Institutul pentru Drepturile Omului din Moldovaghi d în Domeniul Promovării şi Protecţiei Drepturilor Persoanelor care Trăiesc cu hiv (pthiv) Chişinău 2010
Yüklə 0,74 Mb.
|
|
Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova G H I D în Domeniul Promovării şi Protecţiei Drepturilor Persoanelor care Trăiesc cu HIV (PTHIV) Chişinău 2010 Lucrarea a fost elaborată în cadrul proiectului „Reducerea Impactului Infecţiei HIV în Republica Moldova”, finanţat de Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei, Runda a 8-a, implementat de către Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM). Opiniile exprimate în acest ghid aparţin autorilor. Reproducerea parţială a ghidului este permisă doar cu indicarea sursei, iar reproducerea integrală – cu acordul IDOM. La realizarea acestui ghid au contribuit: …………………….. …………………….. …………………….. …………………….. …………………….. Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova Bd. Ştefan cel Mare 196, et. 4, MD-2010 Chişinău, Republica Moldova Tel.: (+373 22) 838-408, 838-409;
web: www.idom.md Chişinău 2010 CUPRINS ACRONIME INTRODUCERE Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova Informaţii generale despre proiect Cui îi este destinat ghidul Structura ghidului Capitolul I. INFORMAŢII DE BAZĂ DESPRE HIV ŞI SIDA Sistemul imunitar Ce este HIV Ce este SIDA Evoluţia infecţiei HIV Testarea şi consilierea voluntară Căi de transmitere şi comportamente riscante Metode de protecţie. Programe de reducere a riscurilor Tratamentul HIV şi SIDA Terminologie non-discriminatorie Statistici naţionale şi globale Istoricul evoluţiei SIDA Capitolul II. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI SĂNĂTATE Ce sunt drepturile omului, caracteristici şi clasificare Drepturile omului şi sănătatea: standarde internaţionale şi europene Drepturile omului şi HIV: standarde internaţionale şi europene de protecţie a drepturilor PTHIV, inclusiv trimiteri la şi extrase din jurisprudenţa CEDO Capitolul III. REFLECTAREA DREPTURILOR PTHIV ÎN LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA Cadrul normativ în vigoare (legi, hotărâri de guvern, regulamente, ordine, instrucţiuni) Respectarea drepturilor PTHIV în Moldova
Capitolul IV. ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND APĂRAREA DREPTURILOR PTHIV Mecanisme naţionale de protecţie a drepturilor PTHIV Modalitatea şi ordinea sesizării diferitor instanţe naţionale competente Mecanisme internaţionale şi europene de protecţie a drepturilor PTHIV. Procedurile de urmat Modele de acţiuni, cereri, demersuri, plângeri, reclamaţii la adresa diferitor instanţe naţionale şi internaţionale competente Studii de caz. Exemple de litigare strategică în Moldova (experienţa IDOM) Capitolul V. DREPTURILE PTHIV ÎN REGIUNEA TRANSNISTREANĂ COORDONATE UTILE Instituţii publice naţionale Cabinete de consiliere şi testare voluntară la HIV şi hepatite virale Organizaţii non-guvernamentale şi reţele naţionale Organizaţii internaţionale Reţele internaţionale şi regionale REFERINŢE DOCUMENTARE ŞI BIBLIOGRAFICE ACRONIME AMF – Asociaţia Medicilor de Familie AMT – Asociaţia Medicală Teritorială Centru din Chişinău AP – Avocat Parlamentar APL – Autorităţi Publice Locale ARV – Tratament antiretroviral CC – Codul contravenţional CDC – Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului CpDC – Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului CpDESC – Comitetul ONU pentru Drepturile economice, Sociale şi Culturale CpDO – Comitetul ONU pentru Drepturile Omului CDPD – Convenţia ONU cu privire la Drepturile Persoanelor cu Disabilităţi CpDPD – Comitetul ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Disabilităţi CoE – Consiliul Europei CEDO – Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale CtEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului CEDS – Comitetul European pentru Drepturile Sociale CETFDF – Convenţia ONU asupra Eliminării Tuturor Formelor de Discriminare faţă de Femei CpETFDF – Comitetul ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare faţă de Femei CETFDR – Convenţia ONU privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială CpETFDR – Comitetul ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială CpMM – Comitetul ONU pentru Muncitorii Migranţi CMTI – Comitet(e) ONU de Monitorizare a Tratatelor Internaţionale CNSPMP – Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă CO – Consiliul ONU pentru Drepturile Omului CPDMM – Convenţia ONU privind Protecţia Drepturilor Muncitorilor Migranţi şi Membrilor Familiilor Lor CPP – Cod de Procedură Penală CSE – Carta Socială Europeană CT – Comitetul ONU împotriva Torturii CTPTCID – Convenţia ONU împotriva Torturii şi altor Pedepse ori Tratamente cu Cruzime, Inumane sau Degradante CTV – Consiliere şi Testare Voluntară DO – Drepturile Omului DUDO – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului HIV – Virusul Imunodeficienţei Umane IDOM – Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova ITS – Infecţii Transmisibile Sexual LS – Litigare strategică ODM – Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului OÎCDO – Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului ONG – Organizaţie Non-Guvernamentală ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite PIDCP – Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice PIDESC – Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale PIDO – Protecţia internaţională a drepturilor omului PNUD (UNDP) – Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare PTHIV – Persoane care Trăiesc cu HIV (inclusiv în stadiul SIDA) SIDA – Sindromul Imuno Deficienţei Achiziţionate SPT – Subcomitetul ONU pentru Prevenirea Torturii SSAGONU – Sesiunea Specială a Adunării Generale ONU UNAIDS – Programul Comun ONU privind SIDA UDI – utilizator de droguri injectabile INTRODUCERE Fondul Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei (www.theglobalfund.org) reprezintă un organism financiar internaţional care investeşte resurse băneşti globale pentru a salva vieţi omeneşti. Activitatea sa se bazează pe un parteneriat strategic între instituţii guvernamentale, societate civilă, sectorul privat şi comunităţile afectate de cele trei epidemii: HIV/SIDA, Tuberculoza şi Malaria. Până în prezent, în cadrul a 8 runde de finanţare, Fondul Global a acordat 19,3 milioane de dolari SUA în 144 de ţări pentru a susţine programe de scară largă de prevenire, tratament şi suport împotriva celor trei maladii. Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) este o organizaţie non-guvernamentală independentă, fondată în 2007 de către un grup de jurişti preocupaţi de problematica drepturilor omului. Scopul major al IDOM este a contribui la promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prevăzute de legislaţia naţională şi internaţională. Domeniile sale de intervenţie strategică ţin de drepturile PTHIV, drepturile persoanelor cu dezabilităţi mentale, drepturile reproductive, precum şi de combaterea torturii şi eliminarea tratamentului inuman şi degradant. Activităţile principale ale IDOM sunt monitorizarea diverselor instituţii de stat cu scopul depistării şi eliminării practicilor de încălcare a drepturilor omului, oferirea serviciilor de consiliere juridică, analiza cadrului legal şi a politicilor publice privind drepturile omului, lobby şi litigare strategică în instanţele naţionale şi internaţionale, educaţie în domeniul drepturilor omului. Informaţii generale despre proiect Ghidul de faţă apare în cadrul proiectului „Reducerea impactului infecţiei HIV în Republica Moldova”, proiect cu intervenţii multiple în planul protecţiei drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV. Proiectul este finanţat de Fondul Global pentru combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei, runda a 8-a. Scopul proiectului este promovarea protecţiei drepturilor PTHIV prin consolidarea capacităţilor avocaţilor şi juriştilor din sistemul de asistenţă juridică gratuită garantată de stat, medicilor, membrilor ONG de profil şi altor specialişti care activează în domeniul HIV. Proiectul îşi propune, pe parcursul a 2 ani:
