurări, servicii financiare, imobiliare, telecomunicaţii, IT, etc) şi mai puţin ȋn ramuri unde ponderea lucrătorilor cu salarii mici este relativ crescută (comerţ, hoteluri, restaurante, industrie prelucrătoare, etc). Cu alte cuvinte, impactul investiţiilor străine asupra productivităţii muncii, deşi pozitiv la nivel agregat, se manifesta cu precădere ȋn anumite domenii, astfel că beneficiile generate de aceste investiţii se răsfrȃng mai puţin asupra lucrătorilor din partea inferioară a distribuţiei salariale.

Un alt aspect investigat ȋn cadrul analizei determinanţilor productivităţii muncii a fost influenţa şomajului. Deşi la nivel teoretic rata şomajului ar putea avea implicaţii negative asupra productivităţii la nivel macroeconomic, pe datele analizate această legătură nu a fost susţinută din punct de vedere statistic.

Dependent Variable: LNPROD
Method: Least Squares
Date: 10/21/16 Time: 18:55
Sample (adjusted): 2000Q4 2016Q1
Included observations: 53 after adjustments
Variable	Coefficient	Std. Error	t-Statistic	Prob.
C	2.752782	0.815826	3.374225	0.0014
DLNSM(-2)	-0.229261	0.127270	-1.801378	0.0777
DLNFDI	0.246907	0.140978	1.751383	0.0860
R-squared	0.156309	Mean dependent var		1.708403
Adjusted R-squared	0.122562	S.D. dependent var		0.717853
S.E. of regression	0.672425	Akaike info criterion		2.099086
Sum squared resid	22.60777	Schwarz criterion		2.210612
Log likelihood	-52.62579	Hannan-Quinn criter.		2.141974
F-statistic	4.631713	Durbin-Watson stat		0.945570
Prob(F-statistic)	0.014275

Figura 1.3. Rezultatele modelului econometric de analiză a impactului salariului minim asupra câştigului salarial mediu brut real

Rezultatele obţinute, deşi valide din punct de vedere statistic, trebuie interpretate cu precauţie, deoarece modelul construit explică doar ȋn proporţie de 16% variaţia productivităţii muncii. Este evident faptul că lipsesc factori determinanţi importanţi ai productivităţii, care din păcate nu au putut fi cuantificaţi şi analizaţi din lipsa datelor. O imagine mai completă ar putea fi obţinută prin compararea situaţiei la nivel de activitate economică. Salariul minim poate determina o redistribuire a productivităţii, a resurselor de muncă şi a competitivităţii dinspre activităţile ȋn care predomină lucrătorii slab calificaţi către cele ȋnalt calificate.