Cui îi este destinat ghidul Acest ghid a fost elaborat ca răspuns la necesităţile profesioniştilor care activează în domeniul protecţiei drepturilor omului. Lucrarea este destinată, în principal, juriştilor şi membrilor organizaţiilor nonguvernamentale de profil. Pornind de la natura informaţiilor pe care le conţine, aceasta poate fi de un real folos şi altor categorii de specialişti, care o pot utiliza în munca lor cotidiană: asistenţi sociali, psihologi, medici, formatori, profesori etc. La fel, PTHIV şi membrii familiilor acestora îl pot consulta în anumite privinţe. Scopul ghidului este de a oferi cunoştinţe teoretice şi practice privind diverse aspecte ce ţin de HIV, sănătate, drepturile omului, instrumente şi remedii naţionale şi internaţionale de promovare şi protecţie a drepturilor PTHIV. Structura ghidului Ghidul a fost conceput ca o lucrare practică, comodă de utilizat, ce conţine informaţii succinte şi explicite, structurate în cinci capitole: Capitolul 1 conţine informaţii de bază despre HIV şi SIDA, căile de transmitere şi comportamentele care prezintă risc de infectare, metodele de protecţie, testarea şi consilierea voluntară, evoluţia infecţiei şi tratamentul. Tot aici se pot găsi cele mai recente date statistice naţionale şi internaţionale, precum şi terminologia nondiscriminatorie recomandată spre utilizare de către agenţia ONU pentru SIDA. Capitolul 2 prezintă noţiuni generale despre drepturile omului şi sănătate, caracteristici şi clasificări proprii drepturilor omului. Sunt enunţate unele standarde internaţionale şi europene privind drepturile omului şi sănătatea, se conţin trimiteri la şi extrase din jurisprudenţa CEDO. Drepturile PTHIV în legislaţia Republicii Moldova sunt reflectate în Capitolul 3, care descrie cadrul normativ în vigoare (legi, hotărâri de guvern, regulamente, ordine, instrucţiuni) şi prezintă o analiză a respectării unor drepturi ale PTHIV în legislaţia naţională, cum sunt dreptul de a nu fi supus imixtiunilor arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, nediscriminarea şi egalitatea în faţa legii etc. Capitolul 4 se referă la un şir de aspecte procedurale privind apărarea drepturilor PTHIV atât în plan naţional, cât şi internaţional. Sunt prezentate mecanismele naţionale, internaţionale şi europene de protecţie a drepturilor PTHIV, modalitatea şi ordinea sesizării diferitor instanţe, unele modele de acţiuni, cereri, demersuri, plângeri, reclamaţii la adresa diferitor instanţe competente, precum şi exemple de litigare strategică în Moldova în baza experienţei IDOM. Ultimul capitol, Capitolul 5, oferă o analiză a bazei normative care asigură drepturile şi garanţiile PTHIV în regiunea Transnistreană. Pe lângă acestea, la începutul ghidului se conţine o listă cu acronime utilizate atât în ghid, cât şi în literatura de specialitate, iar la sfârşit sunt prezentate un şir de coordonate utile: instituţii şi organizaţii naţionale şi internaţionale de protecţie a drepturilor omului, lista cabinetelor de consiliere şi testare voluntară la HIV şi hepatite virale, pagini web şi adresele de contact ale unor instituţii publice, organizaţii non-guvernamentale şi reţele naţionale şi internaţionale care activează în domeniu. Pentru a facilita găsirea unor legi, rapoarte, pagini web, cărţi de specialitate sau buletine informative relevante tematicii abordate în Ghid, la sfârşit se conţin un şir de referinţe documentare şi bibliografice. Capitolul I. INFORMAŢII DE BAZĂ DESPRE HIV ŞI SIDA Sistemul imunitar Tot timpul suntem înconjuraţi de numeroase microorganisme (bacterii, viruşi, paraziţi). Pentru a le depista şi a se apăra de ele, organismul dispune de o reţea bine pusă la punct de celule, ţesuturi şi organe, numită sistem imunitar. Un sistem imunitar sănătos va depista repede pericolele externe şi, de cele mai multe ori, se va isprăvi repede cu ele. Rolul de a comunica celorlalte celule implicate în lupta împotriva infecţiilor când să acţioneze revine unui grup de celule albe din sânge, numite l HIV are un şir de caracteristici care îl ajută să evite metodele de apărare ale organismului, inclusiv capacitatea de a muta foarte rapid. Aceasta înseamnă că odată ce HIV a pătruns în organism, sistemul imun niciodată nu va scăpa de el pe deplin. imfocite CD4. Nimerind în organism, HIV atacă limfocitele CD4. Acest virus le reprogramează astfel încât acestea încep să producă viruşi şi nu mai sunt capabile să lupte cu agenţii patogeni. Cu timpul, cantitatea de HIV în organism creşte, iar celulele infectate mor. În rezultatul micşorării numărului de limfocite, sistemul imunitar slăbeşte atât de mult, încât nu mai poate lupta nici cu infecţiile care în mod normal nu prezentă nici un pericol. Ce este HIV H HIV Human – se transmite doar între oameni Immunodificiency – distruge abilitatea corpului de a lupta cu infecţiile Virus – agent patogen care provoacă boli contagioase IV este abrevierea pentru Virusul Imunodeficienţei Umane (engl. Human Immunodeficiency Virus). Acest virus se transmite de la om la om şi supravieţuieşte doar în interiorul corpului uman, mai exact în lichidele corporale. HIV este periculos deoarece distruge sistemul imunitar al omului şi, în timp, cauzează SIDA. HIV este membrul grupului de viruşi numiţi retroviruşi, care acţionează la nivel genetic. El copiază propriul material genetic în materialul genetic al celulelor umane. Aceasta înseamnă că celulele vor rămâne infectate pe parcursul întregii lor vieţi. HIV infectează celulele umane şi utilizează energia şi hrana necesară acestor celule pentru a creşte şi a se reproduce. O persoană infectată cu HIV poate să nu ştie că este infectată şi să se simtă foarte bine timp de mai mulţi ani. Numai un test de sânge poate depista prezenţa virusului. A fi infectat cu HIV şi a avea SIDA sunt lucruri diferite. Ce este SIDA S SIDA Sindromul – complex de simptome asociate, caracteristic pentru o anumită stare patologică a organismului. Imuno-Deficienţei – pierderea capacităţii de a lupta cu infecţiile Achiziţionate – care este dobândit de la alţii, nu este înnăscut IDA, Sindromul Imuno-Deficienţei Achiziţionate, este etapa finală a infecţiei HIV. Un sindrom indică prezenţa concomitentă a mai multor boli şi infecţii. Imunodeficienţa este scăderea capacităţii organismului de a lupta cu diverşi agenţi patogeni. Pe lângă aceasta, în cazul imunodeficienţei, se încetineşte sau se opreşte procesul de restabilire a organismului. Din cauza pierderii capacităţii de apărare a sistemului imunitar, persoanele aflate în stadiul SIDA încep să dezvolte diverse boli şi infecţii, numite oportuniste, provocate de microbi sau viruşi inofensivi pentru cei cu un sistem imunitar sănătos. Evoluţia infecţiei HIV Odată cu slăbirea sistemul imunitar, persoana devine extrem de vulnerabilă la boli, chiar şi la cele care în trecut nu prezentau nici o problemă şi puteau să treacă fără vreo intervenţie. La început acestea se pot manifesta ca mici probleme de sănătate, dar cu timpul bolile se agravează şi persoana HIV pozitivă se îmbolnăveşte din ce în ce mai des până în momentul în care dezvoltă o afecţiune severă. Anume la acest stadiu se poate spune că persoana are SIDA. Din momentul pătrunderii HIV în organism, infecţia parcurge patru etape: 1. Infecţia primară (seroconversia) D Simptomele infecţiei primare cu HIV se numesc „simptoame ale seroconversiei”. Ele se manifestă la circa 20-50% dintre persoanele noi infectate şi apar odată cu formarea în sânge a anticorpilor la HIV. Specialiştii susţin că virusul poate fi transmis deja peste 24 de ore din momentul infectării. e cele mai multe ori în acest stadiu persoana infectată nu simte nimic deosebit. HIV începe să se multiplice şi este posibil ca după 2-6 săptămâni din momentul infectării să apară careva simptome, asemănătoare unei răceli: pierderea poftei de mâncare, febră, slăbiciune, dureri de cap, de gât, diaree, pierderea nesemnificativă a greutăţii. De cele mai multe ori acestea trec de la sine în câteva săptămâni. Chiar dacă persoana se adresează medicului, diagnosticul infecţiei HIV este foarte des omis. 2. Perioada asimptomatică La această etapă sistemul imunitar întâlneşte o infecţie necunoscută pentru el, cu care nu poate lupta. Virusul începe să se înmulţească activ şi cantitatea lui în organism creşte repede, dar acesta încă nu afectează grav sănătatea persoanei. Acest stadiu poate dura până la 10-15 ani, în funcţie de stilul de viaţă al persoanei – modul în care se alimentează, face sau nu sport, fumează, consumă sau nu alcool, droguri, urmează sau nu tratament. Persoana arată şi se simte sănătoasă, mult timp nu prezintă nici un fel de simptome şi poate nici să nu bănuiască că este infectată cu HIV. Din această cauză virusul poate fi identificat doar prin testarea sângelui la HIV. 3. Perioada simptomatică Această etapă la fel poate fi una îndelungată. Pe parcursul ei se observă clar un declin al stării de sănătate, urmare a deteriorării serioase a sistemului imun. Perioadele când persoana este grav bolnavă, alternează cu perioade când ea se simte mai bine. Acest fapt se întâmplă din câteva motive:
Totodată, apar şi simptomele SIDA. La început multe dintre ele sunt slabe, iar apoi din ce în ce mai pronunţate:
4. Stadiul SIDA S Definiţia SIDA (conform Centrului de Control şi Prevenţie al Bolilor din SUA) include 26 de infecţii oportuniste, printre care:
Infecţiile oportuniste sunt complicaţii tardive ale infecţiei HIV. În timp ce majoritatea dintre ele afectează foarte rar persoanele sănătoase, pentru pacienţii cu SIDA aceste infecţii sunt mai agresive, au urmări mai severe, sunt mai dificil de tratat decât la alţi pacienţi şi deseori sunt fatale. Persoana bolnavă de SIDA îşi poate reface sănătatea după unele boli, dar numai parţial şi pentru puţin timp. În cele din urmă, bolnavii decedează. Testarea şi consilierea voluntară O simplă examinare fizică nu poate arăta dacă o persoană este sau nu infectată cu HIV. Este imposibil să-ţi dai seama din privire dacă cineva are sau nu HIV. O persoană cu HIV poate să arate şi să se simtă foarte bine timp de mai mulţi ani, fără a şti că este infectată. Infecţia poate fi detectată doar printr-un test de sânge, efectuat în laborator. E Perioada de timp dintre momentul infectării şi apariţia anticorpilor în sânge se numeşte perioadă de fereastră sau fereastră imunologică. xistă mai multe tipuri de teste pentru a determina dacă o persoană este sau nu infectată cu HIV. Cel mai răspândit dintre ele este ELISA, un test indirect, care indică prezenţa în sânge a anticorpilor anti-HIV şi nu a virusului propriu-zis. La majoritatea persoanelor aceşti anticorpi apar timp de 3-6 luni din momentul infectării. Dacă testul va fi efectuat mai devreme, rezultatul ar putea fi neclar sau greşit, întrucât s-ar putea ca persoana să nu fi dezvoltat încă o cantitate suficientă de anticorpi la HIV, pentru a putea fi depistaţi prin test. În toată această perioadă, chiar dacă testul la HIV nu arată prezenţa infecţiei, nivelul HIV este deja suficient de înalt pentru a infecta alte persoane în cadrul unor comportamente riscante. Consilierea este un dialog confidenţial între o persoană şi consilier cu privire la rezolvarea unor situaţii de impas. Este foarte important pentru o persoană care urmează sa facă testul la HIV să beneficieze de consiliere atât înainte de testare, pentru a cunoaşte ce urmează să se întâmple, cât şi după aceasta, pentru a i se comunica rezultate într-un mod adecvat. Consilierea post-testare este indicată, indiferent de rezultatul testului. Dacă acesta este pozitiv, persoana va fi informată despre serviciile de care poate beneficia, medicii pe care îi va vizita, tratamentele recomandate, grupurile de sprijin existente, cum să-şi anunţe, dacă doreşte, rudele, prietenii, partenerii cu care a întreţinut relaţii intime etc. Persoanelor, ale căror test este HIV-negativ, li se vor da recomandări privind metodele de protecţie pentru a rămâne în continuare neinfectate. Consilierea şi testarea voluntară este o combinaţie între două activităţi – consilierea persoanelor care doresc să-şi facă testul înainte şi după această procedură şi testarea propriu-zisă. Consilierea şi testarea voluntară oferă mai multe oportunităţi:
Consilierea şi testarea voluntară se bazează pe următoarele principii:
Unde se poate face testul HIV în Moldova? Conform Deciziei Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, toate categoriile de populaţie beneficiază de testare la HIV în mod GRATUIT. În cadrul Centrului SIDA funcţionează linia telefonică verde 080080808, prin intermediul căreia se acordă servicii consultative populaţiei 12 ore pe zi. În Moldova, probele pentru testarea la HIV se recoltează la Centrele de Testare Voluntară sau se fac teste rapide. În total, pe teritoriul republicii activează 56 de cabinete de consiliere şi testare voluntară, inclusiv 5 cabinete în teritoriile de Est. În Chişinău testul la HIV poate fi făcut în mai multe cabinete din cadrul unor policlinici şi spitale, precum şi la Centrul Naţional SIDA sau Dispensarul Dermato-Venerologic. Aceste Centre oferă şi alte servicii, cum sunt consiliere înainte şi după testare, materiale informaţionale şi de protecţie disponibile etc. Puteţi găsi lista cu adresele şi telefoanele Centrelor de Testare şi Consiliere Voluntară din Republica Moldova în Anexe. Căi de transmitere şi comportamente riscante Virusul HIV se transmite prin lichidele corpului. Doar patru lichide conţin o cantitate de virus suficientă pentru infectare: sângele, sperma, secreţiile vaginale şi laptele matern. Infectarea cu HIV se poate produce doar atunci când unul dintre aceste lichide pătrunde în organismul unei persoane sănătoase de la o persoană infectată. Toate celelalte fluide corporale (saliva, lacrimile, transpiraţia, urina etc.) au o concentraţie insuficientă de viruşi pentru infectare.
Sunt câteva comportamente riscante principale prin care infectarea cu HIV este posibilă:
Metode de protecţie. Programe de reducere a riscurilor SIDA este o boală care nu poate fi tratată. La fel, nu există vaccin pentru a combate infectarea cu HIV. Iată de ce metoda cea mai eficientă de prevenire a infectării cu acest virus este cunoaşterea riscurilor şi evitarea sau reducerea lor. Infecţia HIV poate fi prevenită prin evitarea practicilor expun la riscul de infectare. Se recomandă evitarea, reducerea sau renunţarea la consumul de alcool şi droguri, deoarece acestea slăbesc atât sistemul imunitar, cât şi discernământul. Persoane care cunosc şi aplică sistematic metodele de prevenire, pot să nu le folosească atunci când se află sub influenţa alcoolului sau a drogurilor. Riscul infectării cu HIV pe cale sexuală poate fi redus prin:
Riscul infectării cu HIV prin sânge poate fi redus prin:
Riscul infectării cu HIV de la mama infectată la copil poate fi redus prin:
Programe de reducere a riscurilor Lipsa înţelegerii riscurilor legate de HIV poate duce la folosirea în rândul consumatorilor de droguri injectabile a acelor şi seringilor nesterile sau contaminate, provenind din împrumutul, vânzarea şi cumpărarea şi chiar folosirea acelor sau seringilor aruncate de un alt consumator. În plus, această practică poate fi mult influenţată de contextul în care aceasta are loc, de normele şi ritualurile grupului, de lipsa accesibilităţii echipamentelor de injectare, de mediul familial, social şi legal. Aceşti factori explică de ce acele şi seringile sunt folosite în comun chiar şi atunci când echipamentul steril este accesibil. Există dovezi clare în favoarea teoriei conform căreia creşterea accesului la echipamente sterile de injectare şi încurajarea folosirii acestora contribuie la reducerea semnificativă a ratelor de transmitere HIV în rândurile consumatorilor de droguri injectabile. Echipamentul poate fi oferit printr-o mare varietate de metode, generic numite „programe de schimb de ace şi seringi”, al căror scop final este ca utilizatorii de droguri să folosească doar propriul echipament steril de injectare, timpul în care seringile şi acele nesterile circulă să fie mai scurt, iar echipamentele folosite să fie recuperate. Adesea însă accesul la serviciile de prevenire HIV este limitat pentru consumatorii de droguri injectabile. Mai mult, consumatorii de droguri ilicite sunt de cele mai multe ori marginalizaţi şi tind să se ascundă de agenţiile pentru combaterea consumului şi traficului. De asemenea, ei nu accesează instituţiile de tratament sau alte servicii din teama de a fi înregistraţi ca şi consumatori de droguri şi pedepsiţi. În consecinţă, consumatorii de droguri care ar putea beneficia de cele mai multe dintre serviciile de prevenire şi tratamentele pentru dependenţă, de cele mai multe ori sunt ultimii care le accesează. Din acest motiv, programele de prevenire HIV/SIDA au suferit schimbări semnificative în ultimele două decenii: au început să ofere servicii acolo unde utilizatorii de droguri locuiesc, consumă droguri şi se întâlnesc, fără să mai aştepte ca aceştia să acceseze serviciile sociale şi medicale din instituţii. Scopul muncii pe teren (outreach) este acela de a intra în contact cu consumatorii de droguri şi de a le oferi informaţii legate de reducerea riscurilor transmiterii HIV prin folosirea echipamentelor de injectare nesterile şi contactelor sexuale neprotejate. De asemenea, scopul acestor programe este de a preveni alte efecte negative ale consumului de droguri asupra sănătăţii şi vieţii sociale. De aceea, lucrătorii outreach, pe lângă informaţii, oferă şi echipamente necesare pentru reducerea riscurilor: ace şi seringi, cloramină, prezervative. De asemenea oferă, acolo unde este posibil, referiri pentru tratamentul dependenţei de droguri, servicii de colectare a echipamentelor de injectare nesterile, asistenţă medicală, testare şi consiliere HIV, tratament pentru ITS. În multe ţări rata infectării cu HIV în rândul deţinuţilor din sistemul penitenciar şi centre de detenţie este mult mai ridicată decât cea din populaţia generală. Prevenirea transmiterii HIV în penitenciare este cel mai ades stânjenită şi întârziată de faptul că guvernanţii neagă existenţa consumului de droguri injectabile şi a actelor sexuale în penitenciare, deşi sunt extrem de multe dovezi legate de acestea. Odată ce acest fapt este acceptat, guvernele au la dispoziţie o arie largă de programe care ajută la prevenirea HIV în sistemul penitenciar. Aceste programe ar trebui să includă în primul rând educaţia pentru prevenire, testarea şi consilierea voluntară, distribuirea de ace şi seringi sterile, prezervative, tratamentele pentru dependenţa de droguri. Toate aceste intervenţii şi-au dovedit eficienţa în reducerea riscurilor de transmitere HIV în penitenciare. De asemenea, s-a arătat că ele nu au efecte negative, cum ar fi iniţierea în injectare a unor persoane care nu s-au injectat niciodată anterior sau creşterea duratei sau a frecvenţei consumului. Tratamentul HIV şi SIDA În prezent există tratamente care încetinesc evoluţia HIV şi ameliorează starea sănătăţii bolnavilor de SIDA, prelungindu-le viaţa. Ele se numesc terapii combinatorii sau antiretrovirale (ARV). Obiectivul terapiei anti-HIV este acela de a reduce cât mai mult nivelul virusului din sânge şi a-l menţine scăzut o perioadă cât mai îndelungată pentru a amâna dezvoltarea SIDA. Totuşi, aceste medicamente nu pot distruge total virusul, ci doar stopează înmulţirea lui şi astfel încetinesc distrugerea sistemului imunitar. Pentru un tratament eficient este nevoie să fie administrate mai multe medicamente antiretrovirale concomitent. De aici vine denumirea de terapie combinată. HIV deseori face greşeli atunci când se replică (face o copie proprie), producând astfel mai multe tulpini de virus. Acestea pot deveni rezistente la acţiunea unui medicament antiretroviral. Dacă persoana nu administrează concomitent şi un alt tip de medicament, atunci tulpina rezistentă se poate înmulţi rapid şi beneficiile tratamentului sunt diminuate. Doza medicaţiei poate varia între 2 şi 22 de pastile pe zi. Deşi tratamentul poate provoca un şir de efecte adverse, precum oboseală, greaţă, vomă, diaree, dureri musculare, dureri de cap, mâncărimi ale pielii, afecţiuni ale unor organe interne etc., medicamentele trebuie luate tot restul vieţii, zi de zi. Întreruperea tratamentului produce creşterea virulenţei şi rezistenţei virusului. În Republica Moldova tratamentul antiretroviral este gratuit şi este disponibil prin intermediul unui program naţional finanţat de către Fondul Global pentru Combaterea SIDA, tuberculozei şi malariei şi Banca Mondială. Persoanele HIV pozitive, inclusiv femeile HIV pozitive şi copii lor, au dreptul să solicite tratament la secţia ARV de la Dispensarul Dermato-Venerologic Republican. Terminologie non-discriminatorie Limbajul folosit pentru a vorbi despre HIV şi SIDA reflectă stereotipurile faţă de subiect şi nivelul de înţelegere (sau neînţelegere) a problemei. În aceeaşi măsură, limbajul influenţează convingerile, comportamentele şi atitudinea altor persoane faţă de această temă. Folosirea cu grijă a unui limbaj adecvat este extrem de importantă atunci când avocaţii, juriştii şi alţi profesionişti din domeniu vorbesc despre HIV. Limbajul potrivit este unul constructiv, care nu alimentează stereotipurile şi nu naşte prejudecăţi, precum şi „inclusivist”, care nu creează bariere de genul „noi”/„ei”. În continuare este prezentat un tabel ce conţine terminologia recomandată de UNAIDS (adaptat după UNAIDS Terminology Guidelines, 2008 şi „Ghid de bune practici privind relatarea despre HIV/SIDA”, UNICEF, Bucureţti 2003).
Statistici naţionale şi internaţionale În conformitate cu clasificarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Republica Moldova se află în stadiul de epidemie concentrată a infecţiei HIV/SIDA. Procesul epidemic al infecţiei HIV în Republica Moldova poate fi divizat în 3 perioade:
În total, de la începutul epidemiei până la mijlocul anului 2010, în Republica Moldova au fost înregistrate 6077 de persoane infectate cu HIV, inclusiv 1922 în teritoriile de Est ale Republicii. Din numărul total de persoane HIV-pozitive 77% sunt tineri cu vârsta cuprinsă între15 şi 39 ani. Simbolul internaţional al conştientizării şi implicării în tot ceea ce înseamnă problematica HIV/SIDA este panglica roşie – simbolul solidarităţii cu persoanele afectate de HIV/SIDA. A apărut prima dată în 1991, tot atunci a fost instituită ziua internaţională a combaterii HIV/SIDA: 1 decembrie. În primele 6 luni ale anului 2010 (conform statisticilor Centrului SIDA):
În lume, numărul PTHIV continuă să crească, atingând la sfârşitul anului 2008 cifra de 33,4 milioane de adulţi şi 2,1 milioane de copii (cu 20% mai mult decât în 2000). Numai în anul 2008 s-au infectat cu HIV circa 2,7 milioane de persoane, iar între 2 şi 4 milioane au murit de SIDA. Tabelul de mai jos reprezintă situaţia epidemiologică globală cea mai recentă la moment, conform datelor UNAIDS şi WHO, publicate în noiembrie 2009. În paranteze sunt indicate intervalele între care pot varia cifrele reale.
Istoricul evoluţiei SIDA Primele cazuri de infectare cu HIV au fost atestate oficial în anul 1982 în SUA. Până atunci virusul s-a transmis tacit, fără a fi cunoscut ca atare şi a declanşat cazuri de SIDA în mai multe zone ale globului.
Capitolul II. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI SĂNĂTATE Ce sunt drepturile omului, caracteristici şi clasificare Drepturile universale ale omului sunt exprimate în şi garantate de documente juridice internaţionale care iau forma tratatelor, legilor cutumiare internaţionale, precum şi principiilor generale ale dreptului internaţional. Domeniul protecţiei internaţionale a DO impune obligaţiuni asupra guvernelor să acţioneze în anumite moduri pentru a evita anumite acţiuni, în scopul asigurării cât mai eficiente a promovării şi protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pe teritoriile acestora. Drepturile omului (DO) sunt drepturile inerente tuturor fiinţelor umane, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, origine etnică, loc de reşedinţă, limbă etc. Aceste drepturi sunt universale, interdependente şi indivizibile. Yüklə 0,74 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
e înregistrează o scădere a cazurilor noi de infectare cu HIV în rândul UDI de la 78,57% în 2001 până la 10,75% şi sporirea numărului persoanelor infectate pe cale heterosexuală de la 18,10 % în 2001 până la 83,35%.